Fotografiile lui Ola Rindal sunt ca niște accidente de mașină

Ola Rindal s-a născut într-un mic sătuc din Norvegia. A plecat de acolo ca să studieze în Suedia și în 2011 s-a stabilit la Paris, unde locuiește până în ziua de azi. Ola e una dintre acele bijuterii de artiști care sunt mai mult cunoscuți în afara țării lor, o comoară națională pentru diasporă. Noul lui album foto Invizibil (Imagini pentru o poveste nespusă) îl aduce pe Ola înapoi în țara lui natală.

L-am sunat pe Ola cu o zi înainte de lansarea albumului în Oslo. Era în Paris și peste oraș tocmai căzuse prima zăpadă.

VICE: Mâine lansezi noul tău album care arată fantastic. Lucrările tale anterioare se concentrau pe tema evadării, dar în Invizibil pare să fie vorba despre reîntoarcere, pare a se învârti în jurul satului tău natal din Norvegia. Îmi poți spune ce te-a împins să faci proiectul ăsta?

Ola Rindal: Imaginile din carte vorbesc despre lucruri care ne scapă, lucruri ascunse, fotografiile sunt foarte misterioase. Deci da, opera mea vorbește mult despre evadare, dar mai ales despre lucrurile efemere din viață. Actul reîntoarcerii s-a întâmplat pur și simplu și nu e cea mai importantă idee din album, chiar dacă majoritatea imaginilor au fost făcute în satul meu natal din Norvegia. Cel mai important aspect pentru mine e atmosfera de visare, poezia imaginilor.

Lucrările sunt și mai întunecate, mai obscure. Asta spune ceva despre tine sau despre satul tău?

Am vrut să redau ideea general de obscur și ascuns, după cum sugerează și titlul. Unele imagini nu sunt despre nimic, depind de punctul de vedere al privitorului – de exemplu, calul legat la ochi sau bărbatul care se uită în zare spre nimic. Lipsa vederii poate fi un autoportret al persoanei care privește imaginile.

Am vorbit cu editorul tău și mi-a spus că estetica noilor tale lucrări te face să crezi că sunt făcute de un artist incredibil de talentat care tocmai a primit prima lui cameră foto și nu știe încă să umble la setări.

Caut coincidențe peste tot, asta-i clar, dar e mai mult de atât. Dacă văd ceva ce mă interesează, îl folosesc drept bază și văd ce idei aș putea exprima prin el. Am studiat fotografia multă vreme și cunosc bine regulile, tocmai de asta îmi permit să le încalc. Oricine poate avea noroc să facă o fotografie bună din greșeală, dar e imposibil să creezi un întreg album care pare a fi făcut din greșeală fără să-l calculezi. E mai greu decât vă închipuiți să faci ceva să pară neglijent sau la întâmplare.

O expoziție e temporară, dar albumul rămâne. Ai abordat albumul diferit față de cum ai aborda o expoziție la o galerie?

Da. Sunt mai multe metode de a lucra. De data asta am început cu câteva imagini și am construit restul în jurul lor. Am făcut fotografii noi care să le completeze pe cele vechi, ceea ce a făcut ca procesul să fie mai precis decât dacă făceam un album cu fotografii din arhiva personală.

Ce fotografi te inspiră?

Îmi plac mulți fotografi – Jurgen Teller, Anders Edström, Friedlander, William Eggleston și Tom Sandberg. Dar zi de zi sunt inspirat de ce văd pe străzi.

La ce lucrezi acum?

Sunt mereu ocupat! Am un nou album pe țeavă și mai fac și muncă editorială. Mâine zbor spre Oslo pentru lansare și apoi spre China pentru o ședință foto.

Te las atunci! Ne vedem mâine la lansare!

Christian Belgaux e foto editor la revista Natt&Dag.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Vreți să mai vedeți niște fotografii frumoase?

Albumul foto Five Inches of Limbo

Fotografiile lui Märten Lange vorbesc altă limbă

Te excită păianjenii canibali?