Homofobii fasciști ai Greciei au poliția și pe Dumnezeu de partea lor

E o noapte caldă în Atena, iar călugărițele au rupt rândurile polițiștilor. Nici n-au trebuit să se chinuie prea tare. Polițiștii aliniați în fața teatrului Chytirio încearcă mai ales să-i oprească pe anti-fasciști să ajungă la neo-naziștii, călugărițele și preoții care au venit să protesteze împotriva deschiderii piesei de teatru Corpus Christi, al cărui personaj principal, Iisus, e jucat de un homosexual. Prin urmare, atunci când bătrânica în negru trece de scuturi ca să-i hărțuiască pe anarhiști și activiști acuzându-i de blasfemie și sodomie, nimeni nu încearcă s-o oprească.

E noaptea premierei Corpus Christi, piesa iconoclastică din 1998 a lui Terrence McNally, în care Iisus și discipolii săi sunt homosexuali în peisajul rural din Texas. Nu azi trebuia să fie premiera – premiera de noaptea trecută a fost închisă brutal de o gașcă de fasciști din partidul Zorile Aurii, care au amenințat că „oricând va fi insultat sentimentul religios al grecilor, Zorile Aurii vor reacționa puternic.”

„Puternic” însemnând, practic, că membrii publicului și jurnaliștii au fost bătuți, amenințați și numiți „poponari”, iar poliția – dintre care 50 la sută sunt suporteri ai Zorilor Aurii – a permis să se întâmple toate astea sub ochii lor. Până la urmă fasciștii au reușit să închidă toți actorii înăuntrul teatrului, iar noaptea premierei a fost amânată. Amânată, dar nu anulată – se pare că amenințarea că le vor fi zdrobiți creierii de asfalt în timp ce poliția privește nu i-a intimidat pe oamenii care au venit aici să joace în piesă.

În noaptea asta, 200 de anarhiști și anti-fasciști au ieșit în stradă să protejeze teatrul de Zorile Aurii. Acum fasciștii sunt aliniați într-o parte, împreună cu niște preoți bătrâni și niște călugărițe care arată ca niște corbi demenți, fluturându-și crucifixurile către oricine le dă atenție, iar anti-fasciștii sunt de partea cealaltă, în spatele unui zid solid de scuturi.

Noaptea trecută, poliția din Atena s-a prefăcut că se uită în altă parte cât timp fasciștii i-au bătut pe oamenii care veniseră să vadă Corpus Christi. Astăzi polițiștii au împânzit tot locul. Ce s-a schimbat? S-ar putea ca schimbarea să aibă legătură cu mulțimea de reporteri, camere și companii de presă din toată Grecia care au venit să vadă ce se întâmplă. În noaptea deschiderii, când doar câteva camere erau în preajmă, Manolis V., blogger pentru revista Lifo, fotografia preoții care rupeau afișele cu Corpus Christi, când s-a trezit înconjurat de neo-naziști.

Le-am spus că lucrez pentru Lifo, crezând că asta mă salva. Dar au început să urle ‚Poponarul ăsta lucrează pentru Lifo, ia veniți să-l vedeți pe poponarul ăsta!’ S-au strâns în jurul meu, au început să mă înjure și să mă tragă de barbă, iar unul dintre membrii partidului Zorile Aurii m-a scuipat în față. Mă înconjuraseră din toate părțile.” Chiar și la telefon, Manolis pare zguduit.

„Am reușit să plec și tot strigau în urma mea ‚Fugi, poponarule, homalăule!’ M-am oprit să mă uit în urmă și un membru al Zorilor Aurii a venit la mine și mi-a tras un pumn în față. Mi-a zis: „‚Plângi, fetițo, plângi, poponarule!’”

Zorile Aurii au făcut senzație pe YouTube anul acesta când parlamentarul Ilias Kasidiaris a atacat o doamnă politician de stânga live la TV și se pare că încă n-au înțeles de ce parlamentarii n-ar trebui să împartă pumni jurnaliștilor pe stradă.

„Am căzut și atunci a început să mă lovească cu picioarele. Îmi pierdusem ochelarii și am început să strig: „Ajutor, poliția, poliția, mă bat!” spune Manolis. Ofițerii de poliție s-au întors cu spatele și s-au prefăcut că nu văd. Pe când plecam de acolo, unul dintre ei mi-a suflat un pupic în aer.”

E timpul să intrăm. Ca să ajungem la teatru, trebuie să trecem de trei rânduri de polițiști în armură și prin două rânduri de uși încuiate până la o curte interioară cu o scenă. Aici e liniște. Câțiva actori și jurnaliști stau pe terasă, la o țigară și un suc, privind stresați la mulțimea adunată în fața porții.

Corpus Christia provocat dintotdeauna controverse. Degeaba vă mirați; să știți că acest gen de bigotism care să facă poliția să înconjoare teatrul nu e specific neo-naziștilor greci. Aproape fiecare producție Corpus Christi în Statele Unite a fost întâmpinată de mulțimi furioase care scandau slogane homofobe în numele religiei, chiar și în 2010, iar prima oară când piesa a fost pusă în scenă în LA a provocat războaiele culturale din anii ‘90. În orice caz, după cum explică și regizorul Laertis Vasiliou, „asta a fost acum 15 ani. Trăim în 2012, nu credeam că avem motive să ne temem.”

Regizorul Corpus Christi, Laertis Vasiliou

„Și totuși, noaptea trecută în fața teatrului a fost ca Kristallnacht, în timpul celui de-al Treilea Reich din Germania.” Laertis, 38 de ani, pare că n-a dormit de o săptămână, ceea ce e și adevărat – cel puțin nu în patul lui. Regizorul s-a temut atât de tare încât n-a avut curajul să doarmă la el acasă și s-a ascuns pe la prieteni.

„Oamenii care au venit să vadă spectacolul au luat bătaie cu biletele în mână. Au luat bătaie! Au fost bătuți de niște zdrahoni extremiști și aruncați afară. N-am putut deschide porțile teatrului. Am făcut  repetiție măcar. Sperăm că spectacolul se va ține în seara asta.” Laertis fumează țigară după țigară, încercând să se calmeze, în timp ce actorii roiesc prin curte.

E trist că se întâmplă în țara care a dat naștere teatrului și care a dat naștere democrației, în țara asta, pe strada asta - știți cum se cheamă strada asta? Iera Odos Street - știți ce înseamnă asta? Strada sfântă. Și știți de ce se cheamă așa? Pentru că acum 2000 de ani, în Grecia Antică, oamenii veneau aici la festivalurile de teatru. Timp de 2500 de ani, strada a rămas cu același nume. Asta e strada teatrului. Și ei s-au hotărât să închidă teatrul.

Am fost amenințat. Mi-au amenințat viața, familia, părinții. Primesc mesaje pe mobil, pe telefonul de acasă. Îmi simt viața în primejdie aici. M-am mutat în Grecia din Albania acum 20 de ani, iar Albania avea cel mai oribil regim din Europa de est, un regim totalitar, și totuși acolo nimeni n-a reușit să închidă teatrul.” În punctul ăsta, Laertis cedează și izbucnește în lacrimi deodată.

Acum douăzeci de ani, spune el, încercând să se liniștească, am venit în Atena pentru că sunt de origine greacă după mama. Noaptea trecută urlau numele meu: ‚Albanezule, ieși afară și te îngropăm de viu! Îți tăiem capul. Te facem bucăți, albanez împuțit.’ Am adus onoare țării acesteia în 2005 și 2008, când am luat premii la festivaluri internaționale de teatru. În 2012 vor să mă omoare. De ce? Ce-am făcut? Serios, ce-am făcut?”

Un motiv pentru care cifrele imigranților ilegali sunt în creștere în Grecia e faptul că cetățenia e greu de obținut până și de copiii imigranților născuți în țară – Laertis nu are acte, deși stă aici de 20 de ani. Practic, nu există ca cetățean, din punct de vedere legal.

„Nu înțeleg că n-au cum să mă împiedice să mă exprim. Dacă nu mă mai vor în Grecia, atunci îmi iau familia cu mine și plec. Efortul de a-și opri lacrimile îi schimonosesc fața lui Laertis. Știi, e foarte dificil să auzi oamenii strigându-ți numele și spunând: ‚Ieși afară, albanez împuțit, îți băgăm o țeapă în cur și ți-o scoatem pe gură și te punem în fața teatrului să te vadă toată lumea.’ Mă simt în pericol. Tu nu te-ai simți la fel?”

În fața teatrului au sosit mai mulți membri ai partidului Zorile Aurii. Atmosfera e din ce în ce mai tensionată. Mai târziu, câțiva dintre ei încearcă să atace anti-fasciștii, dar, spre deosebire de ieri, poliția e obligată să-i oprească. Ce e mai interesant e faptul că niciuna dintre părți nu a provocat apariția trupelor de șoc: golanii rași în cap ai Zorilor Aurii care au înjunghiat și brutalizat imigranții din Atena luni de zile.

Membrii Zorilor Aurii care și-au făcut apariția sunt oameni bătrâni, slăbănogi, cu mustață, și adolescenți, dintre care unul îmi strigă ceva urâcios în greacă când trec pe lângă el – apoi își cere scuze când îi spun că sunt jurnalist britanic.

În mijlocul zonei neutre, unde stau cameramanii ca să facă poze celor două tabere, apare deodată un autobuz turistic vesel. E complet gol. Pe el scrie „Turul Atenei”.

Călugărița fascistă boscorodește încontinuu. Seamănă cu bunica mea care, deși avea destule calități, era o fanatică religioasă mediteraneană mică, grasă și rasistă a cărei principală preocupare era să fluture poze cu Isus în nasul oricărui om care lupta pentru drepturile homosexualilor. Desigur, bunică-mea nu avea o armată de zdrahoni care s-o susțină, deși cred că nu i-ar fi displăcut ideea.

Călugărița le spune băieților anti-fasciști care încearcă să discute rațional cu ea că grecii și creștinii în general sunt „victime, victime”, iar Zorile Aurii sunt „adevărați patrioți” care țin societatea greacă unită. Un argument interesant, având în vedere că rata șomajului în Grecia e de peste 25 la sută – din care 54 de procente printre tineri – grevele se țin lanț și rare sunt zilele în care nu izbucnește un incendiu. Pe bune. Noaptea trecută n-am putut să-mi conving translatorul să vină cu mine să vedem o bancă care ardea în nordul orașului pentru că „e târziu și oricum o să mai ardă și mâine o bancă”.

„Nu cred că mai funcționează vreo lege în țara asta,” spune Manolis. „Toată lumea se teme de Zorile Aurii sau luptă împotriva lor și e greu să-ți dai seama cine de care parte e.”

Avem această conversație telefonică în fața unui șir de polițiști care încep să ne privească extrem de suspicios. E timpul să plecăm. Când ajungem înapoi în apartament, primim un mesaj care ne anunță că piesa de teatru Corpus Christi se joacă în sfârșit la Atena. Cu casa plină.

_Urmăriți-o pe Laurie pe Twitter: _@PennyRed__

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe articole triste despre situația din Grecia:

Cumva lucrurile s-au stricat și mai tare în Grecia

Granițe de criză