Ghidul VICE pentru Paris 2014

Foto de Basile Hémidy

Grevele de trei zile au trecut, dar unele locuri rezistă în capitala franceză: DJ-ii sunt tot jigodii, chelnerii sunt tot nesimţiţi, iar cluburile mari sunt tot execrabile. Dar ce-i mai bun din Paris rămâne ascuns, fie că vorbim de petreceri travesti de modă sau de rave-uri în suburbii. Aşa că citeşte ghidul nostru, ca să vezi cum să te distrezi eficient aici.

Sari la alte secţiuni după indexul de mai jos:

– UNDE SĂ PETRECI
– CARE-I FAZA CU DROGURILE?
– POLITICĂ, PROTESTE ȘI NIVELUL LOCAL DE RASISM
– UNDE SĂ MĂNÂNCI
– CE MĂNÂNCĂ LOCALNICII?
– UNDE SĂ BEI
– UNDE SĂ STAI
– PARISUL LGBT
– UNDE S-O ARZI CÂT EȘTI TREAZ
– CUM SĂ NU FII JEFUIT SAU BĂTUT
– CUM SĂ NU FII UN TURIST DE CĂCAT
– OAMENI ȘI LOCURI DE EVITAT
– BACȘIȘURI ȘI EXPRESII UTILE
– UN PLAYLIST DE YOUTUBE CU MUZICĂ LOCALĂ DUBIOASĂ
– HARTA VICE

Foto: Melchior Ferradou Tersen

Dacă modul în care un oraş se îmbată denotă mentalitatea cetăţenilor de acolo, atunci Paris e plin de oameni care urăsc distracţia şi pe ei înşişi. Din păcate, capitala e plină de cluburi de căcat, cu nişte condiţii de intrare atât de dure, că oamenii vin doar ca să-şi etaleze pantofii. Dacă vrei să faci clubbing pe bune, uită de tot şi du-te în Rex  (Boulevard Poissonière nr.1, Arrondissement nr. 2), La Java (Rue du Faubourg du Temple 105, Arrondissement nr. 10), sau La Machine du Moulin Rouge (Boulevard de Clichy nr. 90, Arrondissement nr. 18). Astea sunt locurile unde lumea chiar merge să danseze.

În centrul Parisului, cele mai celebre cluburi sunt Social Club, New Casino, Wanderlust şi Chez Moune. Ele îmbină bodigarzi supăraţi, băuturi scumpe şi cocalari, dar uneori au şi DJi decenţi, deci merită să le verifici line-up-ul. Pe lângă Canalul St. Martin e Le Comptoir Général (Quai de Jemmapes nr. 80, Arrondissement, nr. 10), unde dai de expoziţii şi diverse proiecţii. În weekend, restaurantul se transformă într-un ring de dans imens, ceea ce-l face cel mai tare local din Paris, în care să te îmbeți cu punci într-o sală plină de portretele unor dictatori africani.

N-ar strica nici să dai o tură pe la una din petrecerile Concrete, care sunt organizate pe un vapor de la Quai de la Rapée. Acolo vin cei mai tari artiști francezi, dar punctul forte al petrecerilor este că au loc când majoritatea parizienilor dorm, la șapte dimineața, sau duminica, sau în timpul programului de muncă. Gazza este un alt club de noapte mișto, unde bagă muzică oameni ca Karen Gwyer, Huerco S, Patten și alte chestii care merg pe linia fină dintre artă sonică și muzică dance, genul ăla de muzică inexistent pe care-l consideră mulți un sunet de fundal repetitiv și confuz.

Dacă vrei să petreci până dimineața, ferește-te de centrul orașului. Multe petreceri sunt organizate în suburbii de către colectivul 75021, pe bulevardul Saint-Denis, nr. 6B (Quai de Seine, nr. 6-10, 93200 Saint-Denis). Locul ăsta imens are 161 de rezidenți, dar este unul dintre puținele unde nu te lovești de nimeni în timp ce te zbengui. Sunt foarte multe camere: unele ringuri de dans, altele living-uri cu canapele pe care să dormi.

Și da, realizez că tocmai am spus că o canapea e punctul forte pentru un rave, dar noi vorbim de Paris aici. Singurul mod în care acceptăm turiștii este să fie la fel de relaxați ca noi.

Înapoi la index.

Drogurile din Paris nu au cine știe ce reputație și tind să fie tăiate cu tot felul de căcaturi, dar asta nu oprește oamenii care vor să le bage la fiecare ocazie. Cele mai populare sunt iarba, „căcatul“ (așa spunem la uleiurile de canabis), cocaina, crack și MDMA. Dar niciunul dintre ele nu e renumit pentru calitate. Paris e destul de departe de porturi, deci cocaina ajunge complet călcată-n picioare.

Atâta iarba, cât și „căcatul“ sunt destul de scumpe, de obicei 12-25 de euro gramul, dar sunt și cele mai comune. Există mulți dealeri de colț de stradă prin zona Pigalle, Blanche sau Barbès-Rochechouart care vând „verde, cox și căcat“ și pe care ar trebui să-i eviți.

Piața de pe strada Emile Cordon din Saint-Ouen e foarte cunoscută pentru marfă bună, chiar și de poliție. Poți fi pedepsit cu o amendă între 50 și 1 700 de euro pentru posesie. Dar deși legea e strictă, polițiștii n-o aplică mereu. De mult ori doar confiscă marfa și sperie câte-un puștan.

Crack-ul a ajuns în periferia cartierelor Stalingrad, Barbès, Chateau Rouge și Porte de la Chapelle și le distruge pe toate. Gara din Saint-Denis a devenit capitala coxului din Ile-de-France, ceea ce înseamnă că e și o gaură neagră a mizeriei și jegurilor umane.

Drogurile de petrecere se iau de obicei din cluburile mari: ecstasy (circa zece euro pastila), cox sau MDMA (50-80 de euro gramul). Turiștii ar trebui să aibă grijă cu astea, că dacă te prinde poliția, o să-ți distrugă viața și-o s-o facă pe mă-ta să plângă.

Înapoi la index.

(Foto via)

Zilele astea, se implementează o legislație nouă împotriva squaterilor, iar puținele clădiri ocupate sunt atent monitorizate de municipalitate. La Miroiterie (nr. 88 rue de Ménilmontant, arrondissement 20) a fost unul dintre cele mai tari squaturi unde se dădeau petreceri mișto între raziile jandarmilor și evacuările forțate. Din păcate, unul din zidurile clădirii s-a prăbușit peste doi oameni, în aprilie, iar acum este închisă irevocabil.

Dacă vrei să prinzi un protest la Paris, ca să inhalezi gaze lacrimogene și să te simți ca-n filme, mergi în Bastilia, în prima sâmbătă din fiecare lună, la „Vélorution“, unde cicliștii se duc să blocheze traficul. Nu mai e ca-n mai 1968, dar măcar poți să enervezi taximetriștii care ți-au tot dat țepe de când ai intrat în oraș.

Dacă vrei să faci scandal, du-te la sediul FEMEN din Clicy (Rue du Port, nr. 4), unde membrele lor fac flotări toată ziua și lovesc cu piciorul în saci de box, ca să rămână în formă pentru confruntarea cu poliția. Dacă o rogi frumos, lidera FEMEN, Inna Schevchenko, o să-ți vorbească despre punctele forte ale „feminismului topless“ care într-o zi va castra aparatul de stat.

(Foto de Melchior Ferradou Tersen)

La celălalt capăt al eșecherului politic, de când s-a legalizat căsătoria gay, cei de extremă dreapta protestează față de guvern prin mișcarea Manif pour tous (Demonstrații pentru toată lumea). Uită-te pe canalul lor de Twitter @LaManifPourTous, dacă vrei să vezi niște nebuni ultragiați.

Știm că e un stereotip că în Franța e grevă generală o dată la trei zile, dar adevăraul e că niciodată n-am fost mai apatici ca acum. Recent, cele mai mari proteste au fost organizate de oameni care au senzația că Biblia e carte științifică, așa că am luat-o pe arătură față de Montaigne și Voltaire. În prezent, oamenii urăsc sindicatele la fel de mult cum urăsc politicienii, așa că rar mai vezi o luptă în stradă.

Majoritatea parizienilor preferă să creadă că sunt atât de multiculturali, încât nu observă imigranții, deși asta se întâmplă doar pentru că ei se poartă cu imigranții la fel cum fac cu alți parizieni: le ignoră existența. Există comunități enorme de imigranți la marginea orașului, iar tinerii furioși din suburbiile banliue se luptă din an în Paște cu jandarmii, în revolte care țin chiar și câteva zile.

Foto de Arthur Liminana

Recent, comediantul Dieudonne M'bala M'bala, tipul care a inventat salutul quenelle al lui Nicolas Anelka, a fost acuzat că promovează antisemitismul în țară, mai ales între tinerii musulmani. Dar realitatea tristă e că există un val real de antisemitism în Franța, iar în prezent s-a făcut o pseudo-alianță ciudată între extrema dreaptă tradiționalistă a Franței și tinerii arabi care urăsc Israelul.

Acest lucru s-a văzut la începutul lunii ianuarie, când o groază de oameni s-au adunat în Piața Bastiliei din Paris ca să-și prezinte nemulțumirile într-o „Zi a Furiei.” Arpoape 20 de mii de oameni au venit pe ploaie să se plângă despre lucruri diferite. Unii erau nervoși pe președintele țării, François Hollande, că e prea liberal, alții erau nervoși că se fac avorturi, dar toți au ajuns la scandări antisemite.

Înapoi la index.

Foto de Melchior Ferradou Tersen

Phô 14

Avenue de Choisy nr. 13,  Arrondissement 13

Phô 14 este cea mai bună cantină din al 13-lea sector al Parisului. Cei din diaspora vietnameză se duc acolo zilnic și creează o rumoare constantă de cuvinte pe care nu le înțelegem. Locul arată nasol și va trebui să stai pe scăunele de plastic pentru copii, dar mâncarea e delicioasă și ieftină. Supa vietnameză este excelentă și merge bine cu o bere Saigon și niște pachețele de primăvară.

Café de L’Industrie

Rue Saint-Sabin nr. 16,  Arrondissement 11

E consacrat faptul că Paris are mai mult bistrouri decât porumbei, dar ăsta e remarcabil de ieftin. Café de L’Industrie oferă meniuri clasice (rață, cârnați, friptură) la prețuri rezonabile (opt euro pentru cârnați cu piure). Decorul pare „colonial“, ceea ce e ciudat, dar pe plan estetic picturile africane și portretele vintage sunt superbe. S-ar putea să-ți spună niște jeguri umane că „sunt locuri mult mai bune în care să mănânci“, dar dacă tu chiar îți permiți să dai mai bine de 50 de euro pe-un fel, du-te la La Coupole (Boulevard de Montparnasse nr. 102, Arrondisment 14) sau la Royal Vendôme (Rue Danielle Casanova nr. 26, Arrondissement 2) și nu privi în urmă.

Louchébem

Rue Berger nr. 31, Arrondissement 1

Grătaragii ăștia au sediul într-o fostă măcelărie din centru și o să vezi mulți bucătari masivi acoperiți în sânge. Pentru 23 de euro, îți iei o pulpă de vită, un picior de miel, niște costițe de porc și puțin piure. Clătește-le cu doi litri de vin franțuzesc roșu ieftin și bucură-te de guta și constipația care urmează după fiecare masă extraordinară.

Voy Alimento

Rue des Vinaigriers nr. 23, Arrondissement 10

Localul nostru vegetarian favorit era un magazin mic cu ingrediente organice importate din Africa de Sud (malpighia glabra, maca, praf de chlorella), care acum a devenit o cantină ieftină. Cu 12 euro mănânci un meniu complet cu dovlecei cu alune, soia marinată, urucum și porumb mov. Niciunele dintre acestea nu era considerate mâncare în acest oraș acum cinci ani.

L’as Du Fallafel (or King Falafel)

Rue des Rosiers nr. 32-34/Rue des Rosiers nr. 26, Arrondissement 4

Cele două localuri King Falafel apar în toate ghidurile turistice pentru Paris dintr-un un motiv bun. Mâncarea e atât de gustoasă, că trebuie să stai la coadă, dar cartierul e plin de părinți evrei cu joben, cupluri drăguțe și obsedați de modă isterici, care ar trebui să te distreze cât aștepți.

Înapoi la index.

Croissante cu unt

Acestea sunt baza bucătăriei franțuzești și niciun vizitator n-ar trebui să rateze doza asta matinală de două sute de calorii. Un croissant bun trebuie să fie pufos pe afară și moale pe dinăuntru. Cel mai bun din Paris se găsește la U Pain et des Idées, pe rue Yves Toudic nr. 34, în  Arrondissementul 10.

Bo Bun

Acum ceva timp, aceste castroane superbe de ciorbă vietnameză erau mâncate doar de snobi care turuiau într-una despre stilul lor de viață „sănătos și exotic.“ În prezent, le mâncăm toți. Du-te la Belleville sau la Arrondissementul 13, cartierele asiatice ale Parisului, unde chiar și McDonald's folosește un font chinezesc pentru meniu.

Macarons franțuzești

Dacă stereotipul tău cu Parisul implică macarons sau dacă ești un blogger de modă care vrea să dea Instagram cu ceva, du-te la magazinul Ladurée (Champs-Élysées nr. 75, Arrondissement 8). Apropo, să știi că nimeni în afară de turiști nu consumă prăjiturile astea. Dar sunt bune.

Sanviș cu șuncă și unt

Din cauza inflației, e din ce în ce mai greu să găsești un sandviș comestibil cu mai puțin de trei euro. Dar sandvișul cu șuncă și unt (numit Parizianul) este cea mai populară gustare din oraș. E mâncat mai ales de studenții la filosofie și de bancheri, pentru că niciuna din categorii nu respectă pauzele de masă franțuzești de câte două ore. Cele mai bun Pariziene se găsesc la Chez Aline (Rue de la Roquette, nr 85, Arrondissement 11).

Burgerii

Ca orice oraș occidental, Paris a intrat în cursa pentru miticul „burger perfect“. Ei tind să fie scumpi, dar satisfăcători, așa că du-te să-i mănâci la Big Fernand (Rue du Faubourg-Poissonière nr 55, Arrondissement 9 sau Rue Saint-Sauveur nr. 32, Arrondissement 2) unde patronii sunt atât de snobi, încât nici nu folosesc cuvântul „burger”, ci preferă echivalentul francez grotesc hamburgé. Alte opțiuni bune sunt Blend (Rue d’Argout 44, Arrondissement 2) sau Beef Club (Rue Jean-Jacques Rousseau nr. 58, Arrondissement 11).

Înapoi la index.

Ménilmontant/Belleville

Ghidurile turistice descriu aceste zone ca unele „cosmopolite și colorate“, ceea ce înseamnă că-s pline de băcănii asiatice și baruri de fotbal care aparțin unor imigranți care ar prefera să le dea un șut în cap turiștilor, decât să dea noroc cu ei. Au fost ignorate multă vreme, dar acum au realizat toți că se bea ieftin acolo. Pe Boulevard de Ménilmontant o să găsești bere la 3,5 euro halba. Dacă ești genul de cocalar care bea bere în loc de cină și urăște arta, e perfect pentru tine.

La Butte aux Cailles

A fost odată ca niciodată Butte aux Cailles, un deal plin de câmpuri de flori, care și azi menține atmosfera de sat, pentru că e departe de bulevardele aglomerate din centrul Parisului. Pe vremuri era ilegal să bei pe stradă, dar după câteva proteste, acum poți să te bucuri de o bere pe bulevard. Vezi, protestele nu se fac chiar degeaba.

Pigalle/Montmartre

În Pigalle găsești turiștii sexuali, iar în Montmartre sunt cuplurile care viziteză Basilique du Sacré-Coeur, dar între ei găsești tot felul de baruri micuțe.

Les Batignolles

Dacă te plictisești de Paris, vizitează cel mai puțin parizian cartier al orașului. O să dai de unul dintre puținele parcuri cu păsări și lebede negre și de-un spital abandonat care a fost convertit într-un restaurant-bar de pensionari.

Le Canal de l’Ourcq

Vara, parizienii se adună pe Canal de l’Ourcq. Atât timp cât găsești un loc pe care n-a urinat nimeni, e un loc superb plin de podețe. Dacă vrei s-o arzi francez, comandă un pastiș la Bar Ourcq (Quai de la Loire nr. 68, Arrondissement 19) și încearcă-ți norocul la un joc de pétanque (boules).

Înapoi la index.

Dacă vrei să rămâi în Paris mai mult de trei zile, mai bine cauți pe un site de chirii gen Airbnb. E o decizie bună, mai ales când te gândești cât de nesimțit de scumpe sunt cazările în Paris.

Dacă e prima dată când vii în Paris și cauți apartament, cel mai bun cartier e Charonne, mai ales dacă vii cu cineva. E una dintre puținele zone curate din Estul Parisului, unde găsești și baruri deschise după ora 19, și cetățeni normali pe stradă. E plin de locuri cool și ieftine, unde bei, mănânci și te plimbi fără teamă. Asta cât eviți locul din fața spitalului Saint-Antoine, unde porumbeii vin să moară și miroase a vomă, găinaț și cauciuc ars.

Dacă ești un veteran al Parisului, încearcă Lamarck și Jules Joffrin. Sunt zone din nord-estul Parisului pline de cartiere monotone și cluburi semiclandestine, dar și evenimente muzicale importante și restaurante extraordinare. Pe scurt, condensează tot ce are mai bun și mai rău Parisul într-o singură zonă. Lamarck și Jules Joffrin sunt mai puțin apocaliptice decât Abesses și Pigalle, dar și departe de ororile din Porte de Clignancourt sau Château Rouge.

Dacă vrei să stai mai mult de două săptămâni, n-ar fi o idee rea să închiriezi un apartament în afara orașului. Un orășel apropiat ți-ar da senzația că ești în Paris, numai fără oameni isterici și metrouri. Singura ta opțiune e Montreuil, pentru că e singurul orășel ok. Bagnolet e prea sordid, Les Lilas e plin de cupluri cu copii numiți după cântăreți de folk. Pantin încă își caută identitatea. Vincennes e plin de burghezi. Iar Aubervilliers e un ghetou.

Dacă insiști să stai la hotel, Mama Shelter (Rue de Bagnolet nr. 109, Arrondissement 20, 79 de euro camera) e o alegere destul de bună. Rezervă locul în avans, pentru că ei fac profit pe tarifele celor care n-o fac. E decorat nasol, dar ei servesc cocktailuri numite după albume rap din anii '90 și au o pizzerie simpatică la parter. Hotelul e chiar în fața La Flèche d’Or, o gară veche transformată în sală de concerte. Pe lângă asta, ești chiar lângă Ménilmontant, o zonă unde găsești un apartement de închiriat, după ce realizezi că a fost o idee proastă să stai la hotel.

Înapoi la index.

Photo by Melchior Ferradou Tersen

Deși depinde de cartier, Parisul este foarte primitor față de oamenii LGBT și nu ai șanse să-ți iei bătaie că te ții de mână cu partenerul tău. Deși au fost mulți oameni care s-au opus legalizării căsătoriei între oameni de același sex, ei nu reprezintă majoritatea în Paris.

Cel mai ok cartier pentru gay este Le Marais, care e fix în centrul Parisului. S-ar putea să-ți găsești perechea acolo, dar numai dacă ești încălțat cum trebuie.

Dacă vrei să vezi cum sunt petrecerile gay, încearcă la Flash Cocotte. E o petrecere nebună, muzica e bună și toată lumea e spartă și dansează până dimineața. Dacă ești un travestit și ești dispus să dansezi pe scenă, aici poți să devii vedetă. Dar să nu vii prea târziu, că uneori coada ține câteva ore. Altă opțiune e să mergi la una dintre petrecerile de lesbiene și bisexuale numit agresiv Wet for Me, care au loc la La Machine du Moulin Rouge, unul dintre cele mai tari cluburi din Paris.

Înapoi la index.

Photo by Melchior Ferradou Tersen

La Petite Ceinture

Această cale ferată abandonată merge în jurul orașului, e plină de grădini și gări părăsite, e complet ilegal s-o vizitezi, deci nu te duce acolo, doar imaginează-ți c-ai făcut-o.

Jardin des Plantes

Această grădină botanică simpatică te va face să uiți că ești într-un oraș devastat de poluare și gunoi. Sunt câteva muzee cu dinozauri în zonă, care-s destul de drăguțe.

Les Puces de Saint-Ouen

Locul ăsta e compus din 14 piețe și fiecare e specializată pe ceva. E plin de haine, mobilă și antichități și merită să dai un tur, chiar dacă nu vrei să iei un armoir de două sute de ani acasă-n București.

Bois de Boulogne

Majoritatea parcurilor din Paris arată ca gazonul unui american, dar pădurea asta e superbă. E de două ori mai mare decât Central Park și are lacuri și câmpuri imense. Merită să pierzi o zi aici.

Canal Saint-Martin

Vara sunt prea mulți oameni aici, dar tot merită să vii, ca să bei ceva în timp ce te holbezi la lebedele care încearcă să mănânce doze de bere.

La Cartonnerie

Acest atelier de 450 de metri pătrați este una dintre cele mai mișto galerii de artă contemporană. E pe Rue Deguerry  nr. 12, Arrondissement 11, și e plină de mașinării vechi și mobilă mișto.

Înapoi la index.

Foto de Melchior Ferradou Tersen

Escrocii sunt peste tot în Paris, mai ales prin zonele turistice. O să-i găsiți la La Basilique du Sacré-Coeur, la Notre-Dame, în Piața Saint-Michel, în Châtelet și pe lângă Turnul Eiffel. Hoții jecmănesc turiștii fraierindu-i să joace bonneteau, un joc de noroc cu trei cărți de joc. Jucătorul trebuie să găsească Regele de Romb, dar escrocul câștigă în 95% din cazuri.

Aici, dar și în Pont des Arts și Saint-Germain, vei fi asaltat de surdo-muți falși care îți cer să semnezi o petiție inexistentă, pentru a ajuta la descoperirea unui leac pentru boala lor. După ce semnezi, o să te roage să le dai câțiva euro și n-o să te lase în pace până n-o faci. Dacă surdo-muții reali din Paris ar putea s-audă de așa ceva, ar fi ultragiați de cât de pătată e reputația lor.

La Barbès-Rocherchouart dai de mulți oameni care vând cartele de telefon și trabucuri importate din Africa. Sunt de treabă, produsele lor sunt ieftine, dar nașpa. Ferește-te și de hoții de buzunar de la metrou, mai ales la Saint-Denis sau pe Linia 13, unde cei mai subtili dintre ei se adună ca să prostească turiștii.

Altă escrocherie celebră este cea cu „inelul de aur.“ Se poate întâmpla oriunde în Paris, dar rutina e mereu la fel. O să fii acostat de cineva care îți spune c-a găsit un inel pe jos. Va fi auriu și va avea ceva stupid gen „20k carate“ scris pe el. O să te întrebe dacă e al tău, apoi când zici că nu, o să încerce să ți-l dea oricum. O să-ți cearcă niște bani, pentru că e aur până la urmă. Numai că, evident, nu e.

O să fii foarte des acostat de oameni care vor să-ți vândă trandafiri. Florile sunt probabil ciordite dintr-o piață sau dintr-un cimitir. Sunt atât de perseverenți, că degeaba îi ignori, spune-le un „nu“ ferm. Dacă ești un tip cu prietenă, să nu spui „N-am nevoie, deja am futut-o“, cum fac toți cocalarii francezi.

Înapoi la index.

Se ştie că parizienii sunt jeguri umane, iar noi nu vrem să contrazicem asta. Totuşi, pe noi nu ne deranjează turiştii atât de tare. Ni se pare adorabil că vă faceţi selfieuri la Turnul Eiffel sau că frecaţi ţâţele de bronz a statuii Dalidei din Montmartre. Sincer, ne place că vă place aici.

Excepţie fac turiştii francezi din provincie, care vizitează capitala pentru „viaţa dă club din Paris”. Ei dau zece euro pe-o sticlă de apă de ploaie La Colette, apoi o ard prin cluburi hip precum Silencio sau Le Baron, unde încearcă să-şi facă selfieuri cu vedete minore, aşa că sunt uşor de evitat.

Nu fi ca ei. Pe lângă asta, n-ar strica să nu fi american, că tot îi urâm cu Freedom Fries cu tot.

Înapoi la index.

Foto de Maciek Pozoga

Oamenii care zic că sunt „parizieni adevăraţi”

Asta e lecţia numărul unu pe care trebuie s-o interiorizeze oamenii care vizitează Parisul pentru prima oară: niciodată nu te împrietenii cu cineva care spune constant că e un parizian autentic. Genul ăsta de oameni te obligă să mănânci melci, să vizitezi Catacombele şi expoziţiile de artă de la Pompidou şi te duc să bei în Pont des Arts, deşi niciun localnic nu face asta. Mai târziu o să recunoască că sunt din Lyon, Nantes sau chiar mizeria aia de Strasbourg. Oamenii care chiar sunt din Paris sunt mândri de oraşul lor, dar nu vorbesc niciodată despre asta. E complicat.

Cocalarii Techno

Dacă ai avut ghinionul să te întâlneşti cu un tip neras, cu căşti, care poartă un tricou „Cue-Shop” şi stă cu laptopul în poală, uite sfatul nostru: evită-l, frate. S-ar putea să fie DJ. Dacă nu e DJ, e managerul unui DJ. Dacă nu e managerul unui DJ, atunci face parte din unul dintre numeroasele straturi de oameni din industria muzicii de club din Paris. De când Laurent Garnier şi Daft Punk au făcut domeniul ăsta cool, Parisul a fost inundat de jeguri umane cu maieuri şi ochelari de soare în degrade. Le place să facă farse de preşcolari, să se băşească cu zgomot şi să se laude cu ce-au mai futut.

Hipsteri de dreapta

Nu înţeleg de ce fenomenul ăsta nu există în afara Franţei, dar în Paris e plin de oameni de 30 de ani care se îmbracă ca nişte hipsteri, lucrează în media sau în advertising şi se plâng constant că francezii plătesc prea multe taxe. Le spun copiilor lor să „facă o afacere în altă ţară”, pentru că „impozitele au distrus viitorul Franţei”. Sunt oribili şi toată lumea îi evită cu scrupulozitate, chiar şi cocalarii techno. Asta pentru că singurul lucru care le place mai mult ca neoliberalismul este muzica rap de căcat.

Burger King

În 1997, Burger King a părăsit Franţa, pentru că nu făcea faţă celor de la McDonald's şi Quick (lanţ de fast-fooduri belgiene). Criza de Whopperi a devenit un nou lucru de care parizienii se plângeau nonstop, până anul trecut când au redeschis în Saint-Lazare. Mii de oameni au aşteptat chiar şi două ore pentru un burger, inclusiv jurnaliştii care au venit să scrie despre fenomen. Nimeni nu ar trebui să atepte atât ca să mănânce o chiftea de vită într-o gară urâtă. Să mă fut în fanii francezi ai fast-food-ului.

Silencio

Acest club a fost proiectat de David Lynch, ceea ce aparent îi dă autoritatea să-și oblige membrii să plătească 840 de euro anual. Chiar nu merită să vii ca turist.

Cafenelele Indiana

Restaurantele astea texan-mexiane sunt peste tot şi sunt echivalentul franţuzesc al Hard Rock Cafe. Au zero personalitate şi mâncare de căcat.

Rive Gauche

Zona asta din sudul Senei e numită „boemă“, „contraculturală” şi „creativă“, care-s toate eufemisme pentru „preţuri execrabil de mari.”

Linia de metrou 13

Peste șase sute de mii de oameni merg pe această linie zilnic. Dacă nu e ceva vital, evită să fii unul dintre ei. E cea mai aglomerată linie din Paris, toţi o urăsc şi miroase ca o discotecă combinată c-un radiator.

Colette

Un „concept store” care are conceptul să te fraierească să cumperi pulovăre, jucării şi pantofi la suprapreţ. Când a fost jefuit în martie şi a avut o pagubă de șase sute de mii de euro, noi glumeam toţi că hoţii au luat trei chibrite şi o geantă de blugi.

Înapoi la index.

(Foto de Melchior Ferradou Tersen)

Bacşişuri

Când intri într-un restaurant, bacşişurile sunt incluse în preţ. Singurii oameni care lasă bacşiş sunt americanii, pentru că ei nu înţeleg că-ți poţi plăti decent angajaţii şi chelnerii francezi nu sunt la cheremul lor, ca să nu moară de foame. Desigur, dacă arată bine chelneriţa, nu strică să-i laşi un euro, dar ţine minte că trăieşte destul de ok, încât mita să fie ineficientă.

Nici la barmani nu e nevoie. Iar taximetriştilor poţi să le laşi zece euro, dacă e tariful 9,90. Taxiurile oricum sunt atât de scumpe, că mai bine le eviţi. Mergi cu autobuzul de noapte, ca orice beţiv parizian care se respectă.

Expresii utile

Bună – Bonjour (dacă e de vârsta maică-tii) sau Salut (dacă e cineva cu care ai vrea să bei sau cu care ți-ai trage-o)

La revedere – Au revoir (bătrâni) sau Salut (tineri)

Te rog – S'il vous plaît

Mersi – Merci

Cu plăcere – De rien (simplu) sau Je t'en prie (când vrei să impresionezi o persoană cu care vrei să faci sex)

Mă grăbesc, muistule! – Je suis pressé, connard!

Înapoi la index.

Sigur ai ascultat muzică pariziană până acum. Nouă ne place s-o ascultăm doar ca să aratăm mişto când ne holbăm meditativi în zare. Asta nu e o listă bătută în cuie, ci doar ce ne-a trecut prin minte cât scriam ghidul ăsta vineri, la miezul nopţii.

Înapoi la index.

Cam asta e tot. Fac pariu că tot o să te duci în Silencio, cocalarule.

Cu iubire,

VICE Franţa

Înapoi la index

Ctește și alte ghiduri:

Ghidul VICE pentru Berlin 2014

The VICE Guide to Bucharest 2014