FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Ghidul alcoolicului anonim

Adevăratul alcoolic secret e sociabil. El preferă compania altora.

Cea mai fericită perioadă ca alcoolic secret a fost pe vremea când locuiam în Kansas City și fiica mea cea mică era încă bebeluș. Ea era alergică la laptele mamar, așa că îi dădeam o sticlă de lapte de soia, o prindeam în ham și mergeam la chioșcul din fața apartamentului cu ea ca să-mi iau o sticlă mică de Jack Daniels și un Diet Dr. Pepper. Vărsam jumătate din cutia de Dr. Pepper și o umpleam cu whisky. E destul de greu să găsești colțurile alea ale orașului unde să poți bea nederanjat de niciun cunoscut, asta până începi să le cauți cu destulă disperare.

Publicitate

Noi dădeam câteva ture pe străzile din cartierul nostru. Ruta mea trecea pe lângă internatul abandonat pe unde locuise Hemingway pe vremea când scria la ziarul Kansas City Star. Fiica mea își bea laptele de soia (obișnuia să bea vreo două, așa că aveam mereu provizii la mine), iar eu îmi dădeam pe gât tăria. Ne priveam reciproc sub copacii de la Rockhill și Hyde Park, prin zona veche și degradată a vechiului Kansas City, când treceam pe lângă conacele de piatră, pe lângă casele de cărămidă roșie, a muzeului Nelson-Atkins și a bălții iluminate Walter de Maria. Ea adormea și eu o puneam direct în pătuț când ajungeam acasă. Așa a adormit zilnic până la vârsta de un an jumate.

Iarna o îndesam în geaca mea, doar cu fața ieșitî puțin din haină, iar uneori mergeam la etajul doi al unui bar irlandez de pe Main Street sau la Dave's Stagecoach Inn – o bombă de care eram atașat de pe Westport Road. Un alcoolic adevărat are nostalgii și sentimente față de baruri. Precum ritualul în care îți prepari singur cocaiana sau îți încălzești heroina,și băutura la bar e diferită de orice altă băutură, chiar dacă barmanul e prea ocupat să discute cu tine, iar nimeni nu pare dornic de conversație în jurul tău. Într-o noapte geroasă, când barul lui Dave era plin, un barman pe care nu-l suportam mi-a spus: „Nu pot să-ţi dau de băut, dacă vii cu asta mică, frate."

„Mi-ai mai dat de băut de multe ori, deşi eram cu ea. Ea nu bea nimic." La majoritatea barurilor pe care le frecventam oamenilor li se părea simpatic copilul. Majoritatea beţivilor sunt prietenoşi şi binevoitori, oameni generoşi care ştiu ce înseamnă o viaţă dificilă şi grija unui copil.

Publicitate

„N-ar trebui să ieşi cu asta mică pe frig. Nu pot să-ţi dau de băut."

„Pardon, ce pizda mă-tii ai spus?! Mi-ai spus cumva cum să am grijă de copilul meu? Tu câţi copii ai?"

Era evident că n-avea. Îmi pierdusem cumpătul. Bebeluşului îi era mai cald lipit de mine sub geaca mea de iarnă, decât i-ar fi fost acasă în pătuţ. M-am întors către femeia de lângă mine şi i-am spus că nu suport să-mi spună alţii cum să-mi cresc copilul în timp ce mă aproba dând din cap.

Mai târziu, după ce m-am lăsat de băut, m-am dus să-i cer scuze tipului. Dar, dacă eşti beţiv, după ce începi să-ţi ceri scuze celor din jur, nu te mai opreşti. Nu-mi pasă ce vă spun ăia la Alcoolicii Anonimi, aşa e.

Alcoolicii secreţi sunt peste tot. Eşti înconjurat de ei chiar dacă n-o realizezi.

Să zicem că vrei să bei în pauza de la prânz sau după amiază. Observi o femeie care stă singură cu un pahar de vin alb şi o farfurie neinteresantă cu legume. Pentru mulţi ea nu pare să ascundă nimic. Şi ăsta e tot trucul: ea ştie că nimeni nu asociază vinul alb cu o băutură de alcoolic.

Observ un tip la nonstop care se uită stresat la casa de marcat de parcă urmează să jefuiască locul. Îşi ia sticluţa de rom prost, dar nu şi chitanţa – e destul de mare să bea, deci care-i problema? El de fapt se uită peste umăr, dar nu de grija poliţiştilor sau de grija ta. El se uită după oameni cunoscuţi pe care speră să nu-i întâlnească p-acolo sau mai degrabă se uită după oameni de cfare nu vrea să fie văzut. Se uită după membri ai familiei, al grupului său de dezalcoolizare sau al colegilor de la muncă, după fostele, care ştiu că ar trebui să se fi lăsat de băut, după elevii sau clienţii săi. El se uită după toţi oamenii pe care i-a minţiti că nu mai bea.

Publicitate

Când un alcoolic secret intră într-un restaurant , chiar înainte să se aşeze, el se uită după barman, după budă şi după cea mai apropiată masă cu spatele la bar. „Acolo vrem să stăm vă rog" îi spune imediat hostesei. Ideal ar trebui să fie un stâlp sau un zid între masă şi bar. Dacă distanţa dintre bar şi budă e prea mare un alcoolic va sugera un alt restaurant. Cele mai bune restaurante de alcoolici au barul şi buda situate separat faţă de sala de masă, ceea ce-i permite beţivului să-i facă faţă prietenei lui.

Prima regulă a alcoolicului secret: îmbată-ţi iubitele mereu. Numai o persoană trează poate depista un beţiv.

Alcoolicul secret o să meargă la budă mult mai des decât o persoană normală.Mi s-a spus de nenumărate ori, fără sarcasm: „Ce vezică mică ai." Un alcoolic deştept va bea multă apă şi îşi av comanda mai multe feluri de băuturi precum cafeaua, Cola sau apa minerală, ca să menţină iluzia că e la detoxifiere după alcoolism.

Chiar şi atunci când alcoolicul secret rămâne blocat într-un restaurant unde barul şi baia sunt aproape de mese există metode de a se camufla. Acum un an aveam o întâlnire la un restaurant chinezesc pe la unu dimineaţa, iar localul avea barul în mijlocul camerei şi toaleta chiar lângă mese. Nu existau alte restaurante chinezeşti în zonă, iar prietena mea deja se aşezase la masă. Am văzut un fast-food jegos la colţul străzii în drum spre restaurant, erau slabe şansele, dar trebuia să risc. Ca în toate restaurantele chinezeşti buda era aproape de uşa de intrare. M-am dus să mă piş şi am fugit spre fast-food. N-aveau tărie, dar vindeau vin la sticle mici. Am comandat trei sticle de Merlot – era de nebăut, un pic mai bun ca siropul de tuse – şi l-am plătit cu banii jos. M-am aşezat pe trotuar, de unde puteam să văd spatele prietenei mele şi le-am dat pe gât. Am mai făcut de două ori chestia asta până la finalul mesei, deşi trebuia să intru pe uşa din faţă mereu. Nu ştiam cum să-i explic tipei, care deja avea suspiciuni. Din fericire nu şi-a dat seama. Dacă şi-ar fi dat seama, probabil aş fi folosit orice minciună banală.

Publicitate

Regula numărul doi: Mergi mereu cu bani lichizi la tine. Chitanţele de la bancă sunt duşmanii tăi şi nu poţi plăti la fel de repede cu o carte de credit.

În Seattle, la o întâlnire cu altă femeie şi o prietenă mai în vârstă a ei, am încercat acelaşi truc la un restaurant de pe malul mării, dar m-au văzut cum intram pe uşa din faţă mereu. (De obicei lăsam uşa din spate întredeschisă, dar ea nu rămânea niciodată aşa. Personalul de la bucătărie tot intra şi ieşea pe acolo, iar ele se blocau automat. Poţi să le baţi la uşă şi te vor lăsa să intri prima dată, dar e greu să faci asta în mod repetitiv.) Amica mai în vârstă şi mai sceptică a prietenei mele, o avocată de drept penal din Louisiana a observat şi a spus: „Tu te duci la baia din spate, dar intri pe uşa din faţă. Tu te duci să bei la localul de vizavi?"

Mă simpatiza, dar se prinsese care era treaba. I-am spus că-mi plăcea să privesc oceanul câte un minut, două de fiecare dată când aveam ocazia, pentru că eram din Kansas City, aşa că era o raritate pentru mine. Nu cred că m-a crezut nici prietena mea, dar, atât timp cât ai controlul discuţiei, ai şi controlul asupra adevărului. Alcoolismul secret e la fel ca orice altă înşelăciune.

Nu eşti prins cu adevărat până n-o recunoşti sau până nu sunt dovezi covârşitoare împotriva ta.

Regula numărul trei: Neagă, neagă, neagă. Dacă nu te-a învăţat încă viaţa cotidiană să faci asta, te învăţ eu acum. Desigur că vrei să spui adevîrul. Desigur că ea îţi spune că te iartă dacă îi spui adevărul. Când ea îţi spune acea minciună – minciuna c-o să te ierte, minciuna că există iertare în urma unei confesiuni – o zice serios. Ea nu-şi dă seama că te minte încă. După ce-o să-i spui adevărul o să se schimbe totul.

Publicitate

Uite încă un exemplu prin care să baţi problema asta cu barul şi buda: Eram la o petrecere prin Masa, un restaurant din New York. Mai mâncasem acolo şi ştiam că n-au bar. Nu puteam să părăsesc localul mereu: Era într-un mall şi nu avea ieşire prin spate. Soluţia o reprezentau ciorapii mei. Poţi să bagi cam trei sticluţe mici de alcool în fiecare ciorap. Evident, dacă ai poşetă e mult mai simplu. Poţi folosi buzunarele de la costum, dar e riscant, că se poate freca un pic de tine prin taxi. Când ajungi la restaurant mergi la toaletă şi ascunde sticluţele. De obicei găseşti un raft, un dulăpior, un suport de ceva. Am ascuns sticle întregi de vin prin restaurante, dar la Masa nu aveam nicio ascunzătoare. Ai naibii japonezi cu estetica lor minimalistă. Nici măcar nu se deschidea rezervorul WC-ului (ele de obicei plutesc liniştite acolo, dar rişti să le pierzi dacă încep să zdrăngăne prea tare sau să strice mecanismul, de-asta nu-mi place metoda asta). Aşa că le-am pus în tomberon şi le-am ascuns sub gunoaie. De fiecare dată când reveneam la baie goleam tot gunoiul în bude sau îl ţineam în buzunare. Lăsam doar câteva hârtii ca să nu umble angajaţii localului la sticluţele mele.

Era o seară superbă: Tipa cu care ieşeam bea sake la bar, eu beam vodka la budă şi ea nu se îngrijora că mă îmbătam. Am mers cu bicicletele de la mall până la hotelul nostru de lângă Gramercy Park, unde aveam un minibar plin de sticluţe pe care le puteam bea şi reumple cu apă.

Publicitate

Încă un sfat: Nu-ţi uita mobilul. Asta n-o să meargă cu apropiaţii, dar cu o cunoştinţă sau o cină de afaceri telefonul e scuza perfectă de a pleca de la masă. Ieşi şi mergi la un local din zonă. Sau, dacă eşti într-un loc izolat, ascunde sticla în maşină, dar nu în portbagaj ( e dubios să te vadă cineva pe geam cum deschizi portbagajul şi scoţi o sticlă în timpul unei conversaţii telefonice imaginare).

Regula numărul patru: Acceptă faptul că toţi ştiu ce faci şi se prefac că nu. Trebuie să fii nepăsător şi tupeist.

Mai târziu, când eşti la recuperare, dacă îi spui unui prieten apropiat „Eu beam la vremea aceea," o să fii plăcut surprins că majoritatea nu aveau nicio idee. Oamenii sunt mult mai puţin suspicioşi decât ai tu impresia. Dar, dacă te porţi ca şi cum toţi ştiu deja ceea ce faci, n-o să pari reticient şi speriat, ceea ce te-ar de gol imediat.

Regula numărul cinci: Împrieteneşte-te cu barmanul. Împrieteneşte-te cu chelnerul. Împrieteneşte-te cu orice angajat care-ţi va permite asta.

Să presupunem că ţi-ai aşezat iubita astfel încât să nu vadă barul şi acum buda, barul şi barmanul te aşteaptă. Te scuzi ca să mergi la baie şi-i spui să-ţi comande o Cola Light, dacă vine chelnerul. E vremea să bagi un pahar de votcă. Unul dublu – e cea mai ieftină şi rapidă metodă de te matoli. Din acelaşi motiv precizează-i că nu vrei gheaţă. Lasă-i bacşiş cam încă o dată valoarea votcii, sau măcat un sfert, dacă localul e mai fiţos. Data viitoare când o să comanzi o votcă dublă, o să primeşti una triplă.

Publicitate

Dacă observi chelnerul – nimeni n-a spus c-o să fie ieftin, dar dai mai puţini bani decât verşi în mod obişnuit pe alcool – oferă-i şi lui cam cât i-ai lăsat şi barmanului. Nimeni nu poate să-ţi fută combinaţia mai rapid ca un chelner: „Mai doriţi nişte votcă, domnule?" Cum ar fi să spună asta chiar de faţă cu prietena ta? Mi s-a întâmplat de multe ori.

O să observi că eu am vorbit numai chelneri şi barmani la masculin. Nu ştiu de ce, dar femeile care lucrează pe funcţiile astea au o tendinţă mult mai mare de a te da în gât. Poate că au toleranţă mai mică pentru minciuni, secrete şi tăcere. Poate că ele au fost mai des victimele alcoolismului secret. Poate pur şi simplu e vorba de solidaritate feminină. Sau poate doar nu sunt eu şarmant deloc, pentru că mă simt mai vinovat să oblig o femeie să-mi fie complice. Oricum e ceva care merita menţionat.

Cel mai bun mod de a discuta cu chelnerul e să stai pe lângă uşa de la baie şi să-l aştepţi la bar. Fă-i semn cu mâna şi spune-i: „Adu-mi te rog o votcă dublă. Dar, să rămână între noi, că eu nu consum alcool." Oferă-i banii. El o să înţeleagă, că nu-i prima dată când i se întâmplă aşa ceva. Totuşi nu strică să adaugi un „ne-am înţeles?" ca să mai dezamorsezi un pic tensiunea din aer.

Un alt truc genial: După ce-i laşi bacşişul mare, roagă-l să-ţi aducă următoarea doză de Cola Light cu un shot de votcă în el. N-am văzut pe nimeni, bărbat sau femeie, care să refuze. Totuşi e riscantă mişcarea asta. Când mâncam o dată la PF Chang's din Kansas City un chelner tânăr şi prost a venit la mine la masă ca să ridice paharul în care băusem Cola Light şi votcă, deşi văzuse cum dădusem comanda la bar: „Vă mai aduc un longdrink, domnule?"

Publicitate

„Încă o COLA LIGHT, te rog."

Prietena mea se uita la mine cu gura căscată, dar dobitocul tot nu s-a prins.

„Cola Light cu votcă, nu?"

„Nu, eu beam Cola Light simplu. Nu beau alcool."

În cele din urmă s-a prins. „Desigur, domnule." Când s-a întors mi-a mai adus o Cola Light. Şi bine a făcut, că tipa a vrut imediat să-mi încerce băutura.

Ca mulţi alţi tineri, eu am băut prima dată din dulăpiorul cu tării al părinţilor. Sora mea vitregă şi eu nu prea beam aşa de mult la acea vreme, dar în cele din urmă tatăl meu vitreg a chemat o întrunire de familie la care mi-a acuzat fraţii mai mari că îi beau din băuturi. Eu şi soră-mea i-am lăsat s-o încaseze în locul nostru.

Mai încolo, pe la 12 ani, eu aveam grijă de nişte copii mici şi am dat o nouă raită în dulăpior. Au venit nişte prieteni de-ai mei, apoi s-au întors şi părinţii mei. Maică-mea a spus că puţeam a votcă. Am negat. A doua zi, copil fiind, am întrebat-o: „Ce alcool nu miroase deloc?"

„Nu există aşa ceva."

Timp de două decenii vei aştepta şi vei vedea oamenii din jur cum se bucură de alcoolul lor. În acei ani de formare învaţă un alcoolic secret arta acestui obicei. Tot atunci înveţi că alcoolul înseamnă libertate. Este marele distrugător al inhibiţiilor. Cât creşti vezi oameni care beau zi de zi. Ei devin mai veseli, mai liberi, mai relaxaţi, mai nebunateci. Când am discutat serios despre alcoolismul meu cu fiica mea cea mare ea mi-a spus: „Mie îmi plăcea când tu şi mami beaţi. Eraţi mai jucăuşi, mai distractivi." (Eventual am reuşit s-o conving prin faptele mele, că nu-s amuzant când beau).

Publicitate

Alcoolul e peste tot, tot timpul, dar noi nu ar trebui să ajungem la el decât în anumite situaţii. Un prieten de-al meu, redactor, şi-a instalat o cameră video în birou, pentru c-a observat că tot dispărea alcool dintr-o sticlă de scotch foarte scump. Apoi a început să-şi schimbe culoarea. Curând, a văzut pe cameră cum un amic de-al nostru, alcoolic secret, intra în biroul lui pe la zece dimineaţa, cât el era la budă. Uneori venea şi cu o sticlă de apă la el ca să umple la loc sticla. (Apropo fii atent când încerci să umpli o sticlă golită parţial de alcool cu apă. Apa tulbură multe tipuri de tărie şi n-o să mai ai de ales decât să iei toată sticla. O sticlă întreagă e al naibii de greu de ascuns.) Nu cred că prietenul meu redactor l-a confruntat pe colegul ăla, pentru că era destul de tolerant. Dacă îl ştiu la fel de bine pe cât cred, el probabil a empatizat cu durerea şi nevoia colegului său. Omul probabil trebuia să bea ceva dimineaţa. Şi era ori prea sărac, ori prea ocupat să-şi cumpere propriul alcool sau ştia că dacă se duce să-şi cumpere nu-şi va mai putea masca alcoolismul. Totuşi prietenul meu nu e filantrop, aşa c-a început să umple sticlele de Macallan de 30 de ani cu un Teacher's la litru.

Acum 20 de ani aveai voie să bei vreo trei pahare de martini la prânz înainte să te întorci la birou cu faţa roşie. Apoi a urmat perioada aia lungă în care erai paria, dacă îndrăzneai să vii chiar şi mahmur la job. Zilele astea lucrurile se înclină din nou spre o libertate mai mare în capitolul ăsta.

Publicitate

Eu încerc să-ţi arăt că, atunci când un alcoolic renunţă, el nu renunţă doar la băut. Partea fizică e uşoară. Partea grea e că el renunţă la un stil de viaţă, la un mod prin care el percepea lumea, o plăcere meschină, dar de neînlocuit, tratamentul unor probleme grave psihologice, un stimulent pentru apetitul de viaţă şi un mod de a se înţelege singur. Cel mai dificil lucru e că el trebuie să renunţe la libertatea sa şi să-şi restrângă liberul arbitru. Tu probabil crezi că el e sclavul dependenţei lui. De fapt acea dependenţă e tot cel face să nu devină un sclav.

De fiecare dată când un alcoolic se simte oprimat el deschide sticla. Oamenii i-au tot spus că nu trebuie să bea, dar el nu i-a ascultat. Asta îl oboseşte, astfel alcoolicul secret ia naştere de la nervii lui născuţi din opresiune.

Nu spun nimic nou acum. Când era mic Sfântul Augustin s-a căţărat pe un perete pentru a fura nişte pere pe care nu s-a mai deranjat să le mănânce. El a conchis că asta era o dovadă a păcatului strămoşesc. Într-un fel avea dreptate: Era o expresie a libertăţii lui, era rebeliunea lui, sfidarea. Adam a luat o gură din măr doar pentru că i s-a spus că n-are voie şi nu pentru c-a fost minţit de o femeie şi-un şarpe.Omul Subteran al lui Dostoyevsky refuza să meargă la doctor în ciuda bolii de ficat, pentru că s-ar fi conformat cu dorinţele societăţii şi şi-ar fi negat voinţa, chiar dacă aceasta era impulsivă şi contraintuitivă. El a insistat că va rămâne liber cu orice preţ. Fiecare băutură dată peste gât în secret este, în esenţă, un act de sfidare a tiraniei celorlalţi, a tiraniei unei concubine, a unei societăţi şi chiar şi tirania unei dependenţe: „Du-te dracului! Pot să trag trei duşti lungi din tine şi să te ascund la loc sub scările subsolului. Somn uşor!" Sau varianta mai realistă: „Mai bine cumpăr halba mai mică şi o beau pe toată într-o gură."

Publicitate

Cititorule,cumva vrei să te laşi de băut şi să abordezi un stil de viaţă mai sănătos? Poate nu e o idee aşa bună să renunţi complet. Dacă, contrar sfaturilor mele, decizi s-o iei pe această cale dezolantă, cel mai probabil ţi se va întâmpla asta: Trei zile vei strânge din pumni ca să nu bei – apoi o beţie cruntă de nu ştiu câte zile. Partenerul sau partenera vor fi furioşi. Urmează scuze, promisiuni, lacrimi. Curând o să începi să pierzi lucrurile care-ţi menţin inhibiţiile din viaţa cotidiană. Începe cu carnetul de şofer, şi continuă cu cărţile de credit, cheile, mobilul, banii şi hainele. De acolo totul devine mai rău.

Ţi-e frică că-ţi pierzi respectul de sine? Hai lasă-mă. Îmi amintesc de un editor de-al meu, care mi-a spus de un scriitor care a comandat vin în valoare de 10 000 de dolari pe contul editurii şi a leşinat beat pulă în budă. „Îţi imaginezi cum era să fii ăsta a doua zi?" I-a răspuns: „Stai calm, se descurcă. A trecut de mult timp de punctul în care îi mai păsa de faptul că oamenii îl cred beţiv." În acel punct ţi-ai pierdut deja reputaţia. Dar slujba? Dar cariera? Libertatea? Persoana iubită? Copiii? Poţi pierde toate astea, dacă n-ai un pic de control.

Cert e că, dacă ai ajuns la punctul ăsta, n-o să mai convingi pe nimeni, nici pe tine însuţi, că eşti capabil să te laşi. Aşa că devino mai bine un alcoolic secret. Eşti prins într-o rutină care îţi oferă limite. Tu bei ceva, dar trebuie să ascunzi asta, deci trebuie să-ţi ţii beţia sub control.

Publicitate

Aşa ajungem la regula numărul şase: trebuie să ai o disciplină extraordinară legată de sms-uri şi teleoane. Mobilul – care te-a ajutat de atât de multe ori să bei – îţi poate deveni cel mai crunt duşman după ce-ai băut prea mult (lucru inevitabil). O să suni sau o să le scrii unor oameni treji, care-şi vor da seama că ceva e în neregulă. Afecţiunea sau mânia ta excesivă le vor fi cunoscute. Iar mintea ta funcţionează la minim.

Există o metodă simplă ca să eviţi asta: Nu te înbăta niciodată. Cheia este disciplina, iar aici ne poate ajuta din Sf. Augustin: „Cea mai importantă parte a virtuţii este evitarea viciului," Augustin ştia multe depsre voinţa oamenilor. El e acelaşi om care şi-a înfrânt poftele sexuale cu rugăciunea: „Te rog, Doamne, ajută-mă să fiu cast … dar nu încă Doamne, nu încă!" Ăsta e secretul rugăciunii alcoolicului. Acum o să enumăr paşii prin care o să poţi să-ţii ţii alcoolismul cât de cât sub control.

Curtea ta din spate e cel mai bun bar, dar e bună numai cât e şi vremea aşa. Dacă e frumos afară şi-ţi place să bei în aer liber ascunde vreo câteva sticle deschise sub pământ (cel de flori e cel mai bun) la un unghi înclinat şi pune nişte folie de aluminiu peste depozitul ăsta. Apoi, când ai chef, poţi să bagi un pai mai lung şi să bei nevăzut. Totuşi ăsta e un truc vechi, deci dacă partenera ta are peste 30 de ani o s-o ştie sigur.

Alcoolicul secret trebuie să accepte faptul că nu poate rămâne treaz pe avioane. Acolo el are libertatea zborului amestecată cu entuziasmul călătoriei şi al evadării din cotidian: Aceastea sunt sarea şi piperul sufletului alcoolic. Şi nu există loc mai bun în care se bei nevăzut decât unb aeroport. Fiecare barman presupune că clientul lor se grăbeşte. Pe avion e şi mai uşor. Ai un minibar chiar lângă budă. Dacă nu le furi sticluţele, stewardesele sunt foarte mulţumite şi te lasă să faci ce vrei acolo, chiar discută cu tine în timp ce bei. Nu ştiu dacă e faptul că eşti blocat în fundul unui avion săptămânal, nici dacă capacul de Wc e cel mai confortabil loc în care să te ameţeşti cu o sticlă de vin roşu – mai ales dacă e un avion mai mare cu multe bude. Dar e cochet şi intim, iar nimeni nu te poate suna să te bată la cap cât eşti acolo.

Publicitate

Dacă încerci să rămâi nebăut, dar calci strâmb în timp ce călătoreşti, fii pregătit: După ce ajungi acasă primele nopţi vor fi dificile. Durează până la 90 de zile să elimini dependenţa fizică de alcool. Nu vei mai putea dormi fără băutură. Spune-i concubinei tale că-ţi faci un ceai ca să te adoarmă. Ea o să se ofere să ţi-l facă, dar tu vei insista, pentru că te „relaxează" să ţi-l faci singur. Laptele cald nu merge fără puţină scorţişoară, nucşoară şi după marcă, lichior de vanilie tare de 40 de grade de alcool. Cumpără sticle de dimensiuni medii şi cumpără-le zilnic ca să nu observe cât de repede treci prin ele. Sunt mici şi uşor de ascuns în gunoi. Cumpăr branduri specifice şi scot eticheta cu apă, ca să nu-şi dea seama nevasta de conţinutul de alcool. Dacă torni prea multă o să te întrebe ce miroase aşa. Răspunsul clasic este: „Nucşoară." Nucşoara şi scorţişoara pot masca uşor mirosurile aşa că pune la greu din ambele.

De asemenea e important sca un alcoolic secret să urmeze aceeaşi rutină strictă. Ajungi acasă la şase. Te joci cu copiii timp de o oră, le dai de mâncare. În timp ce ea le face de mâncare, tu du-te la magazin să faci cumpărături. Ia o sticluţă medie de Jägermeister (e băutura cu cel mai slab miros). Bea o duşcă în parcare, una la magazin, şi încă una în maşină. După ce-ai parcat ascunde sticla în garaj într-un coş de gunoi (o să devii foarte scrupulos cu aruncatul gunoiului) sau sub nişte scări. A patra şi ultima gură se bea înainte de culcare, ca o recompensă pentru cât de puţin ai băut. Plăcearea asta solitară, rituală, m-a susţinut timp de trei ani de zile.

Publicitate

Pentru urgenţe e bine să ai sirop de tuse cu alcool şi apă de gură alcoolică. Dacă simţi c-ai băut prea mult, dă trei duşti de sirop de tuse şi zaci obosit în pat cu sticla pe jumătate băută pe noptieră şi spune c-ai gripă. Siropul de tuse va explica mirosul şi vocea, febra îţi dă scuza pentru a doua zi.

Alte sfaturi pe scurt: La o petrecere fură o sticlă şi ascunde-o în dulapul tău de haine sau la baie – sau alt loc unde ai o scuză să fii în caz că eşti prins. Cumpără bere sau vin fără alcool. Goleşte-le şi umple-le cu ce-ai furat (asta merge foarte bine la orice petrecere). Mergi până la magazin, cumpără o sticlă de jumătate de litru de tărie şi dă câteva ture în jurul cartierului, dar cere-i vânzătorului să-ţi dea sticla într-o pungă de carton (asta merge doar ziua). Sau mergi la un Dunkin Donuts, unde e mereu coadă şi au budele sunt de obicei goale (budele din cafenele sunt cam pline) . Dacă eşti afară, iar prietena ta nu bea ea o să simtă imediat mirosul şi o să vrea să respiri spre ea. Lămâile ajută aici, la fel şi gelul de curăţarea mâinilor, dar cea mai bună soluţie e fumatul. Când eşti plecat în vacanţă bagă trabucuri.

Regula numărul şapte: Controlează alcoolul din casă. Dacă partenera ta îţi controlează dulpiorul de tării sau frigiderul eşti expus. Fii proactiv. Când pare pusă pe fapte, toarnă-i ceva de băut. O să spună că nu prea are chef, dar curând va fi la a doua. E natura drogului ăstuia. Fiecare alcoolic se cuplează cu un viitor alcoolic. „Eu cred că tu înlocuieşti alcoolismul tău cu ce beau eu" - cam asta o să-ţi spună toate. Da şi nu. Dacă ai minibar la hotel şi îi prepari tu ei băutura nu strică să reumpli sticluţele rămase acolo cu apă. Pe urmă aruncă-le pe cele pe care le-ai ascuns tu mai devreme în baie la gunoi. Când vine nota şi dacă tu n-o plăteşti, spune că „prietena mea a băut doar vreo trei beri." Asta o să anuleze orice alte cheltuieli de pe notă.

Regula numărul opt : Du singur gunoiul mereu.

Oamenii bârfesc. Spionii sunt peste tot. Nu poţi să devii un client frecvent nicăieri. Nu poţi merge la aceleaşi magazine, baruri sau restaurante prea des. Eventual vei ajunge acolo cu partenera şi cineva te va da de gol. Nici măcar nu vor vorbi: Tu o să ceri un pachet de Malboro Lights pentru nevastă, iar el o să pună ţigările şi o sticlă de 500 de mililitri, apoi va bate liniştit nota.

Regula numărul nouă: Eşti un alcoolic secret acum. Ai o aventură. Acceptă faptul ăsta. Fii circumspect şi delicat ca un adulterin. Uneori nu strică să rişti şi va trebui să blufezi. „Hei, mersi pentru whisky, dar eu m-am lăsat de vreun an, dar mersi că te-ai oferit." Spre final uită-te cu subînţeles la casier. O să râzi, va râde şi prietena ta (nevrotic). Redu momentele de genul ăsta la strictul necesar. Nu vei lăsa urme pe mobil prin care să-şi dea seama de relaţia ta (am discutat deja de sms-uri), dar tot nu strică să fii paranoic. Nu cred că vei ghici de câte ori mi-a zis fosta nevastă: „Am auzit că erai beat la X în noaptea Y. Am auzit nişte zvonuri." Genul ăsta de lucru nu se poate întâmpla.

Trecem la regula zece şi cea mai importantă: Nu te vei mai îmbăta pulă niciodată. Te vei îmbăta, dar doar ocazional şi va trebui să te împaci cu gândul ăsta, dar maxim de trei sau patru ori. Când faci asta mia des de o dată pe lună paternera ta sau rudele tale îţi vor spune: „Recunoaşte. Te-ai apucat iar de băut." După ce începe să creadă că tu bei constant va deveni imposibil să mai fii un alcoolic secret. Dacă foloseşti pasta de dinţi care nu trebuie, ea va zice că puţi a băutură. Dacă te dai cu parfum ea va zice că miroşi a alcool. Fiecare minut din fiecare zi va trebui analizat. Nu mai mergi singur la plimbare, nici nu mai faci singur cumpărăturile. Ea o să înceapă să ducă gunoiul.

Dacă foloseşti strategiile astea simple şi urmezi aceste reguli, poţi bea în secret cât vrei fără probleme. Sunt totuşi câteva probleme: Prima e aruncarea sticlelor. Pare uşor, dar e oribil. Fiecare sticlă goală te incriminează chiar dacă nu e golită de tine. Dacă apar multe în gunoi va fi suspect pentru tine, aşa că leagă mereu sacii de gunoi bine. Nu le arunca nici prea des peste gard că te prinde un vecin furios şi s-a terminat. Nu le poţi lăsa nici în casă prea mult. Nu le poţi lăsa nicăieri! Deşi sună puţin absurd e la fel de greu să scapi de o sticlă goală de alcool din casă, cum e să aduci una plină.

Multe dintre tehnicile pe care le-am descris mai sus sunt potrivite atât pentru burlacii alcoolici, cât şi pentru cei cuplaţi. Am cunoscut oameni de-a lungul perioadelor mele pe uscat şi a celor de relaps, la Alcoolici Anonimi şi la departamente de psihiatrie, care au realizat de-a lungul perioadei lor de alcoolism secret că şi concubinii lor erau tot alcoolici incognito. Adevăratul alcoolic secret e sociabil. El preferă compania altora. El vrea intimitate, un prieten foarte bun şi-i e dor de mama sa. Dar va veni un moment în viaţa lui în care i se va spune: „Ştii, ai putea să rămâi în apartamentul tău de căcat şi să bei până mori. Nimănui nu i-ar păsa. Poţi să îţi iei câte sticle vrei. De ce nu faci asta?" Dar n-o vei face.

Şi se aplică mereu maxima: Fă-mă să mă las, Doamne…dar nu încă, Doamne, nu încă.

Traducere: Mihai Popescu

Urmărește VICE pe Facebook