În Cuba cocoşii sunt arme de distrugere în masă

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

În Cuba cocoşii sunt arme de distrugere în masă

Ţara cu cei mai mulţi oameni veseli şi tandri pe care am vizitat-o vreodată.

Astăzi, fotograful Cosmin Bumbuț își lansează la Bookfest noul volum de fotografie, Cuba continuă, scos la editura Art.  Dacă sunteți ca mine, când vă gândiți la Cuba vă vin în minte trabucurile fine, femeile creole pieptoase care dansează salsa și dictaturile fraților Castro, Fidel și Raul. Totuși, prin prisma lui Cosmin Bumbuț, Cuba pare o cu totul altă țară care rupe stereotipurile create de filmele penale americane cu care am crescut toți. Albumul prezintă lumea paralelă, dubioasă și tragi-comică în care trăiesc cetățenii obișnuiți ai acestei țări, departe de ceea ce înțelegem noi prin civilizație, departe de Havana și de alte zone create pentru turiștii străini. Volumul conține 264 de fotografii realizate pe parcursul a patru ani și acompaniate de texte scrise de Elena Stancu, redactor șefă-adjunct la Marie Claire, care a fost și ea pe cea mai mare insulă din Caraibe.

Publicitate

L-am rugat pe Cosmin să ne scrie câteva cuvinte despre aventura lor fotografică:

„Pentru mine, Cuba este specială. În primul rând pentru că acolo am gasit oameni deschiși și sinceri. În al doilea rând pentru că timpul în Cuba are o altă valoare - netul e atât de scump încât nu și-l permite aproape nicio familie, iar viteza este de linie telefonică. Astfel ești obligat să te rupi de smartphone, facebook, blog etc. Nici Mms-urile nu se pot trimite. Așa că ai tot timpul din lume să cunoști și să interacționezi cu alți oameni care te reînvață cum se face asta cu zâmbetul pe buze.

De regulă, atunci când călătoresc nu mă interesează obiectivele trecute în ghidurile de călătorie. Prefer să beau o bere cu localnicii și să-i ascult povestindu-mi viața lor. N-am fost nici măcar o dată la Varadero, resortul lor faimos, deși în cele patru călătorii făcute am stat în Cuba, în total, patru luni. N-am vizitat peșterile de lângă Vinales, deși toate ghidurile le recomandă, în schimb am stat cu crescătorii de cocoși de luptă și am mers la curse ilegale de cai. Am vizitat un oraș, Manzanillo, despre care ghidul spunea ca este considerat plicticos, dar în care m-am simțit foarte bine. În plus urăsc să mă amestec cu turiștii occidentali cărora li se pare că orice destinație e a lor, doar pentru simplul fapt că au mai mulți bani decât cei care trăiesc în locurile pe care le vizitează.

Sunt multe diferențe între capitală și restul țării. Cu cât te indepartezi de Havana, cu atât crește certitudinea că o să fii mai bine primit în comunitățile prin care călătorești. De asemenea, scade puternic posibilitatea de a fi hărțuit de jineteros - bișnițarii Cubei - care vor insistent să-ți vândă sau să-ți ofere diverse lucruri. Cubanezii sunt săraci, au un salariu mediu de 15 dolari pe lună, dar se plâng de asta doar cei care vor ceva de la tine. Te prinzi repede de asta, în funcție de cum începe conversația. Oricum, mai departe de Havana, mâncarea e mai ieftină, atât pentru turiști cât și pentru localnici.

Publicitate

Cât despre siguranța locului, ghidul scris pe care l-am luat cu mine în Cuba, Le guide du routard, spune ca e cea mai sigură țară din lume. Desigur, n-am ținut aparatul de fotografiat pe masă și n-am ispitit pe nimeni cu telefonul sau portofelul, lăsate la vedere. Ca atare nu mi s-a întâmplat niciodată nimic, nici măcar când eram noaptea singur în periferiile din Santiago. Vezi poliție pe stradă și, fiind o țară care-și trage mare parte din valuta forte din turism, te simți ca un rege.

De obicei pentru pozele mele aleg subiecți umani. Au o inocență și o bucurie în priviri pe care noi, consumeriștii am pierdut-o. Dansează, cântă, beau și se iubesc, la fel ca orice altă nație. Diferența e că  ei o fac fără jenă, pasional și sincer. Trăiesc la maximum orice. Mă încarcă. Eu cred că este țara cu cei mai mulți oameni veseli și tandri pe care am vizitat-o vreodată. Doar o dată sau de doua ori mi s-a spus să nu fac fotografii în cei patru ani în care am fost acolo.

Am avut multe experiențe memorabile p-acolo, dar probabil cea mai tare dintre ele a fost când am văzut tăierea unui porc pe acoperișul unui bloc în timp ce bunica, nepoata și vecinii dansau salsa. Până la urmă blocul s-a dovedit a fi chiar deasupra unei școli de balet din Havana.”