În defensiva ofensivei

Modul în care înțeleg cultura franceză, dezbaterea din țară în privința imigranților și teologia musulmană sunt limitate. Totuși, am fost autor și editor la site-ul de satiră The Onion timp de 19 ani și cred că am idee cu ce se mănâncă satira. Deci pot spune cu încredere că nu înțeleg satira din spatele publicării unei caricaturi cu profetul Mohamed în patru labe, în pielea goală, cu o stea în cur, așa cum l-a portretizat Charlie Hebdo în 2012.

Înțeleg că ilustrarea profetului Mohamed e interzisă de Coran (nu explicit, dar să nu intrăm în asta) și că din această cauză, imaginile sunt transgresive și șocante, dar ce vrea să spună un occidental atunci când desenează o astfel de caricatură? Mie mi se pare că e generată de teamă și lipsă de înțelegere și reprezintă o mare muie pentru musulmani. E reacția impulsivă a unui occidental needucat la reacția impulsivă a unui musulman extremist, ignoranță împotriva ignoranței. E ușor să te ascunzi în spatele satirei pentru a justifica aceste imagini ofensatoare.

Evident, nimeni n-ar trebui să moară din cauza acestor imagini, chiar dacă oamenii rezonabili sunt de părere că astfel de imagini n-ar trebui publicate. De fapt, dacă cineva vrea să publice astfel de imagini, e important – chiar vital – să poată face asta.

Motorul progresului social e alimentat de discurs, dar discursul poate fi întinat de repetiție și dogmă. Satira, fie bună sau proastă, poate atrage atenția asupra unei nedreptăți și o poate amplifica și transforma în ceva greu de ignorat.

Un caz recent: acuzațiile de viol multiplu aduse lui Bill Cosby au apărut în People, una dintre cele mai cunoscute reviste din America, în anul 2006; cu un an înainte de asta, una dintre acuzatoarele lui a fost intervievată la The Today Show, programul de știri de dimineață al televiziunii care transmitea sitcom-ul lui Cosby. Nimeni nu a observat și n-a luat măsuri. Dar anul trecut, comedianul Hannibal Burress a menționat acuzația și l-a numit pe Cosby ipocrit pentru că le-a cerut bărbaților negri să se ridice la un anumit standard comportamental, când el a fost acuzat că a violat mai multe femei. Iar acum, controversa a ajuns în punctul în care televiziunile mari nu mai vor să-l angajeze pe marele comedian.

La un nivel și mai personal, atunci când The Onion a publicat reacțiile la tragicul eveniment 9/11, am fost inundați cu mailuri de la persoane care ne mulțumeau că le dăm un motiv să râdă într-o perioadă atât de grea – un nou mod de a reacționa la groaza care încă le rămăsese proaspătă în minte. A îmbunătățit viețile oamenilor ceea ce, evident, a fost frumos.

Deci ce a obținut Charlie Hebdo prin caricaturile cu Mohamed dezbrăcat? Acum câțiva ani, i-am luat interviu caricaturistului Joe Sacco, cel care a creat banda desenată Palestina, pentru publicația soră a site-ului The Onion - The AV Club . Discuția a ajuns la Robert Crumb și imaginile lui explicite, șocante și înfricoșătoare. „Crumb ne-a închis o grămadă de uși ", mi-a spus Sacco. „Încă ne temem să intrăm pe unele dintre ele." Cred că e valabil pentru toate mijloacele de expresie. E important să știm că putem spune orice ca să spunem lucrurile pe care dorim să le spunem.

Deși păreau că au scopul de a provoca, caricaturile ofensatoare au fost publicate alături de alte lucrări mult mai interesante, printre care imaginea unui terorist fundamentalist musulman care se pregătește să-l decapiteze pe profetul Mohamed din cauza credințelor lui. E o satiră perfectă și mi-ar plăcea ca Charlie Hebdo să încline mai mult în această direcție – dar mai mult decât atât, sper să nu le pese și să continue să întindă nervii tuturor, astfel încât undeva în lume, cineva să fie inspirat să confrunte ideile care i se par auto-evidente și să creeze ceva nou.

Joe Garden e scriitor și performer freelancer. În trecut, a fost scriitor și editor la The Onion, dar acum trăiește liniștit, departe de societate și responsabilități. Urmărește-l pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Charlie Hebdo și Dumnezeu:
Cum au reacționat comunitățile musulmane din Europa la masacrul de la Charlie Hebdo Am vorbit cu cel care a făcut primele caricaturi cu Mohamed Interviu cu caricaturistul român care a făcut cele mai multe miștouri cu Dumnezeu Mohamed nu este Charlie, dar l-ar ierta pe Charlie