În 1994 Oladotun Oluwapelumi s-a mutat din Nigeria în Bulgaria împreună cu mama sa, pentru a se alătura tatălui său care studia la o facultate de acolo. Au primit permise de şedere pe termen lung şi au devenit cetăţeni productivi. Ola a mers la şcoală, în timp ce tatăl său şi-a deschis o firmă de traduceri. Tatăl lui Ola a murit subit, mama sa s-a întors în Nigeria, iar Ola nu şi-a mai permis să-şi reînnoiască viza de şedere. În 2006 a fost arestat pentru că nu avea buletin şi a petrecut 16 luni la Căminul Special pentru Plasamentul Temporar al Străinilor în cartierul Bousmantsi din Sofia, în ciuda faptului că n-a comis nicio crimă în afara faptului că locuia în Bulgaria – ţara în care locuise 12 ani – ilegal.
Publicitate
„Cămininele speciale” ale bulgarilor sunt de fapt nişte penitenciare pentru imigranţi. Scopul oficial al acestor cente – există unul în Bousmantsi şi altul în Lyubimets, în care încap circa 700 de oameni – este să ţină imigranţii ilegali până aceştia pot fi deportaţi, dar mulţi dintre deţinuţi sunt refugiaţi, care au cerut azil politic şi-au fost pierduţi în sistem. Adesea imigranţii care sunt prinşi la frontieră sunt aduşi la aceste centre păzite cu sârmă ghimpată, porţi masive de fier şi camere de securitate. În mod normal aceştia nu primesc ajutor legal după ce sunt închişi acolo.Dacă refugiaţii trec prin toate procedurile, pot locui în nişte clădiri administrate de autorităţi de unde vin și pleacă în voie, până le este aprobată cererea de azil politic. Totuşi puţini reuşesc să ajungă în stadiul ăsta. În 2011 numai zece din 890 de imigranţi care au cerut azil politic au primit statutul de refugiaţi. Majoritatea celor care fug din Africa sau din Orientul Mijlociu sunt arestaţi la graniţe şi închişi imediat la Bousmantsi, chiar dacă cer azil politic. Cei de la Comitetul Helsinki din Bulgaria spun că 63 la sută dintre cei care au cerut azil politic în 2011 au fost acuzaţi de trecere ilegală a frontierei, o violare atât a Conveţiei de la Geneva, cât şi a Constituţiei bulgare.Să faci o cerere de azil din arest e un proces lung şi anevoios, iar oamenii pot rămâne închişi până la 18 luni. Acest lucru a dus la nenumărate proteste faţă de modul în care sunt trataţi imigranţii atât în interiorul, cât şi în afara centrelor de detenţie. Pe la începutul anului un deţinut marocan chiar şi-a dat foc la saltea de supărare că cerea sa de azil a fost amânată.Desigur nu toţi cei care caută azil politic sunt persecutaţi cu adevărat – unii doar vor să aibă un nivel de trai mai bun şi aplică pentru statul de refugiat, ca să scape de puşcărie. Dar există şi cazuri precum cel al lui Ola, în care deţinuţii sunt foşti locuitori cu acte ai Bulgariei, care au devenit imigranţi ilegali în urma unor situaţii neaşteptate.Ola a fost eliberat în 2008 după ce a spus că este homosexual şi că va fi persecutat, dacă se întoarce în Nigeria, ceea ce a convins autorităţile să-i analizeze cererea. Acum are 24 de ani, n-are niciun ban şi aşteaptă să vadă dacă va primi statutul de rezident permanent. Tot nu are buletin şi nu poate obţine unul legal, deci nu poate lucra. El are doar un „Card de Înregistrare a Străinilor” care îi permite să rămână în ţară.„Am doar cardul ăsta, care dovedeşte că exist. Totuşi, legal, eu sunt tot inexistent.”Traducere: Mihai Popescu
