Fotografiile astea cu magazine de la țară îți vor aminti de copilărie

Argentina e văzută de regulă prin prisma Buenos Aires - capitala lor cosmopolitană și sofisticată. Dar când fotograful argentinian Guillermo Srodek-Hart și-a petrecut ultimii ani călătorind prin țară, a rămas captivat de zonele rurale. A vizitat o groază de afaceri micuțe și a observat cum sunt influențate de trecutul țării. Afacerile locale s-au împărțit în muzee, poștă, ateliere, măcelării, brutării și baruri. Multe aparțin acelorași familii de generații întregi și fac parte din istoria individuală.

În seria asta, a încercat să surprindă trecutul care dispare odată ce generațiile tinere renunță la tradiții și caută să se mute la oraș. VICE a vorbit cu Guillermo în timp ce se îndrepta spre SUA ca să-și promoveze noul album, Stories.

VICE: Ce ți-a atras atenția la zona rurală prima dată?
Guillermo Srode-Khart: Am avut o legătură cu zona rurală încă din copilărie. Bunicul meu lucra în industria lânii, în Argentina, dar nu am luat-o în serios decât când aveam în jur de 20 de ani și m-am mutat în SUA. Am realizat că eram cu adevărat interesat de țara mea și voiam să o explorez. Încet, locurile astea au devenit egoul identității mele.

Multe dintre locurile astea au roluri practice - poștă, magazin, pub - dar ce înseamnă ele pentru culturile în care funcționează?
Locurile astea sunt complexe. Proprietarul unui magazin numit Cuatro Esquinas (Patru Colțuri) mi-a explicat că știa numele tuturor oamenilor, problemele lor și că avea grijă de toți. Și e vital pentru oameni să socializeze, pentru că orașele astea sunt foarte izolate. Oamenii merg în astfel de locuri ca să vorbească despre știri, viață, despre orice.

Cuatro Esquinas se consideră și muzeu. Datorită istoriei locului, clienții i-au cerut proprietarului să-l facă de neuitat, așa că i-au tot dat lucruri, precum un cap de porc mistreț împăiat și altele. E un muzeu făcut de oameni.

După cum ai menționat, multe dintre locurile astea sunt foarte izolate. Cum ai fost primit când ai ajuns în fiecare oraș?
Oamenii erau de regulă foarte primitori, pentru că nu primeau destui vizitatori sau atenție, iar afacerea nu mergea tocmai bine. Să ai un „gringo" din oraș, care vine și întreabă despre viețile lor și ce fac, ceea ce e vital pentru identitatea lor, a fost o onoare.

Deci afacerea nu merge bine în general pentru magazinele astea?
Tipii ăștia încearcă să-și țină afacerile pe linia de plutire, dar e dificil. În majoritatea cazurilor, proprietarul moare, generațiile tinere nu vor să continue afacerea, pentru că-și dau seama că e mult de muncă și pur și simplu nu sunt interesați să învețe să muncească într-un astfel de loc. De exemplu, croitorul mi-a zis că fiul său studiază IT, iar când îl vizitează, îl întreabă cum poate să trăiască dintr-o afacere care-l îmbolnăvește și nu-i aduce nicio recompensă economică. Totuși, tâmplarul, cu multă tristețe, înțelege că-s alte vremuri, iar fiul său are o viață diferită.

Sunt mândri de afacerile lor?
Da, absolut. Afacerile astea sunt o prelungire a lor ca ființă umană, le dă un sens.

Ce efect crezi că a avut proiectul asupra ta?
Datorită proiectului ăsta m-am mutat recent într-un oraș mic. Îmi place la țară. Mi-e dor de ea și vreau să mă întorc acolo. Închiriasem o casă în Buenos Aires, însă am renunțat la ea ca să închiriez o casă într-un oraș mic, la șase ore distanță de o metropolă. Am simțit că trebuie să fiu mai aproape de lumea asta, pentru că aici am crescut.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre copilărie:
Filmele Disney sunt pline de personaje negative gay, ca să promoveze căsătoria
Cât de nasol te dezvolți, dacă ești singur la părinți?
Am crescut înconjurată de libidinoși