Plictiseală de Weekend: Grădina Botanică din Jibou

Am fost surprins să aflu că a doua cea mai importantă grădină botanică din țară după cea din Cluj e una dintr-un oraș mic din județul Sălaj, numit Jibou. Aia din București e atât de paradită că nici nu intră în top. Curios să aflu  cum se compară o grădină botanică dintr-un oraș de 11 000 de locuitori cu cea  a unei capitale de două milioane de oameni, am mers 11 ore cu trenul ca să văd care-i treaba p-acolo.

Grădina, numită după biologul Vasile Fati, are oficial 24 de hectare,  cu vreo opt mai mult decât cea din București și e în continuă expansiune pe dealurile din zonă.Pe lângă sere, acvarii, chinezării și mistreți bășinoși, locul urmează să aibă un adăpost de fazani, niște cuști cu păsări exotice și un bazin de fosile care sunt încă în construcție. Alte diferențe notabile pe care le-am remarcat față de grădina din Capitală: au muncitori și nu voluntari care să curețe frunzele căzute, serele nu sunt niciodată închise pentru public și nu trebuie să plătești absolut fiecare expoziție de acolo după ce-ai plătit intrarea. Punctul negativ al locului e că se ajunge greu, așa că n-o să vedeți alți oameni în afara angajaților, decât dacă mai dați peste niște turiști unguri rătăciți care fac turul fostelor moșii maghiare.

Biologul Fati probabil avea un trip cu simbolurile falice, pentru c-a așezat turnul ăla cu ceas fix între serele astea coioase.  Oricum domurile astea arătau genial, ca ceva scos dintr-un serial SF prost.

Palmierul ăsta se mai întindea de două ori cât se vede în poză, dar acolo era prea puțină lumină pentru a-l poza. Un localnic mi-a spus că aici își duc băieții din zonă fetele când vor s-o ardă romantici, pentru că nu coboară nimeni până la rădăcina palmierului.  Mi s-a părut vrăjeală. Era atât de cald în sera asta încât nici cel mai precoce ejaculator n-ar termina înainte să se deshidrateze.

Nu știu exact ce era asta, dar arăta ca o găleată de rahat cu tentacule și mirosea ca atare.

Ăsta era un cactus de peste doi metri care a făcut scoarță și a devenit copac, dovadă că e bine să ai ambiții.  Oricum, în sera asta plină de cactuși nu ar risca să și-o tragă nici cel mai fervent botanist.

Cei de la grădina botanică folosesc țestoase vii ca să decoreze serele. Ăsta micul părea împăcat cu rolul lui de șobolan de baltă. Exista și un acvariu plin de somni grași și lungi de un metru care păreau mai mult morți decât vii, dar era greu să-mi dau seama pentru că n-aveau unde să înoate.

Cum am ieșit de acolo, am intrat în faza trei a locului, grădina japoneză. Ea era marcată cu o copie după muntele nipon Fuji, realizată dintr-un maldăr de pământ, gips și acuarelă proastă. Nu știu cât de prăjit trebuia să fii ca să urci dâmbul ăsta, dar semnul ăsta era mai mult decât o provocare.

Gluma asiatică a continuat cu băltoaca asta de juma de metru decorată cu un șarpe de plastic făcut pe vapor, pâlcuri artificiale de stuf și multă mâzgă stătută.

Ultima parte a grădinii botanice consta într-un deal populat pe jumătate cu mistreți care-și mâncau propriile fecale imediat cum le produceau.

Și cealaltă jumătate era populată de un cerb tâmp și misogin și muierile lui copitate. Era tâmp, pentru că i se blocau coarnele în același copac de fiecare dată când se apleca să înfulece ceva. Era misogin pentru că le dădea copite în fund căprioarelor, dacă îndrăzneau să adoarmă în timp ce el halea.

După dealul cu cerbi nu mai urmează decât un teren viran pe care probabil vor mai construi altceva în afară de adăposturi pentru păsări și fosile. În ritmul în care se extinde grădina asta botanică o să acopere tot orașul în vreo doi ani. E o experiență complet inedită față de grădina din București, care e bună cel mult să duci femei nașpa cărora n-ai bani sau chef să le cumperi un frappuccino prin zona Cotroceni.

Citește și alte grădini:
Plictiseală de Weekend: Grădina zoologică Bucuresti 
Animale la grătar
Călăraşi news