Ghid de fapte bune: cum să faci plajă în parcul IOR ca un sărac

Munca nu e pentru toată lumea. Nu e nicio ruşine să fii leneş. Sau naiv şi să ai impresia că vei câştiga vreodată mai mult decât salariul minim pe economie cu diploma aia de la SNSPA. Un studiu recent arată că sărăcia este o boală mai comună ca herpesul şi, la fel ca şi în cazul herpesului, chiar nu are rost să afle toţi prietenii şi partenerii sexuali de problema ta.

Dar vine 1 mai. Toată lumea se duce la mare. Dacă nu te duci, se prinde cercul social că eşti sărac. Din fericire, bronzul de Ibiza seamănă atât de bine cu bronzul de parc I.O.R. încât doar un expert rafinat îşi dă seama. Aşa că ia-ţi şlapii, prosopul cu floricele, bidonul de bere şi ultimul număr din „Integrame retardat de simple" şi fă blatul cu autobuzul până în parcul Alexandru Ioan Cuza, cunoscut anterior şi ca I.O.R. Înainte de toate însă trebuie să vă spun cel mai important lucru din tot textul: regula numărul unu a bronzatului în parcul IOR e să nu vorbeşti niciodată despre bronzatul în parcul IOR. Ca la Fight Club.

Astea fiind stabilite, dacă urmezi aceşti cinci paşi simpli, în două şedinţe de șase, șapte ore, o să ai un bronz roşcat de gradul unu spre doi ca arsură. Cu el te poţi mândri la toţi vecinii ca dovadă a excursiei tale imaginare la all inclusive în Bulgaria. Şi cu un cancer de piele în stadiul incipient.

Insula Pensionarilor, aflată în partea de nord a parcului, este denumită aşa pentru că „Insula Unde Vin Adolescenţii Să Fumeze Iarbă şi Să Se Frece Prin Haine Unul De Altul" era un nume prea lung. Deşi este o zonă civilizată, asfaltată şi nu te insultă estetic, trebuie evitată cu orice preţ. Este circulată de oameni normali şi dacă te vede vreun cunoscut cum îţi umpli cavitatea buricului cu loţiune de plajă ţi-ai stricat permanent reputaţia de fiinţă umană.

Îndreptă-te spre partea de sud a parcului, de după pod, cunoscută şi ca „partea mexicană". E o arătură neîngrijită şi plină de rahat de câine în care niciun om cu stimă de sine nu ar păşi vreodată. Ca să-ți fie mai uşor, am desenat o hartă cu locurile ideale de consumat droguri, bronzat şi/sau viol. Sunt nişte plaje ferite de ochiul trecătorului unde îţi întinzi covorul liniştit şi/sau aştepți victima într-un tufiş. Ca semn că ai ajuns bine, vei vedea o grămadă de oameni maro şi burtoşi, cu slip „hamac pentru banană" gen anii '90. Plajele se află pe cele trei insule din partea mexicană, cunoscute şi ca „Insula Câinilor", „Insula Trandafirilor" şi „Insula Înecaţilor". Pe cuvântul meu că nu inventez numele ăstea. Aşa se cheamă. Ca joc de societate, încercați să identificaţi care-i care (indiciu: niciuna nu are trandafiri, câini au toate, şi înecaţi… cum ţi-e norocul).

Fă asta chiar dacă nu fumezi. Pe-acolo sunt foarte multe căpuşe, iar dacă le smulgi ca un începător o să-ţi rămână în piele şi o să se infecteze. Când te ciupeşte una, o atingi pe cur cu fierul încins de la brichetă şi sare singură. A se nota că am folosit „când" şi nu „dacă".

Localnicii vor să-ți fure bicicleta. Dacă vorbesc spre tine, spune „şaormă". Înseamnă ceva pozitiv şi bun în limba lor nativă. Dacă te invită să intraţi în apă, refuză politicos, spunând „întreţinere". Înseamnă ceva neplăcut, de evitat în limba lor. Dar insist. Nu intra în apă chiar dacă vezi mexicani făcând asta. Ei sunt născuţi acolo şi obişnuiţi cu toxicitatea lichidului şi cele 47 de tipuri de ciuperci de piele care colcăie în valuri.

Fotografiază-te cu telefonul pe malul apei la unghi de 45 de grade în jos. Prinde în cadru doar bustul tău şi apa în fundal. Cu puţină perseverenţă vei nimeri o zonă udă fără nicio sacoşă plutitoare sau reflexie de bloc, care va arăta fix ca o poză de la mare. În niciun caz nu daţi telefonul la un mexican să vă facă el poza, pentru că fuge cu el.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește și:
Ghid de fapte bune: cum să-ţi vopseşti pereţii (şi spiritul) cu muzică Ghid de fapte bune: Cum să aprinzi o ţigară de la bec Ghid de fapte bune: Cum să scoți o pară dintr-o sticlă