Fotbalul moldovenesc e atât de dubios, că-l face p-ăla din România să pară mișto

Atentă la cele mai mici detalii (dovadă stă și remarcabilul monument din fața sediului central), Federația Moldovenească de Fotbal a decis să mizeze totul pe cartea calității, drept pentru care, sub atenta veghere a lui Ștefan cel Mare, l-a angajat pe românul Ștefan Stoica în funcția de selecționer al Naționalei.

Alegerea unui român în această funcție este cu atât mai onorantă cu cât Școala de Antrenori de la Chișinău este recunoscută în ultima vreme pentru nivelul său, ultimul cursant de renume care a garantat calitatea studiilor fiind nimeni altul decât stelarul Mirel Rădoi. Și, dacă tot veni vorba despre Rădoi, să știi că nu ne face de râs la Chișinău, ba îl impresionează chiar și pe un alt cursant, Stanislav Luca, membru al prestigioasei echipe Spicul Chișcăreni din divizia secundă a fotbalului moldovenesc, care a simțit nevoia să se exprime cum a putut el mai bine pentru a-l lăuda pe colegul său de antrenorat: „A jucat la un nivel destul de înalt, dar eu ştiu că omul de genul ăsta este mult mai inteligent decât cei care joacă la un nivel mai prost. Poţi discuta cu el pe orice temă".

Spre deosebire de echipele din România, peste Prut orgoliile par a fi mult mai mari la nivel de club. Echipele consacrate se duelează până și la nivel de galerii feminine, „Golul leoaicelor" și „Vrăjitoarele" fiind doar câteva dintre exemple. Echipele care nu au bani suficienți pentru a susține o galerie de vrăjitoare sau de leoaice se orientează măcar spre latura artistică a vieții fotbalistice, care este cu imnuri mobilizatoare sau cu spectacole de dansuri caucaziene mai puțin pretențioase. „Muzica nu este o problemă. Se poate de dansat şi fără muzică. Principal este să baţi corect din palme", a spus mijlocaşul Dacia Chişinău, Ahmet Barahoev.

Poate că ar fi bine de știut, dar înainte de proiectul cu Ștefan Stoica, Federația Moldovenească de Fotbal a mai încercat în 2010 – 2011 urcușul în clasamente cu un alt antrenor român, Gabi Balint. Din bube, mucegaiuri și noroi, vitezistul nostru a reușit să încropească o echipă care la un moment dat începuse să dea speranțe, atât ca stil de joc, cât și ca rezultate. Publicul moldovean începuse chiar să însoțească echipa națională și în meciurile din deplasare, fapt nemaintâlnit până atunci (ca urmare, probabil, a victoriei, 2-0 cu Finlanda, sau chiar și a celor două înfrângeri, însă doar la limită, cu Olanda, 0-1, din preliminariile Campionatului European din 2012).

Însă treaba s-a sfârșit, cum altfel?, prost: firi mai încăpățânate, care ar face orice numai să nu fugă pe terenul de fotbal (lucru remarcat și de britanicul Tony Hawks în simpaticul său film Tenis cu moldovenii), jucătorii de peste Prut au avut de ales dacă să se adapteze sau nu pretențiilor lui Gabi Balint) și au preferat să meargă după stilul lor de joc. „E drept că antrenorul ne-a cerut să jucăm mai mult cu pase scurte și pe jos, dar noi am ales să dăm mai multe pase lungi și pe sus, poate de aceea am și pierdut, dar data viitoare sperăm să avem mai mult noroc", declara un membru al naționalei din acea perioadă.

Încetul cu încetul jucătorii selecționați de Balint pentru meciurile Naționalei au început să nu se mai prezinte la lot, invocând fel de fel de motive (ba că îi durea un deget, o unghie sau că nu au găsit o legătură convenabilă pentru a ajunge la Chișinău) așa că, până la urmă, părțile s-au despărțit mulțumindu-și reciproc.

Nu am aflat dacă Ștefan Stoica știa că Balint al nostru, la finalul colaborării cu Federația Moldovenească de Fotbal, și-a vărsat puțin năduful și a cam dat de înțeles de ce nu a reușit să-și ducă proiectul la bun sfârșit însă poate că totuși s-au mai schimbat și năravurile jucătorilor de peste Prut după cinci ani de contraperformanțe și au început să paseze așa cum trebuie.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește și despre fotbalul românesc:
Cele mai praf imnuri ale echipelor de fotbal din România
România a luat titlul la Homeless World Cup 2013
Am jucat fotbal printre capre și găini, cu-n portar fără o mână