Iată cum produce Statul Islamic copii soldați

De când rebelii islamiști au început să controleze porțiuni mari din Irak și Siria s-au declarat Statul Islamic (SI) anul trecut, copiii au apărut deseori în videoclipurile de propagandă ale grupării.

Militanții SI au filmat copii care se uitau la decapitări publice, care se antrenau în lupta corp la corp, trăgeau cu arma, distribuiau cuțite călăilor care se pregăteau să decapiteze prizonieri - și chiar executau prizonieri. Pe 4 iulie, SI a lansat un videoclip cu copii îmbrăcați în uniforme militare care împușcă letal 25 de soldați sirieni în fața unei mulțimi de oameni în vechiul amfiteatru din Palmyra. Acel videoclip a urmat după alte trei lansate cu o lună înainte, în care copiii sunt antrenați să ia ostatici, să servească drept sniperi și să ambuscheze vehicule în mișcare.

Aceste videoclipuri și informațiile obținute de la copii care au scăpat de la SI, sugerează că copiii au fost supuși unui proces de îndoctrinare pentru a deveni militanți. Sunt ceea ce SI numește ashbal sau „pui de leu", și, după terminarea antrenamentului, copiii sunt trimiși pe front în linia întâi. Devin luptători și paznici, recrutori și constructori de bombe. Iar dacă lumea speră că într-o zi acești copii vor fi reabilitați, lumea trebuie mai întâi să înțeleagă cum sunt crescuți și antrenați pentru astfel de orori.

În ultimul an, am cercetat și analizat propaganda SI în mai multe limbi, activitatea SI de pe sutele de conturi online și interviurile date de copiii evadați. Și am descoperit că acești copii ajung la SI prin mai multe căi. Sunt copiii străinilor care se alătură luptei, copiii localnicilor care susțin gruparea, copii abandonați găsiți de SI în orfelinate coontrolate de SI, copii luați cu forța de la părinți și copii fugari care se alătură grupului voluntar.

În ultimul an, au sosit în Siria sute de copii. În țară există două școli dedicate copiilor care au ca limbă nativă engleza, a spus Abu Ibrahim Raqqawi de la grupul activist Raqqa is Being Slaughtered Silently.

De la prăbușirea Siriei, SI a preluat controlul asupra școlilor. Deși mulți profesori din perioada anterioară Statului Islamic au rămas în Siria, acum sunt obligați să predea după un program controlat de SI unor elevi împărțiți pe sexe. Participarea la cursuri nu pare să fie obligatorie, dar părinții își trimit copiii de bună voie. SI selectează dintre elevi copiii cu talente academice sau fizice.

Pe lângă metoda cu școlile, SI mai atrage copiii prin socializare graduală. Face asta în multe feluri, dar în special prin evenimente publice. Multe sunt la scară mică și atrag copiii locali cu jucării și bomboane. Când vin la eveniment, copiilor li se dă ocazia să fluture steagul negru al Statului Islamic.

Copii de toate vârstele sunt expuși la proiecții publice cu execuții filmate, pe care SI le folosește ca să promoveze ideea că publicul susține aceste execuții. Curioși să vadă ce se petrece, copiii își fac drum prin mulțimea de adulți ca să ajungă în față și să vadă violențele explicite care vor urma. Reacția vizibilă a copiilor la decapitări e una de repulsie și curiozitate în același timp. SI le spune de ce au aplicat metoda de pedeapsă și, datorită rutinei în care intră acestor evenimente, în scurt timp ajung să considere normal ce le face SI celor care comit infracțiuni.

SI le induce copiilor un simț al prestigiului și competiției, lăsându-i să înțeleagă că nu toți au voie să devină pui de lei. Tinerii elevi sunt mai întâi antrenați ca spioni și sunt încurajați să informeze gruparea despre membrii familiei lor sau despre vecinii care încalcă reguli sau care critică SI. Copiii cărora li se permite să progreseze la statutul de pui de leu imită stilul modelelor adulte, poartă uniforme similare și se familiarizează cu limbajul grupului. Sunt învățați despre inamic și li se spune de ce trebuie eradicat inamicul.

Puii recrutați asistă la crucificări, bătăi cu pietre și decapitări. Asta servește nu doar la desensibilizarea lor, ci și pentru a-i ajuta să-și demonstreze loialitatea față de SI. Copiii între 10 și 15 ani urmează un regim fizic și mental dur care ține între 30 și 50 de zile. Unii copii care sunt împinși de la spate prea repede au crize care pot avea ca rezultat o luptă.

Părinții raportează că în această etapă se petrece izolarea față de familie. Unii membri ai familiei au fost amenințați cu violență atunci când i-au rugat pe comandanții SI să-i lase să-și vadă copiii. Copiii refugiați din tabere au povestit despre cum decurge viața într-o tabără de antrenament. Copiii sunt epuizați fizic și mental și dorm pe saltele infestate cu purici. Iar experiențele dure îi apropie și îi fac să se mândrească cu rezistența lor.

Testul final al loialității e execuția de prizonieri.

Absolvenții intră apoi sub supravegherea unui bodyguard și poartă veste de sinucigași. Copiii mai mici care afișează un talent deosebit în comunicarea ideologiei sunt folosiți ca recrutori și sunt adesea mai coerenți și mai convingători decât recruții adulți. Acești copii sunt folosiți ca să atragă alți copii.

Videoclipurile de propagandă ale SI îi prezintă pe puii leu proaspăt absolvenți care marșează în uniforme, înarmați, sub ochii privitorilor. Copiii primesc instrucțiunea să nu se clintească în timp ce sunt bătuți cu bețe de comandanții adulți. În fundal, se văd de obicei zeci de copii mai mici care privesc impresionați de recruții mascați capabili să reziste rigorilor antrenamentului.

Cercetările noastre asupra conflictelor din Sri Lanka până în Irlanda de Nord ne-a învățat că principala prioritate a organizațiilor teroriste nu e să afle cum să-și distrugă inamicii, ci să asigure supraviețuirea organizației în sine. Statul Islamic e mult mai mult decât o simplă organizație teroristă, dar e clar că a îmbrățișat nevoia de a crește următoarea generație.

Dacă vrem să existe vreo speranță ca acei copii care supraviețuiesc să se reintegreze în societate, lumea va necesita un nivel de coordonare și creativitate nemaiîntâlnit în niciun alt program de deradicalizare. Iar în contrast cu propaganda vitală pentru imaginea pe care SI vrea s-o promoveze, poveștile copiilor scăpați din tabere trebuie să fie transmise cât mai departe. Acești copii nu doar au puterea să-i inspire și pe alții să părăsească SI, ci au puterea să-i descurajeze pe alții – chiar și pe cei mult mai în vârstă decât ei – să se alăture grupării.

John Horgan și Mia Bloom sunt profesori la Universitatea de Stat din Georgia și vor publica, în 2016, o carte despre copii și terorism.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Statul Islamic:
Decapitările au făcut Statul Islamic să fie ceea ce este
Statul Islamic a publicat un ghid amuzant de supravieţuire în Occident, pentru agenţii secreţi jihadişti
Statul Islamic a distrus artefacte antice din Mosul