Grăsimea te transformă într-un veceu ambulant

Salutare, saci protoplasmici de calciu şi alte porcării aflaţi în continuă descompunere. Numele meu e Mona Moore. Evident, acesta nu e numele meu real, dar sunt un doctor adevărat. Dar să nu vă pară rău de mine, pentru că asta înseamnă că o să am mereu un job şi un apartament de zece ori mai mari decât al vostru (asta pentru că nu sunt doctoriţă în România) şi o să vă spun ce să faceţi pentru că ştiu mai multe decât voi.

Vine în viața fiecăruia o perioadă în care ne dăm seama că trebuie să ținem regim. Știi că ai ajuns în etapa asta atunci când ai nevoie de echipament medical făcut pentru elefanți. O dată a trebuit să sun la o clinică de chirurgie veterinară să văd dacă aveau cumva un aparat RMI destul de mare pentru pacientul meu de 200 de kile. Au spus că n-aveau. Mitul cum că ar fi legal și posibil să faci schimb de echipament cu un spital veterinar sau o grădină zoologică, propagat de seriale ca Scrubs, nu stă în picioare. Deci l-au refuzat pe grăsanul meu cei de la zoo. Tragic.

Nu vorbesc de un om cu burtică sau șolduri. Vorbesc de un om atât de obez încât a trebuit să scoatem ușile ca să-l băgăm în cameră într-un pat imens făcut special pentru el. A insistat să doarmă dezbrăcat pentru că transpira prea mult cu haine pe el. S-a lățit pe pat, dând pe dinafară ca un ceas pictat de Dali, cu un prosopel minuscul peste zonele intime.

N-o să vă bombardez cu statistici despre oamenii obezi care mor cu zece ani mai devreme decât cei cu greutate normală. Dacă oamenii vor să se înece lent în propriile lipide, e opțiunea lor. Ce nu-mi place mie e că se așteaptă să-i repar. Doctorilor nu le plac grașii. Și nu din motive estetice, ci pentru că sunt imposibil de tratat. Nu intră în aparatele de scanare, razele X nu reușesc să le penetreze toate straturile de grăsime. Toți suferă de apnee de somn, adică se sufocă în somn cu propria grăsime. Practic, ar putea muri în orice clipă. Îi învelești frumos în pătuț și-i lași să aibă coșmaruri cu multe scări de urcat, apoi te întorci dimineața și-i găsești cu infarct.

Se plâng mereu că-i dor genunchii. Pe bune?! Oasele alea amărâte trebuie să suporte toată greutatea corpului. Imaginează-ți cum ar fi să cari cu tine peste tot 200 de kile. E grea treabă să fii obez. Îți pierzi lucruri printre faldurile de grăsime. Odată un coleg i-a găsit unui pacient o telecomandă între șunci la raze X. Pacientul a scos-o fericit, spunând: „Aaa, de două săptămâni n-o mai găseam!" O femeie avea un pepenaș îngropat între sâni. Altul își pierduse dantura falsă între buci.

Cel mai rău e că șansele de a face sex nu ți se reduc doar din motive estetice, ci și pentru că nu poți să ridici un picior nici măcar câteva grade, iar penisul ți-e îngropat în grăsime. Un pacient a venit la doctor cu o alergie pe abdomen. Când i-au ridicat straturile de grăsime, i-a izbit în nas un miros oribil. Se pare că își pierduse penisul în abisul de grăsime și continuase să se pișe pe el în timpul ăsta, provocându-și singur iritația. N-ar trebui să-i sperie pe grași cu boli de inimă. Ar putea folosi mesaje care să le transmită: Dacă te îngrași, masa corporală îți va înghiți penisul și te vei transforma într-un veceu.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: Ce știu despre moarte

Urmărește VICE pe Facebook