Gândurile subconștiente despre moarte te pot face mai amuzant

Captură din filmul Love and Death

Oscar Wilde a murit așa cum a trăit, scuipând cu umorul lui sarcastic: „Dacă nu dispare tapetul ăsta, dispar eu.” Karl Marx a murit așa cum a trăit, nu prea amuzant; ultimele sale cuvinte au fost: „Hai, ieșiți afară. Ultimele cuvinte sunt pentru idioți care cred că n-au spus destule.” Dar dacă potențialul umoristic al lui Marx a scăzut din cauză că acesta s-a concentrat pe moartea apropiată, în timp ce faptul că Wilde s-a concentrat pe decorul hotelului i-a permis scriitorului să părăsească această lume într-o notă veselă?

Un studiu publicat în revista HUMOR arată că inducerea subconștientă a gândurilor despre moarte face oamenii mai amuzanți decât inducerea gândurilor de durere. Dar dacă te concentrezi pe ideea de moarte la modul conștient, nu mai ești atât de amuzant.

La studiu au luat parte 117 studenți care au fost divizați în patru grupuri. Două grupuri au fost expuse fie la cuvântul „moarte”, fie la cuvântul „durere” timp de 33 de milisecunde pe ecranul calculatorului în timp ce lucrau la alte sarcini. După care au scris texte pentru niște benzi desenate.

Grupul cu moartea a avut victoria. Un juriu independent care nu știa nimic despre experiment a votat textele scrise de către cei din grupul care fusese expus la cuvântul „moarte”. Încă se explorează eficiența mesajelor subliminale, dar asta e o dovadă în plus că putem demonstra impactul unui lucru fără să fim conștienți de el.

Înainte să începeți să vă treceți toate glumele prin prisma cimitirului, să nu uităm de celelalte două grupuri. Lor li s-a dat sarcina de a scrie fie despre sfârșitul lor inevitabil, fie despre o experiență foarte dureroasă la dentist. În acest grup, cei care au scris despre propria moarte au fost în mod clar mai amuzanți, lăsând deschisă posibilitatea ca și experiențele la dentist să te facă amuzant – ceea ce ar explica umorul britanic.

Cristopher Long, profesor de psihologie la Universitatea Baptistă Ouachita și autor al studiului, a spus că încă sunt multe de explorat în domeniul diferențelor dintre umorul alimentat conștient sau subconștient de către ideea morții. Nu se știe de ce unul dintre ele te face mai amuzant decât celălalt.

„Noi bănuim că are legătură cu sursa anxietății prin care trece o persoană și modul în care persoanei i se reamintește sursa, ceea ce îi influențează abilitatea de a fi amuzantă pe moment”, a spus Long într-un email. Poate că gândul la propria moarte cauzează un disconfort care nu te motivează să fii amuzant, spre deosebire de o situație când ești expus la ideea de moarte în mod subtil.”

Studiul a asociat creșterea nivelului de umor cu teoria managementului terorii – care spune că ființele umane sunt conștiente mereu de faptul că viața lor e finită și astfel au creat cultura pentru distracție și pentru a da sens vieților lor scurte. Studiul accentuează și rolul eliberator al umorului în vremuri dificile, dar încă sunt multe cercetări de făcut.

Reacția lui Long după conducerea studiului a fost confuză: Am avut acces la colecția de bandă desenată și caricaturi a ziarului New Yorker, ceea ce ne-a plăcut mult, a spus el, dar când programam și scanam sarcina cu mesajul subliminal despre moarte, mi-am dat seama că mă expusesem ore în șir la mesaje subliminale despre moarte și m-am simțit cumva amenințat.”

Mie unul mi se pare că ideea de a te bombarda accidental cu „mesaje subliminale despre moarte” are un mare potențial umoristic.

Text: Ben Richmond

Traducere: Oana Maria Zaharia