Iau droguri pentru că e distractiv să iei droguri

Imagine de Sam Taylor

Ca orice englezoaică de treabă, care se respectă, pot băga pastile până mă uit ca vaca la poarta halucinantă. Dar dacă mai văd un singur articol idiot despre vreo vedetă care s-a internat la reabilitare după ce-a tras o dată coca, vă jur că sparg biroul tabloidelor ca Daily Mail și mă cac și mă piș pe calculatoarele lor ca să nu mai poată scrie mizerii despre oamenii care bagă droguri.

Actorul britanic Michael Le Vell a avut o perioadă grea anul trecut. A fost dat afară din serialul Coronation Street după ce a fost acuzat de pedofilie, deși s-a descoperit între timp că nu era vinovat. De curând, a fost suspendat din nou din serial după ce a recunoscut că a tras coca. Michael a declarat pentru Sunday Mirror că a încercat coca pentru prima oară în timpul perioadei stresante dinaintea procesului: „A fost o ușurare, am reușit în sfârșit să mă eliberez de tot ce se petrecea. După care m-am simțit vinovat și am crezut că n-o să mai iau niciodată. Dar am mai luat odată și după proces…n-am crezut niciodată că aș fi genul de tip căruia i-ar plăcea cocaina.”

Pe bune, oare cât căcat au băgat ăștia în declarația asta? Nu știu, poate că Michael Le Vell ăsta care „n-ar fi crezutniciodată că e genul de tip căruia i-ar plăcea cocaina” chiar îi disprețuiește pe oamenii care iau droguri. Poate că face pe tristul pentru presă. Cine știe? Nu putem ști cât căcat în plus au băgat ăștia în articol, așa cum nu putem ști cât levamisol avea coca pe care am tras-o în weekend. (Răspuns: întotdeauna mult, mult prea mult)

Nu mă îndoiesc că Michael – și alți apărători recenți ai cocainei, precum Nigella Dawson, Demi Lovato și Jim Davidson – au simțit durere în viața lor și îmi pare rău pentru ei. Dar chiar ar trebui să credem că oamenii iau coca doar când jelesc sau când se află în relații abuzive sau când sunt acuzați de pedofilie? Nu mai poți trage o linie de coca doar pentru că-ți place de mori să tragi o linie de coca?

Zilele trecute, am avut o ședință cu celulele din corpul meu. Se pare că ele nu fac discriminări între drogurile legale și cele ilegale, așa că atunci când beau alcool, de exemplu, corpul meu tinde să se intoxice și creierul începe să funcționeze diferit și ficatul are o grămadă de lucru, la fel ca atunci când iau orice altă substanță chimică care alterează gândirea. Ca să vezi! Alte chestii între care celulele mele nu fac discriminare sunt nivelele de distracție pe care mi le pot aduce drogurile legale și cele ilegale. Corpul meu n-o să mă oprească din distracție doar pentru că i-am dat ceva interzis de lege, chiar dacă stările de bine diferă oarecum. De exemplu, alcoolul mă face să dansez ca tâmpita, să vomit și să mi-o trag cu oameni dezgustători pe străduțe lăturalnice. Pill-urile mă fac să dansez ca o șmecheră sexi și să nu vomit și să mă tăvălesc pe jos cu străini frumoși fără să ajung neapărat să fac sex cu ei. În momentul de față, mă pot bucura de amîndouă – și nu doar pentru că mi s-a întâmplat ceva groaznic în viața personală și am o perioadă proastă.

Nu știu despre voi, dar eu mi-am petrecut vreo cinci ani făcându-mă praf cu tot ce-mi cădea în mână. Și a fost foarte tare, cu excepția unui K-hole, a câtorva crize de paranoia și a unui ulcer nasol. Când am realizat că toate astea nu mă ajutau decât să obțin o stare de extaz odată pe săptămână, m-am oprit și m-am ocupat de carieră. Nu spun că toate drogurile sunt minunate și inofensive – nu vreau să fac pe șmechera cu voi, cum fac campaniile anti-drog – dar s-au dovedit mișto în adolescență și o să fie mișto de câte ori am ceva special de sărbătorit.

Îmi amintesc cum oamenii au sfâșiat-o în bucăți pe Kate Moss când a fost prinsă luând coca și, deși pe vremea aia luam fără probleme pastile găsite pe jos în toaletele băilor, n-am putut înghiți mizeriile alea. Pe bune? Chiar nu știa nimeni că supermodelele iau coca? Și ar trebui să credem că nici jurnaliștii nu iau? Luam droguri cu prietenii mei în fiecare weekend – probabil în aceeași cameră cu modelele și jurnaliștii – și eram fericiți la maximum. Când guvernul britanic și-a concediat consilierul calificat în materie de droguri, pe profesorul David Nutt, pentru că acesta a explicat că nu toate drogurile îți rod carnea până la os sau te omoară, eu și ceilalți tineri care au luat destule la viața lor, am dat ochii peste cap: „Bine că ați aflat și voi.” Spune-le copiilor că „drogurile sunt rele” și singurul lucru pe care nimeni n-o să-l ia în serios sunt drogurile.

Și de ce e asta important? Pentru că drogurile pot fi rele. Foarte rele. N-am fost niciodată dependentă de heroină sau crack, dar am prieteni care au fost și am văzut cum și-au distrus viețile. Mulți oameni care citesc chestia asta își plâng prietenii pierduți din cauza drogurilor, dar tabloidelor nu le pasă de așa ceva. Ăia de la tabloide vor ca oamenii să ia droguri – ca să aibă articole melodramatice de scris cât să mănânce și ei o pâine. Și eu m-am temut să scriu articolul ăsta inițial. Dacă n-o să mai primesc de lucru în viitor? Dacă unele ziare o să mă considere o drogată iresponsabilă? Dar de ce să-mi fie teamă să spun că drogurile nu mi-au făcut rău dacă așa a fost? De ce trebuie oamenii să mintă când vorbesc despre experiențele lor sincere? Nu vi se pare o temă importantă pentru o dezbatere publică?

Legalizați drogurile. Doar atunci putem avea o dezbatere folositoare. Politicienii și poliția n-ar trebui să aibă voie să ia droguri, ceea ce înseamnă că politicile anti-drog sunt formulate și aplicate de către persoane care n-au idee despre ce e vorba. Ca și cum virginele ar încerca să interzică sexul spunându-le tuturor că sexul e rău. Nu spun că oamenii trebuie să ia neapărat droguri ca să aibă o opinie despre ele, dar e absurd ca o clasă de oameni să încerce să controleze comportamentul unei alte clase de oameni care n-o să-i ia niciodată în serios.

Dependența de droguri e sinonimă cu infracțiunea, dar n-ar trebui să fie așa. În era prohibiției, bandele de infractori au câștigat putere vânzând băutură, dar au dispărut imediat când alcoolul a fost din nou legalizat. În ziua de azi, găștile de mafioți fac trafic cu arme, fete și droguri. Prohibiția drogurilor distruge țări precum Mexicul, unde zeci de mii de persoane au fost ucise în urma violențelor asociate cu drogurile în ultimii câțiva ani. Deci da, în momentul de față, dacă tragi o linie de coca, probabil ești o persoană nașpa pentru că contribui la distrugerea unor țări îndepărtate. Dar dacă bei un pahar de vin, nu trebuie să-ți faci griji că le pui în pericol viețile producătorilor francezi de vin. Ba chiar se poate spune că îți aduci contribuția paradisul bucolic al proprietarilor de vii – jobul ideal al multor oameni plictisitori.

Dacă alcoolul ar deveni ilegal, dependența oamenilor de alcool n-ar dispărea pur și simplu. Alcoolicii ar fi respinși de societate și ar avea foarte puține șanse să scape de obiceiul prost. Și atunci de ce facem chestia asta cu drogurile? De ce nu putem avea încredere că oamenii vor ști să-și limiteze consumul de droguri așa cum își limitează și consumul de alcool? După cum a scris Simon Jenkins de la the Guardian: „Săptămâna trecută, curtea supremă din Argentina a declarat că e „neconstituțional să condamnăm cetățenii pentru că iau droguri în scopuri personale. Adulții ar trebui să poată lua decizii pentru stilul lor de viață fără intervenția statului.”

De ce nu poate guvernul nostru să aibă încredere că suntem în stare să decidem singuri pentru noi? Suntem bebeluși? De ce nu pot adulții să-și bage în corp ce substanțe vor? De ce să nu avem acces la susbtanțe controlate, taxate și pure? N-aveți chef și voi să trageți o linie sănătoasă de coca?

Urmăriți-o pe Paris Lees pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia