Am ajuns în Vamă! O întreagă lume trebuie ghicită sub întunericul de smoală. Marea: se zbate zgomotos-înfundat la margine de plajă și de orizont (nevăzut și el). Ploaia: neîntreruptă, torențială. Străzile: ude, reci, de nerecunoscut. Mașina: blocată în noroi. Vrem să stăm cu pescarii în coliba lor, să mâncăm ciorbă de pește și să mirosim marea de-aproape. Dar e închis. Batem pentru cazare la multe porți, dar ne răspund de abia cei la care ne cazasem și-n timpul verii. În cameră e mai frig decât pe plajă, doar că nu plouă. Păturile se simt jilave și cred că, dacă voi dormi aici, mă voi trezi înverzită și mucegăită. Așa că întârziem momentul și ne ducem pe plajă. Luăm barurile verii la rând. Nimic nu e de recunoscut. Acel tot umed se impregnează în noi ca în niște pereți vechi. Vântul e câinesc. Așa că ne încălzim cu vodcă. A doua zi ninge rău de tot. Cu fiecare secundă e mai alb. Facem clătite și bem ceai. Gazda taie lemne și face borș de pește.
Publicitate
Vezi mai multe fotografii din Vama Veche:
Vama Veche e un Paradis Cocalari glam și băieți visători în Vamă
Vama Veche e un Paradis Cocalari glam și băieți visători în Vamă
