​Fumătorii de marijuana ne-au explicat de ce preferă iarba proastă

Fumătorii de iarbă din America sunt foarte norocoși. Tot mai multe state legalizează marijuana, studiile găsesc tot mai multe utilizări medicinale pentru iarbă, iar calitatea ei devine tot mai mare cu fiecare sezon. Așa cum a scris, la un moment dat, corespondentul VICE T. Kid, „în loc de iarba cu multe frunze și rămurele care predomina acum câteva decenii, acum avem acces la plante pline de muguri și albe de cristale THC. Zilele astea, iarba e mai frumoasă, mai puternică și te sparge mult mai tare decât înainte."

Toate bune și frumoase, dar eu prefer iarba mai proastă.

Mi-a luat o vreme să-mi dau seama de chestia asta. În facultate, locuiam cu niște super prăjiți și fumam numai iarba cea mai tare pe care o puteam găsi. Ne făceam așa de praf că nu puteam vorbi.

Odată am adus acasă niște iarbă din asta bună – Blue Dream sau Silver Haze, ceva de genul ăsta – ca să fumez cu maică-mea, o tipă mișto care fuma în draci iarbă în anii '70. La fel ca mulți adulți care devin părinți, a făcut o pauză mare de fumat și nu prea știa cum a evoluat iarba de-a lungul anilor. A vrut să încerce să fumeze din nou și am împărțit un joint cu iarbă de-a mea. După un fum, a fost izbită de gust și s-a simțit bine. Două fumuri mai târziu, a trebuit s-o car sus în camera ei și s-o bag în pat de parcă eu eram părintele. Pentru ea, un fum din iarba modernă a fost ca o pipă întreagă de opiu.

Au mai trecut câțiva ani și pot spune că sunt de acord cu mama. Îmi place să fumez iarbă cu prietenii, să rulăm mai multe jointuri și să tot fumăm pe parcursul conversației. Nu poți face asta cu iarba aia tare, care-ți bubuie creierii.

Deși sună ciudat, eu sunt nostalgic după iarba pe care o cumpăram în liceu: ieftină, verde, cu gust de oregano. Îmi plăcea să pot fuma toată seara încontinuu și să fiu doar ușor spart, dar funcțional. Când le spun opinia asta fumătorilor înrăiți, ăștia fac mișto de mine. Dar cu cât am început să pun întrebări în jurul meu, cu atât am întâlnit mai mulți fumători care au aceeași părere ca mine. Iată ce mi-au zis o parte dintre ei.

Fumător 1

Femeie, 26 de ani

Îmi place iarba proastă pentru că am crescut în Africa, unde aveam hașiș. Îmi place să mă sparg, dar nu să cad pe jos. Comunitatea cu care fumezi iarbă e de obicei relaxată, nu se fac praf și nici nu apucă pe nimeni anxietatea.

În plus, poți fuma iarbă toată ziua fără să te simți un ratat.

Iarba americană e prea bună. Nu suport să fumez iarbă la bong sau diverse alte accesorii. Îmi plac jointurile la fel cum îmi plac și femeile: suple, finuțe și elegante.

Fumător 2

Bărbat, 24 de ani

Dragostea mea pentru iarbă mediocră a început când am fost cu familia într-o excursie în Jamaica. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l întreb pe barmanul dintr-un bar de unde pot face rost de iarbă. Mi-a cerut cincizeci de dolari și a doua zi a venit cu o plasă mare de iarbă de căcat, din aia cu semințe, rămurele și tot tacâmul. Dar mi-a plăcut la nebunie. Pentru că am putut fuma mult și am rămas calm. Plus că am ascultat multă muzică din anii '60 și '70 pe plajă și m-am simțit transportat fix în perioada aia.

Iarba din ziua de azi e prea puternică pentru anumite situații. Dacă am o zi relaxată și fumez cu prietenii, e ok. Dar în momentul în care trebuie să ies în public sau să stau cu familia, e prea copleșitoare. Multe specii de iarbă sunt lăudate că ar reduce anxietatea, dar nu prea e cazul, pentru că toate au un conținut mare de THC.

Dacă vrei să fii funcțional, mai bine fumezi iarbă mai slabă. În zilele noastre, în care toată lumea e stresată și hiperactivă, ultimul lucru de care avem nevoie e o iarbă bubuitoare. Ca să ce? Să stăm distruși cu ochii-n telefoane?

Fumător 3

Bărbat, 30 de ani

Nici măcar nu mai fumez iarbă, mă depășește total. Dar dacă iau ciuperci, de exemplu, atunci o să cumpăr și niște iarbă din aia proastă de tot. Fac un joint cu iubita mea și-l fumăm pe malul mării, mai ales de dragul vremurilor trecute. N-are rost să dau mulți bani pe o iarbă tare dacă nu-mi doresc decât să mă relaxez cu gagică-mea.

Fumător 4

Femeie, 25 de ani

Îmi place iarba slabă pentru că asta fumam în Varșovia. Iarba poloneză era și plină de substanțe chimice și te făcea praf. Avea semințe și era foarte uscată. Nu aveam iarbă bună. Toată lumea fuma iarbă proastă.

Era și ieftină, câțiva dolari gramul, deși nu prea era niciodată un gram întreg. Îmi amintește de țara natală, așa că acum, în Berlin, caut mereu iarbă de proastă calitate de la africanii de lângă parcul Gorlitzer. Mă simt nostalgică atunci când fumez și simt gustul ăla, plus că îmi permite să fac și treabă pe parcursul zilei.

Fumător 5

Bărbat, 22 de ani

Nu pot zice că prefer iarba proastă, dar nici n-o să mă chinui să fac rost de iarbă tare, dacă iarba proastă e mai accesibilă și mai ieftină.

Am vândut iarbă multă vreme și știu că există iarbă foarte tare, dar n-am nevoie să mă sparg așa de rău.

Fumez de mai multe ori pe zi și aș da faliment dacă aș lua doar iarbă din aia tare. Prefer să mă îmbăt când ies în oraș. Am auzit povești cum că iarba ieftină ar da dureri de cap, dar cred că sunt genul de oameni care spun că se simt nașpa după ce mănâncă gluten. Normal că te simți obosit și umflat dacă ai mâncat o pizza întreagă.

Americanii idolizează sau idealizează cultura rastafarilor, mai ales când vine vorba de iarbă – dar tipii ăia fumează cea mai proastă iarbă din lume. Și totuși sunt mai fericiți când fumează iarba aia decât sunt mulți oameni din alte țări care plătesc o tonă de bani pe iarbă de super calitate. Deci logica mea e că, dacă mă sparge, sunt fericit. Iarba e tot iarbă.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook

Mai multe despre iarbă:
De ce e important să se legalizeze iarba în UE
De ce am renunțat la iarbă
Cum e să stai la închisoare pentru iarbă în România