Interviu cu fratele unui protestatar turc ucis de poliție

Pe 1 iunie, a doua zi de proteste naționale din Turcia, care au început în Istanbul, în parcul Gezi, Ethem Sarisülük, un muncitor și activist pentru drepturile omului, a fost împușcat în cap de un polițist în Ankara. După ce a stat 13 zile în terapie intensivă, inima lui Ethem s-a oprit. Moartea i-a fost anunțată de către familie pe 14 iunie.

Zece zile mai târziu, Ahmet Șahbaz, polițistul care l-a omorât pe Ethem, a fost eliberat din închisoare de către un judecător, cu justificarea că acesta a acționat în legitimă apărare. Mișcarea asta a fost primită cu furie din partea mass-mediei și a oamenilor din străzi. (Procesul lui Ahmet a fost suspendat de către un judecător săptămâna trecută, iar susținătorii săi au clasificat asta drept alt mod în care guvernul protejează poliția.)

În ultimele câteva săptămâni, manifestanții s-au strâns în Piața Taskim din Instanbul, în fiecare sâmbata, ca să ceara dreptate pentru Ethem, iar polițiștii au răspuns cu tactici care amintesc de cele care au dus la moartea lui Ethem și a altor doi protestatari. Recent, am vorbit cu fratele lui Ethem, Mustafa Sarisülük, despre ziua în care Ethem a fost împușcat, răspunsul guvernului la moartea lui și lunga tradiție a Turciei cu terorismul de stat.

VICE: Violența poliției în Turcia a primit multă atenție în mass-media internațională, datorită demonstrațiilor din parcul Gezi, dar nu e un fenomen nou. Peste 140 de oameni au fost omorâți de poliția de acolo înca din 2007. Care era punctul tău de vedere în legătură cu asta înainte de actualul șir tragic de evenimente?

Mustafa Sarisülük:,,Terorismul de stat” ar fi un mod mai potrivit de a îi spune situaţiei decât „violența poliției”. Din cauza șirului de evenimente din prezent, mulți cred că polițiştii sunt în favoarea AKP-ului [ partidul politic care a condus Turcia un deceniu], de aici și violența. Nu e atât de simplu. Poliția este o forță paramilitară folosită de stat. De la începutul Republicii Turce, statul a practicat despotismul, violența și masacrele. Mulțumită protestelor din Parcul Gezi , opresivitatea e văzută acum de întreaga societate.

V-ați mai confruntat vreodată, tu sau Ethem, cu genul ăsta de teroare sponsorizată de stat pâna acum?

După evenimentele cu „guvernul fantomă”din anii ’90(care au dezvăluit existența unor grupuri paramilitare din interiorul guvernului) , am simțit nevoia să mă implic, din cauza nivelulului ridicat de încălcari ale drepturilor omului, violenței faţă de oameni și a crimelor extrajudiciare. Chiar de când era în școala generală, Ethem venea cu mine la proteste. De atunci, ne-am exercitat drepturile și libertatea de asociere, de protest, de expresie. Ne-am confruntat cu violență și arestări de mai multe ori.

Înainte ca AKP să vină la putere în 2002, inițiatorul violenței era armata. Dar acum că AKP a fost la putere zece ani, violența e, de multe ori, comisă de poliție. Cum vă explicați schimbările din ultima decadă?

Deși AKP susțin că apără drepturile omului și că desființează grupurile din interiorul guvernului, n-au făcut niciodată asta. Nu s-a produs nicio schimbare în ceea ce privește crimele sau torturile extrajudiciare legate de poliție. Pentru mine, uciderea lui Ugur Kaymaz rezumă cel mai bine ultimul deceniu. Când presupusul terorist a fost găsit mort alături de tatăl său, numărul de gloanțe găsite-n corpul lui era mai mare decât vârsta lui: avea 12 ani. Faptul că ucigașii lui încă sunt necunoscuți arată că AKP-ul își continuă tradiția de stat. Astăzi, oamenii care țipă ,,solidaritate împotriva fascismului” pe străzi își direcționează furia nu numai împotriva politicii AKP, ci și împotriva tradiției de stat care se află în spatele lor.

Poza de Adnan Onur Acar, Nar Photos

Represiunea poliției din Gezi Park împotriva protestatarilor pașnici de pe 31 mai a declanșat proteste și în alte orașe, inclusiv cel la care ai participat în Ankara. Cum a fost acea experiență pentru tine?

Am auzit de atacul poliției în Gezi Park de pe 31 mai, dar din cauza serviciului, a trebuit să aștept pana sâmbătă, pe 1 iunie, până să mă alătur protestelor. Eram în Piața Kizilay în ziua în care poliția a început să-i atace pe oameni cu forță extremă. Unii copii care s-au ales cu răni la cap sau au fost orbiți de gaze lacrimogene protestau pentru prima oară în viața lor. În vacarmul acela, am început să-i apăr pe oamenii de langă mine. Poliția țintea la capetele si piepturile civililor, trăgând cu gloanțe de cauciuc și gaz lacrimogen. Am ajutat oameni cu brațe și picioare rupte, în timp ce teroarea poliţiei a continuat până dimineață. Apoi am auzit numeroase împușcături pe la ora 13.

De-a lungul protestelor, guvernul a încercat să justifice brutalitatea poliției spunând că ofițerii lucrau în condiții precare multe ore. Totuși, pe 1 iunie abia începuseră protestele în Ankara și polițiștii nu erau obosiți sau nedormiți.

Chiar îmi doresc să fi avut un aparat de fotografiat la mine în ziua aia, ca să pot documenta ceea ce am văzut. Poliția încerca să omoare oameni. Doar eu am cărat zeci de răniți. Am văzut mai mulți polițiști culcați în poziție de lunetiști. După ce se pregăteau să țintească, trăgeau cu canistre de gaz direct în capul oamenilor. Imediat cum am ajuns sâmbătă, am știut că brutalitatea poliției va duce la consecințe grave și la decese.

Când ai aflat că Ethem a fost împușcat?

Cu vreo oră înainte să-l împuște poliția, Ethem deja fusese rănit încercând s-o apere pe o femeie care purta un șal pe cap. Mereu se puneau ca scut împotriva canistrelor de gaz. Una l-a lovit în spatele capului. Ethem era mereu în primele rânduri la genul ăsta de evenimente, așa că mă gândeam la el cât eram în piață. Exact când am început să mă uit după el, am auzit niște împușcături. Din moment ce i-am văzut pe polițiști trăgând în aer de câtva ori, nu m-am gândit că cineva putea fi lovit. Apoi am văzut o targă care era dusă la o ambulanță, în distanță, dar iarăși, nu m-am gândit ca ar fi putut fi Ethem. Abia când am primit un telefon de la spital am înțeles situația.

Poza de Esra Kocak, BirGun

Ce s-a întâmplat după ce ai mers la spital?

Am știut că fratele meu nu va supraviețui de cum l-am văzut. M-am dus la doctori și le-am cerut rezultatele tomografiei. Au fost suprinși că am avut o cerință așa de specifică, în loc să-i întreb doar cum se simțea pacientul. Când am examinat imaginile împreuna cu doctorii, am văzut glonțul adânc înca în creierul lui Ethem. Făcuse o gaură în ambele emisfere.

Una dintre afirmațiile guvernului la acel moment era că Ethem a fost lovit de pietre aruncate de protestatari. Cum s-a aflat adevărul?

Imaginile care arată incidentul sunt dovada palpabilă. Polițistul, Ahmet Șahbaz, lovește cu piciorul un protestatar, își scoate calm arma și trage mai multe focuri. Unul dintre gloanțe îl lovește pe Ethem în cap. Crima e mai mult decât clara, totuși, atunci era o campanie națională de cenzură în desfășurare. Noi am contracarat cenzura prin răspândirea imaginilor prin mijloacele sociale de mass-media și prin ONG-uri. Creierul lui Ethem a încetat să mai funcționeze la o săptămână după ce a fost împușcat, dar am așteptat câteva zile, sperând că va fi o ameliorare. Pe 12 iunie, când am spus publicului despre moartea cerebrală a lui Ethem, Ministerul Sănătății ne-a contrazis și a spus că Ethem e în comă și că starea lui se îmbunătățea. L-am pierdut pe Ethem pe 14 iunie.

Pe 24 iunie, prim-ministrul Erdoğan a spus „Poliția a acționat în limitele legale și a scris o poveste epică de eroism”.  În aceeași zi, polițistul care l-a omorât pe Ethem a fost eliberat din închisoare. Ți-au scăzut așteptările pentru un viitor proces judiciar?

Prim-ministrul a declarat la început că nu va lăsa pe nimeni ,, să [îi] intimideze poliția”.  Așadar, am presupus că procesul judiciar se va desfășura în felul în care s-a desfășurat.

Investigația la locul incidentului, raporturile experților, declarațiile martorilor oculari și imaginile arată că ceea ce a făcut polițistul a fost o crimă. Judecătorul n-a luat nimic in considerare și nici n-a crezut că autopsia fratelui meu și raportul balistic pot fi luate în seama drept dovadă necontestabilă.

Crezi că există vreun set de circumstanțe care ar putea justifica scuza de legitimă apărare a ofițerului de poliție?

În niciun caz. Când ceilalți polițiști se retrăgeau la ordinele șefului lor, cel care l-a ucis pe Ethem a înaintat cu ură, i-a tras un șut unuia dintre protestatari și s-a dus in mijlocul mulțimii. Apoi și-a scos calm arma și a împușcat.

Dogu Eroglu este un jurnalist de investigaţie pentru Stories of Violence from Turkey (site în turcă), unde publică relatările indivizilor care au fost supuși încălcărilor drepturilor omului. E de asemenea scriitor la BirGun și membru fondator al Conscientious Objectors Association în Turcia.

Citeşte şi:

Turcia duce un război invizibil împotriva cetăţenilorei

Avocaţii din Istambul s-au bătut cu jandarmii turci

Traducere: Irene Tudor