Partidul nazist al lui Hitler este destul de bine cunoscut pentru că folosea la greu simbolismul în campaniile sale. Banerele alea masive și vulturii ăia imenși și mulțimile alea nesfârșite de oameni au lăsat o impresie sinistră și au fost copiate de toate statele totalitare. Cu toate că mulți dintre noi știu cât de puternică a fost propaganda lui Hitler, tot e ca un pumn în stomac să o vezi în imagini color.Imagine: Hugo Jaeger/LIFEÎn ultima vreme Lifea tot săpat prin arhive după fotografii vechi geniale (tributul pentru fotograful de război Larry Burrows este deosebit de puterni). Însă acum Life s-a întrecut pe sine cu seria asta a lui Hugo Jaeger, unul dintre fotografii personali ai lui Hitler.Imagine: Hugo Jaeger/LIFEE halucinant să vezi orașe întregi împânzite de banere cu zvastica. Și când le vezi color, observi cât de discordante sunt imensitățile alea roșii în tot peisajul. Arată ca un val roșu care inundă fiecare colțișor al orașului.Evident că asta era impresia pe care voia s-o dea Hitler prin propaganda sa; că partidul nazist este o forță de neoprit care rade tot în cale și singura opțiune este să i te alături.Imagine: Hugo Jaeger/LIFEPuterea lui Hitler s-a născut parțial din genul ăsta de sectă pe care a îmbrățișat-o. E dificil să te confrunți cu o astfel de mașinărie incredibil de eficientă, care pictează totul în roșu pe oriunde merge.Imagine: Hugo Jaeger/LIFEÎnsă oricât de puternică ar fi, o imagine nu poate susține o mișcare politică la nesfârșit. Partidul nazist câștiga adepți cu succes promovând ideea "Uite, toată lumea e cu noi, hai și tu sau rămâi în urmă (sau ești ucis)," dar n-aveau succes 100%. Au continuat să existe păreri diferite, atât în țară cât și în afara ei. Hitler și-a imaginat un Reich de o mie de ani invincibil, iar în timp ce comitea atrocități de nedescris, aliații i-au lăsat puterea doar zece ani.Imagine: Hugo Jaeger/LIFEDetaliile astea sunt o parte de bază a oricărui manual de istorie din secolul douăzeci, dar fotografiile alb-negru folosite nu înfățișează scena la fel de bine așa cum o fac cele color. Lăsând subiectul deoparte, imaginile lui Jaeger sunt impresionante din punct de vedere tehnic. Primul Kodachrome 35mm a fost lansat în 1936, moment în care ușor-ușor fotografiile color s-au răspândit în mâinile profesioniștilor.Imagine: Hugo Jaeger/LIFEDar oricât de șocant apare în culori, e important să reținem că indifferent de cât de puternică era propaganda lui Hitle, nu era suficientă. Redactorul Ben Cosgrove de la Life.com scrie în eseul său care însoțește seria foto, pe care ar trebui să-l citiți, că "nu strică să ne reamintim că e nevoie de mai mult decât de embleme – oricât de transcedentale ar părea sau oricât de impunătoare ar fi - ca să transformi o mișcare într-o forță politică, socială și militară de durată".Imagine: Hugo Jaeger/LIFEȘi ăsta-i adevărul. Există un motiv pentru care simbolurile partidului nazist au fost caricaturizate în filme ca 1984 și Death Race 2000: nu este doar o dimensiune politică, ci și istorică. Ideea de a acoperi fiecare milimetru cu banere reprezentând partidul, oricare ar fi ăla, este o schema veche, una pe care o asociem aproape automat cu guvernările totalitare.Gândirea liberă are nevoie de o estetică liberă, iar un despot care îți bagă-n ochi imaginea lui, îți blochează mintea și mereu va exista cineva care nu va fi de accord cu asta. Dacă a început să-ți crească puțin tensiunea numai privind niște fotografii scanate, vechi de 80 de ani, cu un diavol care-i mort de mult timp, atunci înțelegi perfect despre ce vorbesc.Text:Derek MeadTraducere: Andra Olteanu
Publicitate
Publicitate