De ce să nu îți închiriezi capul pentru publicitate?

De River Donaghey

foto Sylvan Magnus

Îți amintești de anii anii 90 când vedeai tot felul de adolescenţi cretini stând la intrarea vreunui magazin gen Foot Locker, îmbrăcaţi în blugi cu turul lăstat şi cu cercei stupizi în urechi şi uneori cu părul ras în forma unui adidas Nike sau a logoului Mercedes-Benz? Era epitomul loialităţii faţă de un brand – nişte idioţi care îşi foloseau capetele drept billboard-uri umblătoare, pe gratis. Nu suntem siguri dacă Andrew Lardinois, un tip de 33 de ani care stă în Portland, Oregon, a fost inspirat de zilele petrecute de astfel de puşti sau a venit de unul singur cu ideea de a scoate un ban în plus din a-şi rade capul pentru afacerile locale. Până acum, a servit drept reclamă ambulantă pentru un magazin de băuturi alcoolice, un butic de modă şi o cafenea, printre altele. Am vrut să stau de vorba cu el despre cum e să inventezi look-ul de „panou uman”.

VICE: Care a fost primul design pe care ţi l-ai făcut în păr?

Andrew Lardinois: Într-o zi mă făceam cu ceară pe picioare şi mi-am văzut perciunii în oglindă. M-am gândit, ăştia arată ca nişte cizme de cowboy. Tot ce le mai trebuie sunt nişte tocuri pe o parte. Am rugat-o pe tipa care îmi făcea picioarele să îmi transforme perciunii în cizme. Ştiam că o să îi placă provocarea.

Şi de aici a pornit toată faza cu „Ar trebui să îmi vând capul ca spaţiu de publicitate”?

Am început să merg la un tip care era expert în aparate de ras din anii 1800. Auzise ce făcuse prietena mea şi voia să încerce şi el. Dar perciunii sunt un canvans mic-mic şi el se gândea la o suprafaţa mai mare: capul meu. Îmi plăcea o berărie locală cu un logo în formă de cocoş, aşa că frizerul meu mi-a ras capul în forma aia. L-a făcut din lungimi diferite de păr. Gradul de complexitate era incredibil. Din nefericire, nu l-am văzut niciodată, era la spatele capului.

Şi ai intrat pur şi simplu în magazin cu logoul lor în cap?

Ah da. Mulţi au rămas cu gura cascată şi se grăbeau să îşi găsească aparatele. Părul meu a fost exploatat şi abuzat pe paginile lor de Facebook. La început, nu am cerut nimic, dar am primit multe beri pe gratis. Dupa aia, diverse companii au venit la mine cu cereri. A trebui să mă gândesc la nişte preţuri.

Cât costă capul tău?

50 de dolari pe săptămână. O parte din ei se duce la tipul care ma rade. E mult mai puţin decât orice preţ pentru un spaţiu de reclamă în ziarele locale. Sunt o reclamă care merge şi vorbeşte şi o să promovez magazinul, orice ar fi. Dacă am ales să am logo-ul în păr, toata lumea ştie că merită.

Şi te descurci să trăieşti din asta?

Eh, lucrez şi la un oficiu pentru impozite Jackson Hewitt dintr-un Walmart.

Te pun să porţi costum sau să îţi acoperi părul?

Nu. Una dintre cele mai grozave şi ciudate chestii despre zona de nord-vest e ca totul e acceptat. Nu o să mă duc cu o creastă de 13 cm la un oficiu de plată a impozitelor, dar Walmart-ul ăsta e foarte progresiv

Traducerea: Nancy Dinescu

Comentarii