Fotografii cu punkerii frumoși din Iugoslavia anilor '80

Deja ne-am săturat de nostalgie și mai că-mi vine să vomit numai când aud, „ce bine era în anii '80" de la oameni care erau tineri și liniștiți atunci. Nu trece o zi fără să aud discuții despre cum anii ăia erau grozavi în vechea Iugoslavie socialistă - lucru care ar putea să fie adevărat, mai ales că la un deceniu după, totul a fost distrus într-o serie de războaie sângeroase care au omorât sute de mii de foști compatrioți și a trimis milioane departe de casele lor.

Dar înapoi la anii 80: punkiștii și noul val ocupau toate topurile, în timp ce peste tot în capitala Belgrad dădeai de petreceri și concerte. Influențele vestice respingeau principiile comuniste: era o perioadă a distracției, a rock'n'roll-ului și punkului. Când l-am întrebat pe fotograful amator Miladin Jelicic „Jela", dacă anii 1980 au fost de „aur", mi-a zis: „Un prieten mi-a zis că nu au fost de aur, ci de argint."

Am vorbit cu Jela și soția lui Nadja, martori care au luat parte la viața urbană a Belgradului din acea vreme. Jela lua peste tot cu el camera foto, mai ales că a petrecut mult între 1982 și 1988. Viața de noapte a Belgradului, momentele intime dintre oameni care - va rezulta mai târziu - vor avea un impact important atât în societate, cât și în cultura Serbiei. Mulți dintre ei au murit, victimele unui libertinaj plin de alcool și droguri. Jela n-a renunțat la obiceiul său; îl poți vedea prin barurile și cluburile din Belgrad chiar și-n prezent.

L-am întrebat de ce o făcea atunci și cum de n-a renunțat la asta până acum? Mi-a zis că e mereu la fel de încântat de rezultate a doua zi, de dimineață.

„Ăsta a fost singurul motiv pentru care am tot făcut fotografii. Mă trezesc dimineața, developez filmele și văd ce am făcut și ce a făcut toată lumea noaptea trecută", mi-a zis Jela.

Mi-a spus că nu i-a trecut niciodată prin cap că va deveni un martor al acelor timpuri și că nu era conștient de semnificația acelor oameni care au avut un impact atât de puternic asupra comunității. „Doar îmi petreceam timpul ei, eram parte din echipă."

Am încercat, ce-i drept, să-l fac să spună că oamenii erau mult mai frumoși atunci, se îmbrăcau mai bine, se distrau mai mult, dar el mă ignora în continuu.

„Credeam că oamenii erau frumoși atunci, dar sunt și acum. Nu există nicio diferență între anii ăia și prezent, poate doar că-s mai bătrân acum. Ne-am distrat mult de tot în perioada aia, dar o facem și acum", mi-a zis el.

Jela crede că fotografiază oamenii care vor fi importanți în viitor și că, din nou, nu e conștient de asta.

În timp ce ne uitam printre poze, ne entuziasmam doar la ideea că vedem anumite fețe și ne amintim de niște faze.

Un sentiment că ceva important, poate cel mai important, a trecut, e prezent tot timpul în apartamentul lui Jela și Nadja - unde multe dintre momentele astea au fost documentate - decorat cu fotografii alb-negru. Nu nostalgia din ele e copleșitoare, ci frumusețea în sine.

Găsești restul de imagini mai jos.

Urmărește VICE pe Facebook