Întâlnire cu Pussy Riot

Probabil ați auzit de Pussy Riot. Sunt o trupă anonimă și feministă de punk cu versuri anti-Putin care refuză să cânte în locuri normale și vor să doboare guvernul Rusiei. S-au format în septembrie anul trecut, după ce Putin a anunțat că va candida din nou la președinție în martie 2012 – o veste înspăimântătoare pentru mulți, având în vedere că trăsăturile caracteristice conducerii sale au fost sărăcia, atacurile teroriste, corupția și pierderea drepturilor civile.

De când au înființat trupa, Pussy Riot au ținut prima pagină a ziarelor cu o serie de spectacole ilegale de gherilă, printre care și interpretarea piesei „Revoltă în Rusia” în Piața Roșie în luna ianuarie 2012. În cele din urmă, au fost arestate conform legilor stricte din Rusia referitoare la protestele ilegale, dar toate cele opt colege de trupă au fost eliberate pentru a-și continua lupta.

N-a durat însă mult, din nefericire. Pe 21 februarie, trupa a dat un concert de mare clasă la Catedrala Mântuirii lui Hristos din Moscova și au fost arestate câteva zile mai târziu, chiar înainte de alegerile din 3 martie pe care le-a câștigat din nou Putin. De data aceasta nu au fost eliberate toate: două membre, Nadezhda Tolokonnikova și Maria Alyokhin se află încă în custodie și fac greva foamei, susținând că nu se vor opri până nu li se va da drumul să se întoarcă la copiii lor. Dacă sunt găsite vinovate, toate fetele pot primi până la șapte ani de închisoare.

Mai jos e interviul pe care l-am luat trupei pe la mijlocul lunii februarie, cu câteva zile înainte să fie arestate.

VICE: Ce v-a inspirat să înființați Pussy Riot?

Kot: Pussy Riot a intrat în acțiune pe la sfârșitul lui septembrie 2011, chiar după ce Putin a anunțat că voia să candideze din nou la președinție și să conducă Rusia cu brutalitate încă cel puțin 12 ani.

Serafima: Da, în momentul acela ne-am dat seama că țara asta are nevoie de o trupă de stradă punk, militantă și feministă, care să devasteze străzile și piețele Moscovei pentru a mobiliza energia publicului împotriva armatei putiniste și a îmbogăți opoziția culturală și politică rusă cu teme importante pentru noi: drepturile femeilor și ale comunității LGBT, probleme legate de conformitatea masculină, absența unui mesaj politic îndrăzneț în muzică și artă, dominația masculină în toate ariile de discurs public.

VICE: De ce Pussy Riot?

Garadzha: Organul sexual feminin, care se presupune a fi submisiv și lipsit de personalitate, pornește deodată o revoltă împotriva ordinii culturale care încearcă mereu să-i pună etichete și să-i arate unde îi e locul. Sexiștii au idei fixe despre cum ar trebui să se poarte o femeie, iar Putin are și el niște idei fixe despre cum ar trebui să-și ducă viața rușii. Pussy Riot luptă împotriva tuturor acestor lucruri.

Kot: N-ar fi trebuit să răspunzi la întrebarea asta, Garadzha, pentru că de obicei nu răspundem la ea. Atunci când poliția și agenții FSB ne interoghează și ne întreabă „Ce dracu’ înseamnă literele alea în engleză de pe banner-ul vostru?” (de obicei avem un banner în timpul performance-urilor ilegale, iar dobitocii ăia nu știu nicio limbă străină) – le răspundem ceva de genul „A, nimic special, domnule de la Poliția Secretă, cuvintele alea înseamnă ‚Revolta Pisicuței’.” Evident că e o ditamai minciuna, dar în Rusia nu trebuie să spui niciodată adevărul vreunui polițist sau agent al regimului putinist.

Care sunt influențele voastre muzicale?

Kot: Unele dintre noi ne inspirăm din trupele clasice de oi!-punk din anii 1980: The Angelic Upstarts, Cockney Rejects, Sham 69 și altele de genul ăsta – trupele astea aveau o energie muzicală și socială incredibilă, sfâșiau cu muzica lor atmosfera vremurilor și stârneau scandaluri. Energia lor capturează exact esența punkului, și anume, protestul agresiv.

Garadzha: Le datorăm multe celor de la Bikini Kill și trupelor din scena Riot Grrrl – cumva am dezvoltat ce au făcut ele în 1990, deși într-un context diferit și cu o poziție politică exagerată, ceea ce face ca toate spectacolele noastre să fie ilegale – niciodată nu dăm un concert într-un club sau un spațiu destinat muzicii. E un principiu important pentru noi.

Kot: Tobi Vail ne-a contactat după ce a citit un articol din The Guardian. Ne-a spus că îi place foarte mult ce facem. A fost grozav să primim feedback de la ea. Și tipele de la Le Tigre ne-au spus că evenimentul din Piața Roșie a fost foarte cool. Ne-a bucurat foarte mult să auzim asta, pentru că fetele astea ne-au inspirat pe toate la un moment dat.

Care sunt principalele voastre influențe feministe?

Serafima: La capitolul teorie feministă, ar fi De Beauvoir cu Al doilea Sex, Dvorkin, Pankhurst cu acțiunile ei sufragiste, Fireston și teoriile ei demente despre reproducere, Millett, ideile nomade ale lui Braidotti, Parodia Artistică a lui Judith Butler.

Garadzha: Și cum am spus mai devreme, la capitolul activism, muzică și comunitate feministă datorăm multe mișcării Riot Grrrl.

Căutați noi membre pentru Pussy Riot?

Garadzha: Tot timpul! Pussy Riot e în continuă extindere. Ăsta e unul dintre motivele pentru care purtăm cagule – numărul de membre poate să crească și nu contează cine ia parte la următorul concert – pot fi doar trei dintre noi sau opt, ca în ultimul nostru concert din Piața Roșie, sau chiar 15. Pussy Riot e un grup care pulsează și se extinde.

Tyurya: Știi pe cineva care ar vrea să vină în Moscova, să participe la concerte ilegale și să ne ajute să luptăm împotriva lui Putin și a șoviniștilor ruși? Sau pot înființa propria lor trupă Pussy Riot, dacă Rusia li se pare prea friguroasă și prea departe.

În cazul ăsta o să-mi caut și eu cagulă fluorescentă. Vă faceți griji că veți fi hărțuite de poliție dacă deveniți tot mai cunoscute?

Kot: Nu avem de ce să ne facem griji pentru că dacă poliția represivă putinistă ne aruncă pe unele dintre noi în închisoare, vor apărea fete noi care o să-și pună cagule colorate și o să continue lupta împotriva puterii lor.

Serafima: Iar în ziua de azi, când zeci de mii de oameni ies foarte ușor în stradă, statul se va gândi de două ori înainte să inventeze acuzații și să ne închidă. Sunt tone de fani Pussy Riot printre masele protestatare ruse.

Din ce motiv ați decis să rămâneți anonime?

Serafima: Pentru că nu contează persoanele și personalitățile lor individuale, ci simbolurile pentru care luptă și protestul în sine.

Tyurya: Ne schimbăm des numele, cagulele, rochiile și rolurile în cadrul grupului. Sunt membri care pleacă, membri noi care vin. Nu se știe niciodată ce componență va avea grupul la un concert.

Cum vedeți Rusia sub o nouă guvernare a lui Putin?

Serafima: Cum vi se părea Libia sub guvernarea lui Gaddafi? Sau Coreea de Nord sub conducerea lui Kim Jong-Un? La fel e și Putin, aka „Liderul Național”, pentru Rusia.

Tyurya: Ca pe o dictatură din lumea a treia cu toate caracteristicile ei drăgălașe: economie groaznică bazată pe resursele naturale, un înalt nivel de corupție, absența tribunalelor independente și un sistem politic disfuncțional. Sub conducerea lui Putin vom avea parte de o nouă decadă de sexism agresiv și conformism. Aceasta e politica oficială a guvernului.

Cum vi se par alte grupuri anti-guvern, cum sunt Voina sau Femen din Ucraina?

Tyurya: Voina e cool, îi urmărim îndeaproape, ne plăcea mai mult perioada lor din 2007-2008 când au întreprins acțiuni simbolice ca „Fuck for the heir Puppy Bear” în ajunul alegerilor prezidențiale din 2008. Ne-a plăcut și când au desenat cu laser verde un craniu cu oase pe parlamentul Rusiei sau i-au făcut cadou primarului Moscovei o ceremonie de spânzurare a homosexualilor și a imigranților ilegali. Au transmis mesaje curajoase.

Serafima: Părerea noastră despre grupul Femen e una mai complexă. Pe de o parte, ele exploatează în protestele lor o retorică foarte masculină și sexistă– bărbații vor să vadă fete goale agresive atacate de polițiști. Pe de altă parte, energia lor și abilitatea de a trece peste orice e grozavă și inspiratoare: într-o zi sunt în Elveția cățărate pe gardul Forumului Economic Mondial și în ziua următoare sunt în Moscova, atacând cel mai mare producător de gaze al Rusiei. Chiar și după ce au fost torturate și umilite de agenții KGB din Belarus, și-au jurat să lupte și mai abitir. Energia e foarte importantă în zilele noastre; grupurilor de stradă europene și americane le lipsește puterea, dar fetele astea chiar știu ce vor și nu le poți sta în cale.

Care a fost concertul vostru preferat?

Garadzha: În afară de cel din Piața Roșie, toate ținem foarte mult la concertul pe care l-am dat pe acoperișul unei clădiri al unui centru de detenție din Moscova, unde erau arestați oameni care participaseră la protestul de după alegerile din 5 decembrie. Deținuții politici ne puteau vedea din celulele unde erau închiși și strigau și aplaudau în timp ce noi cântam „Moarte Închisorilor – Libertate Protestelor”. Ofițerii închisorii și restul personalului alergau în jurul clădirii disperați pentru că nu știau cum să ne dea jos de pe acoperiș cât mai repede. Și s-au speriat atât de tare încât au declarat stare de alertă – probabil au crezut că urmează vreun asediu al închisorii după concert. A fost foarte mișto.

Aveți de gând să dați vreun concert la o apariție publică de-a lui Medvedev sau a lui Putin?

Tyurya: Lui Putin îi e prea frică să apară în public – toate întâlnirile cu publicul sunt bine păzite și apar la ele doar loiali ai partidului care îl ovaționează și îi trimit pupici. Dar tot îl prindem noi într-o bună zi!

Serafima: Așa că ar face bine să plece înainte să punem noi mâna pe el. N-ar vrea Putin să se trezească față în față cu Pussy Riot!

Urmăriți-l pe Henry pe Twitter: @Henry_Langston

Traducere: Oana Maria Zaharia