Interviu cu un supraviețuitor al virusului Ebola

Imagine via Nigerian Tribune

Virusul Ebola e necruțător. Începe cu dureri de gât și de cap și evoluează rapid într-o febră catatonică și victimele încep să aibă hemoragie prin ochi și prin rect, după care le cedează toate organele. Situația asta e răspândită în Guineea, Liberia, Sierra Leone și Nigeria și deja a ucis 932 de persoane din martie până în prezent. E cea mai groaznică epidemie de Ebola de până acum.

Am vrut să-i luăm interviu cuiva care a supraviețuit virusului Ebola, o boală care ucide în general 90 de procente dintre persoanele infectate. După ce am contactat mai multe ONG-uri, am ajuns să stăm de vorbă cu Saa Sabas, un fost asistent medical din Guineea. Cu ajutorul unui translator francez, ne-a descris cum a contractat virusul la muncă, cum s-a îmbolnăvit grav și a supraviețuit – lucru care a trezit suspiciunea comunității îngrozite. Iată ce ne-a spus:

VICE: Salut, Saa. Mulțumim că ai acceptat să vorbești cu noi. Spune-ne câte ceva despre tine.
Saa Sabas: M-am născut în 1962, în Ivory Coast, în orășelul Bouake. Tatăl meu a lucrat ca asistent medical în armata franceză. El m-a învățat despre medicină și am ajuns să lucrez la farmacie în spitalul din Guéckédou. Am lucrat acolo ca asistent.

Și acolo te-ai îmbolnăvit?
Da, și după cum știi, contaminarea a dus la infecție. Îngrijeam un pacient care era și el asistent medical. Am stat cu el mult timp. A fost una dintre primele persoane care s-au îmbolnăvit și l-am spălat, l-am hrănit și l-am ținut de mână.

Deci de la el ai contractat Ebola?
Da. Întâi am avut febră. De obicei, când mă simt rău, iau un acetaminofen și-mi revin, dar de data asta nu mi-a trecut febra. Mi-am amintit ce-mi spuseseră doctorii despre primele simptome Ebola, așa că m-am dus direct la spital, nici n-am mai trecut pe acasă. Doctorii mi-au spus că voi fi ținut sub observație timp de 21 de zile și mi-au făcut niște teste. În dimineața următoare, mi-au spus că am fost infectat cu virusul Ebola și m-au internat.

Cum te simțeai a doua zi?
Aveam febră care oscila între 38 și 39,6 grade. Febra a ținut două zile. În a treia zi, m-a lovit diareea. A ținut patru zile, iar în șaptea zi am făcut dizenterie. După care m-a apucat sughițul și m-a ținut vreo patru zile. Deja eram foarte îngrijorat.

Pacient infectat cu Ebola în timpul tratamentului.

Care a fost cea mai urâtă parte?
Cea mai dificilă mi s-a părut etapa sughițului. Mă durea și gâtul rău de tot, nu puteam mânca. Febră mai avusesem, la fel și diaree. Mă simțeam slăbit, dar era o senzație cât de cât familiară. Dar etapa cu sughițul m-a panicat. Am auzit că mulți oameni mor în stadiul acesta al bolii.

Cât timp ai fost bolnav în total?
Două zile de febră neregulată, patru zile de diaree, trei zile de dizenterie, patru zile de sughiț. Asta înseamnă 13 zile de boală. Am fost hrănit foarte bine. Am fost tratat impecabil. Și am fost ținut sub observație până am început să mă simt mai bine.

Ce s-a întâmplat când ți-ai revenit?
Când m-au externat, mi-au dat haine, iar echipa Doctori Fără Frontiere m-a transportat acasă cu mașina. Când am ieșit din mașină, m-au luat de mână ca să le arate oamenilor că nu mai eram contagios, ca să nu fiu stigmatizat. Unii oameni erau speriați și faptul că doctorii m-au ținut de mână în fața lor a fost un simbol minunat al recuperării mele. Mi-au dat și un certificat care dovedea că mă recuperasem complet, ca să nu se teamă nimeni de mine. Atunci prietenii mei au început să strige de bucurie și mi-au strâns mâna. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru norocul ăsta. Unii îmi spun „Supraviețuitorul” sau “omul anti-Ebola”.

Cum sunt stigmatizate victimele virusului Ebola?
Familia mea a fost stigmatizată cât timp am fost internat în spital. Stigmatizarea vine din teama de contaminare și după ce mi-am dat seama de asta, mi-am recăpătat încrederea în mine și am reînceput să socializez. Să vă dau un exemplu concret: Acum încerc să răspândesc informații despre Ebola în Germania, Franța, Statele Unite, Anglia etc. Dacă persoanele cu care colaborez ar ști că am fost infectat la un moment dat cu virusul Ebola, tot n-ar avea probleme să lucreze cu mine. De asta e important să mergem din sat în sat cu Crucea Roșie și să luptăm împotriva discriminării. Eu sunt un exemplu viu. Le spun oamenilor: „Uitați-vă la mine. Credeți că oamenii ăștia din toată lumea ar lucra cu mine dacă aș fi contagios?” Mi se răspunde: „Am înțeles, dar tot e cam înfricoșător.” Discriminarea față de supraviețuitorii virusului e totuși în descreștere.

Ce mesaj vrei să transmiți prin munca ta?
Le spunem oamenilor să rupă lanțul contaminării. Le spunem să meargă la spital de la primele simptome, pentru că ai cu 50 la sută         mai multe șanse de supraviețuire dacă mergi la spital în primu stadiu al bolii. Cât despre tine și colegii tăi din presă, trebuie să scrieți des despre asta. Trebuie să-i încurajați pe oamenii de știință care lucrează la găsire unui tratament mai eficient pentru Ebola.

Ultima întrebare: cum ți-a schimbat Ebola viața?
Am învățat multe după ce m-am îmbolnăvit și am supraviețuit. Lucrez în campanii de informare a populației. Dacă cineva din Guineea are întrebări despre Ebola, vine la mine. La fel cum ai venit și tu. Iar asta mi-a schimbat viața, bineînțeles. Există o vorbă: „Un șut în fund e un pas înainte.”

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre Ebola:

Epidemia de Ebola din Liberia

Organizația Doctori Fără Frontiere răspunde epidemiei de Ebola din Guineea