Futurama, ți-a sunat ceasul!

Când Comedy Central a anunțat că nu va reînnoi seria Futurama, blogosfera s-a umplut de plânsetele și gemetele disperate ale tocilarilor. Dar dacă ne luăm după părțile din sezonul șapte care au rulat în 2012, Futurama pe care o știam deja a murit demult.

Creatorul Matt Groening a declarat pentru Entertainment Weekly că i-ar plăcea să continue serialul. „Dar dacă n-o vom face, ăsta e un mod frumos de a-l încheia…Cred că aceste episoade sunt cele mai bune pe care le-am făcut vreodată.” Dacă Groening avea intenția să înlocuiască sarcasmul isteț și criticile sociale subtile care îi dădeau serialului farmec pe vremuri cu umor de doi lei și melodrame fără rost, bravo lui. Misiune îndeplinită.

Sună dur, dar să știți că nu e o critică din partea unui hater. Sunt o mare fană Futurama, care a văzut toate episoadele și toate filmele. M-am și deghizat în Leela de Halloween în 2011. Tocmai de aceea sunt dispusă să dau cu șutul serialului și să-l arunc în groapă. Au transformat-o pe Leela dintr-o feministă model într-o jucărie sexuală domestică și fără personalitate.

Până în sezonul șapte, personajul Leelei a fost un căpitan spațial încrezător, rațional și independent care salva mereu situația. Încrezătoare și cutezătoare în toate domeniile în afară de cel al relațiilor sentimentale, e complexată de singurul ei defect fizic – ochiul gigant de ciclop.

Personajul ei a fost folosit de scenariștii Futurama pentru a parodia situațiile frustrante în care se trezesc mereu femeile atrăgătoare și inteligente care au roluri stereotipic masculine – de remarcat cum Zapp Brannigan o hărțuiește sexual, îi minimalizează talentul și capacitățile și își asumă meritul pentru realizările ei. În sezonul șapte, scenariștii se hotărăsc să dea naștere unei idile între mama Leelei și Zapp Brannigan și reacția Leelei e să se arunce în brațele lui – gest care marchează începutul degradării personajului ei și a respectului ei de sine.

Apoi mai e jocul de-a șoarecele și pisica din relația Leelei cu Fry. Încă de la lansarea serialului, Fry umblă după Leela pe care o idealizează și care rezistă mereu avansurilor lui pentru că, s-o recunoaștem, nu e de nasul ei. Deși e un tip drăguț, Fry se comportă tâmpit în majoritatea timpului și nu te poți baza pe el să-și asume cele mai simple responsabilități ale unui adult. Ca reacție la eforturile concentrate ale lui Fry de a o seduce, Leela se lasă convinsă puțin câte puțin, într-un mod plauzibil, iar Fry se maturizează pe parcurs împreună cu ea. Dar în ultimul sezon, Leela devine deodată iubita lui Fry, iar dinamica relației ia o turnură dezamăgitoare.

La un Oktoberfest futuristic, Fry se comportă ca un bou, dând pe gât un butoi plin cu scuipatul altor oameni ca să se îmbete, dar cumva reușește să trezească simpatia spectatorului, demonizând-o pe Leela și numind-o prea critică. Pe la sfârșitul episodului, placa se întoarce și e clar că Leela are nevoie de Fry. Pentru tot restul sezonului, relația lor melodramatică devine punctul central al serialului. Scenariștii renunță de tot la independența Leelei și ne fac să ne întrebăm ce l-a făcut pe Fry să o dorească în tot ăsta. Răspunsul e noua obsesie pentru sex a Leelei, care se transformă în jucăria de dormitor a lui Fry. Există multe referințe la faptul că Fry ar face ménage à trois cu Leela și Amy, deși între cele două femei nu există nicio conexiune, exact cum le place tipilor care văd femeile ca pe niște obiecte.

Deci Leela se transformă din fantezia unui tocilar în iubita ideală a tocilarului, renunțând la independență și chiar la rațiune uneori. În timpul ăsta, Fry rămâne același. Și cred că fix asta e fantezia bărbaților – dacă sunt destul de insistenți, până la urmă o vor face pe femeia visurilor lor să se așeze la casa ei. Și confirmă teama lor de femeile independente, ceea ce înseamnă că noi trebuie să ne coborâm standardele dacă vrem să avem o relație stabilă. Toate astea sunt ilustrate în episodul „A Farewell to Arms”, în care Fry încearcă s-o salveze pe Leela întinzând un braț de pe o planetă care trece la o lungime de braț de Pământ și îi smulge acesteia brațul împreună cu brațul lui.

Când își cere scuze, Leela îi răspunde duios: „Ai fost dispus să te sacrifici ca să-mi salvezi viața. A fost un eșec penibil, dar ești singura persoană care mă iubește îndeajuns de mult cât să încerce.” Lăsând la o parte faptul că această scenă violează eleganța științifică pentru care e cunoscut serialul Futurama – mesajul către femeile independente e foarte clar și tulburător: așezați-vă la casa voastră sau o să rămâneți singure și neiubite. Am înțeles.

Deci din toate posibilitățile famtastice din Futurama, nu s-a putut ca Fry să se maturizeze și să devină bărbatul pe care Leela îl merită.

Pentru a sigila trista soartă a Leelei, finalul serialului se va concentra pe nunta lui Fry și a Leelei, pe care producătorul David X. Cohen a descris-o ca pe o „sărbătoare mizerabilă și emoțională pe cinste”. Sper că asta înseamnă că o să moară toți, pentru că scenariștii nu-și pot imagina un viitor pentru un cuplu îndrăgostit și total incompatibil. Futurama nu se poate termina cu o nuntă, ca orice alt serial. Singurul final ok în momentul ăsta ar fi ca toate personajele să moară.

La fel ca și Simpsons, Futurama era grozav pentru că folosea un peisaj animat pentru a crea un context absurd în care totul e posibil. Așa putem vedea situații din propria realitate culturală care ies la iveală în ținuturile fantastice ale lui Matt Groening, așa cum a fost situația sexismului timp de șase sezoane excelente. Dar fără inteligență, nu rămâne decât un scenariu de aventuri spațiale fără sofisticarea care îl diferenția de serialele stupide pentru copii sub 12 ani de pe Cartoon Network.

Nu e clar dacă scenariștii s-au lenevit ori s-au prostit. Dar dacă vor ca imaginea Futurama să rămână nepătată, ar fi bine să lase creioanele din mână.

Text: Arikia Millikan

Traducere: Oana Maria Zaharia