Bucuriile lui George

De Bridget Collins

George a apărut în viața mea în urmă cu cinci ani, în timpul unei călători în Coney Island, imediat după ce m-am mutat în New York. Aveam 18 ani și, culmea, îmi făceam greu prieteni - mai ales de-o seamă cu mine. M-a abordat pe faleză și m-a rugat să-l îngrop în nisip. 

George este bolnav și are o cicatrice uriașă pe o parte a corpului, de la operație. Are dureri în permanență, dar, din nu știu ce motiv, presiunea nisipului care-l acoperă îi oferă o ușurare temporară. După ce l-am scos din nisip, am mers acasă la el și de atunci am rămas prieteni: facem poze, ne plimbăm în parc chestii d-astea.

Ca pe mulți alți prieteni pe care i-am întâlnit în acea perioadă de tranzit a vieții mele, nu l-am mai văzut de ceva vreme, dar ne auzim din când în când, mai ales de sărbători când mă sună doar așa, să mă salute.

Traducere: Andra Olteanu

Comentarii