Instrumentele muzicale din viitor arată ca niște săbii laser și detectoare de metale

O cutie din lemn care sună ca o harpă, dar cântă când este vânturată prin aer. Un băț muzical care are reminiscențe din coloana sonora a unui film din anii '80. O sabie cu laser care sună ca și cum ar avea o pisică în interior.

După o vizită în Laboratorul Instrumentelor Augmentate de la Centrul de Muzică Digitală al Universității Queen Mary, din Londra, pot confirma că toate astea sunt mult mai distractive decât să exersezi game la pian. Acestea sunt doar câteva din ultimele dispozitive care transcend ideile tradiționale despre cum ar trebui să arate sau să sune un instrument.

Sunt extrem de diversificate, dar toate au același procesor audio super performant cunoscut sub numele de Bela. Momentan, laboratorul onorează comenzi Bela, după o cerere copleșitoare în urma campaniei Kickstarter de acum câteva luni, ce a depășit 50,000 de lire.

Bela este rezultatul experimentelor cu instrumente muzicale care pot fi hack-uite. „Cu Bela este mai mult despre a oferi oamenilor posibilitatea să-și creeze propriile instrumente," explică Giulio Moro, unul dintre cercetătorii laboratorului.

Bela este o platformă independentă de procesare audio, sau un dispozitiv integrat pentru a transforma coduri digitale în sunete, conceput prin colaborarea mai multor cercetători din laborator. Ei se mândresc cu faptul că Bela are latență minimă (diferența de timp de când instrumentul este activat și până când se aude sunetul) și cu ușurința cu care poate fi transportat. Dispozitivul este cât un pachet de cărți de joc și nu este nevoie să-l conectezi la un computer pentru a obține sunete.

Bela a generat deja o serie de instrumente bizare în laborator. Inevitabil, unul din ele este o sabie laser, construită dintr-un tub de carton configurat să scoată sunetele unei pisici, care se modulează când îl unduiești prin aer. Sabia laser conține procesorul Bela, un difuzor și două tipuri de senzori de mișcare. Este vorba de un accelerometru care transformă forța acceleratoare în sunet și un disc piezoelectric care transformă presiunea în sunet.

Sabia laser e distractivă, dar greu de transportat. Așa că Chris Heinrichs, un student la doctorat, a creat un instrument mai mic al cărui cod pentru sunet a fost scris tot în Pure Data. Se folosește tot prin unduirea unui băț prin aer și se numește Vangelisiser. Numele vine tot dintr-un film de referință din cultura sci-fi, cum ar fi Blade Runner, ce are coloana sonoră făcută de Vangelisiser. Drept urmare sunetul generat este destul de straniu. Obiectul în sine arată ca un aparat de ambalat cu bandă adezivă, sau mai degrabă un detector de metale.

Altă creație a lui Heinrichs este Air Harp (harpa de aer), care, din nou, este complet independentă, cu un singur senzor, placă Bela, două difuzoare și o baterie. Air Harp este o cutie din lemn gravată cu finețe cu o serie de găuri făcute în capac. Heinrichs explică cum accelerometrul funcționează precum „o bilă virtuală în centru, ce se mișcă înainte și înapoi", în timp ce miști cutia prin aer. Sunetul este o sinteză de nouă corzi de harpă, cu factori precum volum, tonalitate și alte elemente muzicale.

Heinrichs, violonist care a folosit Bela în animații pentru efectele Foley (efecte de sunet uzuale), vede Air Harp ca fiind ușor de folosit fără să sacrifici prea mult din gama melodică. „Mulți dintre noi, cei din laborator suntem adepții simplității și restricțiilor în instrumente, iar acesta este un exemplu de instrument limitat, dar cu o plajă largă de expresivitate", spune el. Cred că până acum ai înțeles ideea. Bela este creierul instrumentului. Poți alege orice sunet pentru codat și să adaugi o serie de alte elemente într-un design trăznit. Pentru o amplificare mai puternică îl poți conecta la boxe mai mari.

Colegul de laborator al lui Heinrich și co-creatorul sabiei laser, Robbie Jack, a folosit plăci de ceramică pentru a crea propriul instrument de percuție.

Bela este, într-un fel logic, următorul pas înainte pentru experimentele Laboratorului de Instrumente Augmentate.

Șeful laboratorului, compozitorul, cântărețul la violă și inginerul electronist Andrew McPherson, s-a tot ocupat de modificarea și îmbunătățirea instrumentelor muzicale, de prin 2008, când a proiectat un pian cu electromagneți ce plutesc deasupra corzilor. Acest Pian cu Rezonanță Magnetică permite o sumedenie de efecte, cum ar fi glisări sau tremolo, care nu ar fi posibile cu un pian convențional.

Cu un pian acustic tradițional, ai terminat cu nota imediat ce ai apăsat clapa. Cu pianul cu Rezonanță Magnetică, care alternează forța, poziția și alte elemente, poți continua să modifici sunetul chiar și după ce ai apăsat clapa. După cum spune McPherson: „Există o întreagă lume între note și, într-un fel, lumea dintre note este mai interesantă."

A existat o progresie naturală de la Pianul cu Rezonanță Magnetică, al cărui mecanism de producere a sunetului este în esență tot acustic, la TouchKeys din 2010, o claviatură cu senzori deasupra clapelor. O placă cu circuit ce conține un senzor este atașată fiecărei clape, apoi este conectată la un software ce este capabil să convertească varietatea de mișcări în sunet folosind protocolul Open Sound Control.

În timp ce Pianul cu Rezonanță Magnetică și TouchKeys se bazează pe o interfață familiară: claviatura, alte proiecte ale laboratorului nu au nevoie să fie conectate la un instrument clasic. De exemplu: Arduinitar, un fel de chitară electrică construită folosind o placă Arduino care a fost prezentată la evenimente științifice din 2012 până în prezent. La instrument se cântă folosind butoane și senzori, poziționați cam unde ai găsi corzile la o chitară convențională.

Teoretic aceste componente pot fi asamblate în diferite moduri: asemănător unei viori, să zicem, sau cu o paletă de muște. Designul este într-un fel o rămășiță a cea ce te-ai aștepta să vezi de la un dispozitiv ce face muzică.

Designul nu a fost factorul care să limiteze dezvoltarea instrumentelor ce folosesc dispozitivul de procesare Bela. De această dată, inovația laboratorului nu a fost interfața ci tehnologia de bază.

Studentul la doctorat, Liam Donovan, a creat mediul integrat de dezvoltare al Belei, care se execută printr-un browser. Interfața accesibilă permite utilizatorilor să creeze fără softuri adiționale. În același timp, el caută metode de a face placa Bela și mai mică (și mai ieftină).

Conform lui Donovan, Bela este cu un pas în fața lui Arduino. „Te poți chiar duce mai departe deoarece ai posibilitatea de a rula programul direct de pe placă și să-l accesezi via browser, iar asta iți oferă și mai mult control," spune el. Caracterul demodat, fie că e vorba de hardware sau de software, este o problemă care bântuie multe din noile instrumente muzicale. Dar, în cazul Belei, dezvoltatorii și designerii nu au de ce să își facă griji că vor pierde din funcționalitate atunci când actualizează sistemele de operare sau laptopurile, codul poate fi stocat direct pe placă.

Colegul de laborator, Moro, notează un alt avantaj pentru Bela: „Faptul că este dedicat îți permite să faci niște lucruri care nu ai putea pe [un computer], pentru că nu este dedicat să facă asta," spune el. El compară CPU-ul lui Bela cu unul de pe un iPhone 3GS. „Nu este la fel de puternic ca un iPhone 6" adaugă el. „Dar cu un iPhone 6 nu poți face nimic aproape de ce facem noi, pentru că sistemul de operare se concentrează pe alte lucruri. Se ocupă de grafică, se ocupă de touch-screen, se ocupă de internet și de toate aplicațiile care rulează în spate. În timp ce Bela se ocupă doar de audio."

E clar faptul că Bela facilitează crearea instrumentelor muzicale. Însă, o întrebare relevantă se învârte în jurul aplicației acestui sistem. Oare aceste instrumente se vor lansa în afara circuitelor de conferințe și a clipurilor de pe YouTube?

Tehnicianul muzical Mat Dalgleish, a punctat în lucrarea lui de doctorat despre designul instrumentelor muzicale, faptul că „doar un număr mic de instrumente au succes și viabilitate. În general, aceste instrumente tind să combine un grad de accesibilitate cu suficientă profunzime pentru a ține muzicianul implicat pe termen lung."

Laboratul Instrumentelor Augmentate abordează aceste aspecte de accesibilitate și implicare din mai multe perspective. A dezvoltat mai multe forme de accesibilitate, iar mărimea și costurile proiectelor din laborator au scăzut, în timp ce s-a dezvoltat caracterul multilateral.

Pentru Bela, atât softul cât și hardware-ul sunt open source, chiar dacă mulți oameni preferă să cumpere hardware-ul prefabricat. Este dedicat mai mult celor care construiesc instrumente, decât muzicienilor, iar McPherson o numește „o platformă la care oamenii să vrea să contribuie."

În ceea ce privește construirea unei comunități care experimentează cu Bela, ca cea care s-a dezvoltat în jurul proiectului Arduino, ăsta e un lucru mai greu de obținut. Obiectivul laboratorului este să strângă oameni care folosesc această tehnologie și speră ca apoi să se dezvolte în jurul tehnologiei o comunitate auto-sustenabilă. Așadar, cel mai mare obstacol al instrumentelor muzicale digitale nu este tehnologia, ci chiar oamenii.

Peter Lang, un compozitor care a lucrat la aplicația lui Bjork, Biophilia și alte proiecte muzicale infuzate digital, sugerează faptul că aceste unelte pot fi folositoare pentru învățare. Datele generate de instrumentele digitale permit studenților și profesorilor să analizeze atât practica cât și teoria muzicală, chinul multor copii care învață să cânte la un instrument. Teoria ar putea fi mai puțin necesară cu dezvoltarea instrumentelor digitale. Dar, în același timp, el subliniază faptul că majoritatea compozitorilor nu au fost mereu deschiși spre inovația tehnologică.

„Majoritatea instituțiilor tradiționale privesc platformele digitale ca o formă de distribuție și nu ca o unealtă de creație în sine", spune el.

De asemenea, Lang este directorul de creație pentru Scen3, o rețea de colaborare din Scandinavia care adună programatori, designeri și muzicieni. El consideră că tradiționaliștii muzicii clasice trebuie să fie mai deschiși nu doar cu noile tehnologii, dar și cu noi parteneriate ca cele susținute de Laboratorul Instrumentelor Augmentate. „Era geniului singuratic care creează o capodoperă în pod și apoi o face cunoscută publicului s-a terminat", spune el.

Astrid Bin, o studentă la doctorat, care lucrează la interfața și designul sistemului Bela, este optimistă. Ea punctează faptul că instrumentele digitale există doar de vreo 30 de ani, iar atât muzica clasică cât și cea populară, sunt împânzite cu exemple de instrumente care păreau bizare când au fost create.

„Mereu au existat instrumente neobișnuite care au apărut în muzica pop, iar acum mai mult ca niciodată. Dar Brian Wilson cânta la un theremin în anii '60 și era în vârful topurilor", spune ea. „Noi luăm de-a gata instrumentele acustice, pentru că, bineînțeles, știi că o vioară este o vioară. Avem o atitudine de parcă așa au crescut din pământ, când de fapt sunt sute de ani de design. Dacă analizezi istoria instrumentelor muzicale, poți observa câteva momente de inspirație."

Șeful de laborator, McPherson aprobă: „Desigur, 90% dintre insturmente nu vor avea o viață lungă și așa e stadiul de dezvoltare din orice domeniu. Dar, eu cred că mulți oameni vor să vadă mai multe."

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:
Citește mai multe despre instrumente muzicale:
Cum să transformi fructele și legumele în instrumente muzicale Fotografii de la cel mai ciudat concurs de instrumente muzicale din lume De la arme la tobe: Pedro Reyes transformă armele urii în instrumente muzicale