Am vorbit cu o fostă membră a unei secte creștine

Toți avem câte o perioadă în viață care, atunci când ne uităm în urmă, ni se pare că nu ni s-a întâmplat nouă. Legăturile extraconjugale, ketamina, relațiile nasoale și sarcinile nedorite sunt momente de impact pe care preferăm să le înghesuim într-un colț al creierului pe care nu-l vizităm prea des. Uneori înseamnă foarte mult pentru ceea ce suntem, alteori sunt doar niște momente suprarealiste cărora le-am supraviețuit. Toți avem momente din astea, iar pentru prietena mea Courtney, unul dintre ele a fost când s-a alăturat unui cult creștin.

Astăzi, Courtney e asistentă într-un salon de psihiatrie. Are un cățel drăgălaș, prieteni buni și o slăbiciune pentru sclipici. Dar la un moment dat în viața ei, a fost logodită cu un tip cu care n-avea voie să se fută, trăia într-un cămin și avea grijă de drogați în numele lui Isus Cristos.

VICE: Vrei să folosim un nume fals? Sau e ok să-ți dau numele real?
Courtney:Nu-mi pasă. Poți să-mi pui numele dacă vrei.

Cum te-ai implicat în grupul ăsta religios?
Mi-a zis un băiat de el. Nu mi-a dat prea multe detalii, mi-a zis doar că era misiunea lui urbană. Eu voiam să găsesc o evadare din orășelul meu natal Whidbey Island, eram deprimată, mă uram și credeam că dacă devin creștină, o să mi se rezolve toate problemele. Așa că m-am mutat în San Francisco și m-am băgat în grupul ăsta fără să știu la ce să mă aștept.

Cum a fost trecerea de la un orășel mic la un oraș mare?
Acasă n-am avut niciodată prieteni apropiați în care să pot avea încredere – am fost dintotdeauna marginalizată. Nu putea relaționa cu oamenii, așa că a fost mișto să mă mut în comunitatea asta nouă unde mi s-a părut că am susținere din toate părțile. Când ajungi acolo, trebuie să urmezi șase luni de antrenament de disciplină și locuiești în cămin cu alți membri noi.

Ce era antrenamentul ăsta?
Înveți despre natura lui Dumnezeu și cum să-i auzi vocea. La un moment dat, e o săptămână în care lucrurile o iau razna rău.

Ce se întâmplă atunci?
Trebuie să-ți mărturisești cele mai adânci și întunecate secrete întregului grup și apoi să-i ceri iertare lui Dumnezeu. Oamenii povesteau despre cum au fost violați sau molestați, sau despre cum i-au violat și molestat pe alții. O grămadă de deviații sexuale, crime, abuz psihic, povești cu droguri, homosexualitate, tot ce ne învăța grupul că e rușinos în fața lui Dumnezeu. Dar era foarte nașpa că după toate mărturisirile alea nu primeai niciun fel de consiliere. Doar rușine copleșitoare și tineri care umblau de colo-colo, așteptându-și mântuirea.

Cum era viața de zi cu zi în această comunitate?
Păi lucram 50 de ore pe săptămână pentru organizație fără să fiu plătită. Mă trezeam zilnic la 8 dimineața ca să merg la workshop-uri, să cânt și să mă rog. Făceam des rugăciunea asta numită Intervenție, în timpul căreia așteptam să ne vorbească Dumnezeu. Trebuia să mint și să mă prefac mereu și mă simțeam oribil. După întâlnire, mergeam la muncă. Trebuia să mă ocup de un program de îngrijire a oamenilor fără adăpost. Erau zece până la cincisprezece oameni fără adăpost pe care eu și o colegă trebuia să-i învățăm tot felul de chestii religioase și să-i îndrumăm în viață. Uneori făceam excursii la Muzeul de Artă sau la grădina zoologică. Era o nebunie. Închipuiți-vă două fete de 19 ani care conduc 15 bărbați adulți cu probleme serioase printr-o galerie de artă, încercând să-i împiedice să se furișeze la baie ca să fumeze coca.

Ce antrenament făcusei? Ți-ai mărturisit păcatele și ai devenit brusc aptă să lucrezi ca psiholog și terapeut?
Mda.

Te înțelegeai bine cu membrii comunității?
Da, dar toți erau ciudați. Apartamentul îmi era infestat cu șobolani la un moment dat. Mi se târau pe picioare. I-am spus uneia dintre liderele noastre și mi-a spus că eu am adus șobolanii pentru că am ascultat muzică demonică, non-creștină. Apoi ne-am rugat să plece șobolanii. Din astea făceam zilnic.

Le puneai întrebări incomode despre ce se întâmpla?
Da, mereu dădeam de belea. Mă considerau rebelă.

Povestește-mi despre căsătoria ta.
L-am cunoscut pe unul dintre lideri, Jody, în timpul antrenamentului disciplinar. Era singurul burlac dintre cei patru bărbați din cadrul comunității. Grupul avea în total 25 de oameni.

Uau.
Am ieșit cu singurul bărbat disponibil. Nu aveam voie să stăm singuri în preajma non-creștinilor și lucram foate mult în perioada aia, duceam drogații la zoo. Așa că Jody mi se părea ok față de ei.

Cum a fost relația voastră?
Nu aveam voie să stăm amândoi într-o cameră cu ușa închisă. Eram mereu supravegheați de restul comunității. Nu era o relație adevărată. O dată i-am făcut un fel de sex oral, după care ne-am rugat la Dumnezeu să ne ierte.

Și te-ai căsătorit cu el?
Am simțit o presiune enormă din partea comunității să mă căsătoresc cu el. Credeam că Dumnezeu ne-a adus împreună și că asta își dorea. Așa îmi spuneau toți. Am făcut sex prima oară în noaptea nunții. A fost ciudat.

Erai virgină?
Nu, făcusem sex de la vârsta de 12 ani. Am devenit creștină abia la 18.

Cum ai ieșit din cult?
Lucrurile au luat o întorsătură ciudată când unul dintre liderii noștri a obligat-o pe o bună prietenă de-a mea să doarmă în pragul ușii noastre în loc de pat, deși erau destule paturi, pe când era la dezintoxicare de heroină. N-am zis nimic, am fost de acord, deși știam că nu e ok. M-a speriat faza asta și mi-a trecut tot cheful.

S-a ridicat vraja.
Da, dar semnasem un contract care susținea că trebuie să stau în grup timp de doi ani și chiar dacă anii încă nu trecuseră, le-am spus că mi se părea foarte greșit și manipulator ce făceau. Mi-au spus că sunt rebelă. Cred că au fost ușurați că am plecat. Eam un dezastru umblător când am plecat de acolo.

Cum așa?
Nu aveam identitate. Nu știam să gândesc pentru mine, de asta am și rămas căsătorită cu Jody timp de trei ani, deși nu mai eram în cult. Era autoritar și eu n-aveam încredere în mine. Nu mi-a păsat de nimic o vreme și am avut un comportament auto-distructiv. Mă închideam în cameră, departe de soțul meu. Credea că sunt nebună. Am început să mergem la consiliere și l-a rugat pe terapeutul meu să-mi dea medicamente. Asta a fost ultima picătură. M-am enervat cumplit.

Am băgat divorț. Terapeutul m-a susținut foarte mult. M-a ajutat să-mi dau seama că eram deprimată pentru că nu știam să fac decât ce îmi spuneau alții să fac. A fost cea mai eliberatoare experiență. Nu doar divorțul, ci faptul că eram gata să fiu eu însămi și să gândesc pentru mine. Aveam 25 de ani. Mă simt foarte imatură în comparație cu alți oameni de vârsta mea, pentru că e ca și cum m-am trezit abia la vârsta de 25 de ani. Mi se pare că de la 18 la 25 de ani am trăit într-un vis, n-a fost realitate.

Mai multe despre culte:
Cultele cargo mănâncă oameni
Cum să te îmbraci ca un bun creștin
Cultul bunicilor croate tatuate
Cowboy-ii metaliști din Botswana

Traducere: Oana Maria Zaharia