Tot ce trebuie să știi ca să nu fii un invitat de rahat la nunțile prietenilor tăi în România

Am fost invitat la patru nunți de oameni în ultimii doi ani (adică nu d-alea de rude necunoscute sau de șefi de la muncă), ceea ce mă face un expert în subiect, conform culturii empirice a Internetului. Evident, ca orice om normal, detest tot ritualul ăsta medieval în formalitatea lui slinoasă, în obsesia și certurile legate de bani și orgolii și-n faptul că duce, inevitabil, la stricare de prietenii, ură și nervi. Și aici nici măcar nu vorbesc despre efectul ei asupra relației dintre miri.

Dar, cum înțeleg foarte bine că sunt unele nunți în viață pe care nu le poți rata, fără să rănești sentimente, să pierzi tovarăși de băut sau să-ți distrugi pseudo-relațiile tale, uite un ghid care să te ajute să treci cu brio prin petrecerea aia interminabilă de opt-zece ore, fără să superi pe nimeni.

E ziua cea neagră, ești la bere cu prietenii și, la un moment dat, unul sau una scoate o invitație cartonată, în care ți se spune, într-un mod care se vrea haios, că ești invitat la nunta lor magică peste cinci luni. E normal că primele tale gânduri (după felicitările de rigoare) sunt unele destul de negre legate de disconfort și de timp pierdut, dar asta nu înseamnă că trebuie să te transformi într-un căcănar pasiv-agresiv.

Una dintre cele mai triste reacții pe care le-am auzit la oameni e aia cu „n-am bani, dar mă duc, că trebuie, băga-mi-aș, ce le trebuia lor nuntă la mare/munte/palat". Dacă nu-s oameni cu care ai bea până la șase dimineața, e ok să refuzi. Dacă simultan cu nunta lor se întâmplă ceva care ți-ar putea schimba viața în bine, e ok să refuzi. Dacă tu crezi c-o să ajungi să urăști niște oameni de care-ți pasă, doar ca să-i ajuți cu formalitatea asta, e ok să refuzi. Orice e mai bine decât să te codești până în ultimul moment sau să te duci încărcat cu venin față de ei și să le scoți ochii toată viața c-ai marcat banul acolo.

Banii sunt unul dintre cele mai delicate subiecte la o nuntă, pentru că transformă toată povestea aia cu dragostea eternă și imaculată în ceva meschin, banal și cocălăresc. Se discută nonstop despre câți bani costă nuntă, se discută despre ce bani o să lași în plic la nuntă, se discută despre câte rude e posibil să vină în plus și să nu dea nimic. Și, la final, se discută despre țepe și se aruncă ură.

Cel mai util mod de a evita orice situație neplăcută e să-i întrebi pe nuntași cât îi costă mâncarea de persoană și să plătești ceva peste asta, raportat la salariul tău. Dacă tu câștigi 1 500 de lei, e destul de clar că te va distruge financiar să dai chiar și o sută de euro, deci dă tacămul plus încă vreun sfert din el. Dacă ești un baștan care trăiește dintr-o mie de euro, e de porc să lași doar două sute de euro. Dacă știi că nu-ți permiți nici tacâmul, spune-le din timp că nu mai vii, oricât de mult ar spune că te vor acolo și că nu le pasă de bani. O să le pese dimineața când numără mahmuri banii și văd c-au ieșit pe minus.

Dintr-un motiv sau altul, oamenilor le place să se răzbune pe ăia la nunțile cărora se plictisesc prin comentarii nasoale despre aranjamente, local, DJ, haleală, pacea în Orientul Mijlociu. O nuntă ține în medie vreo șase-opt ore. E evident că, în tot timpul ăsta, ceva va merge prost sau te vei plictisi, din simplul motiv că nu mai trăim în Evul Mediul când petrecerile axate pe mâncare țineau trei zile și trei nopți. Cum alegi să exprimi frustrările astea depinde numai de tine.

Nu am fost la o nuntă în care rudele să nu le mănânce rinichii nuntașilor cu plângeri despre cum rochia a fost urâtă, a patra friptură a serii a fost rece sau li s-a părut lor că s-a dus chelnerul prea rar la ei la masă. Dacă tot ești prietenul lor, deci nu sunt obligați să te suporte din motive biologice sau de moștenire, ar fi o idee să-ți ții gura, cel mult să faci niște glumițe cu lucrurile care te-au deranjat. Nunta e o experiență traumatizantă pentru toată lumea, hai să trecem peste ea fără să muim oameni degeaba.

După cum spun Freud și mulți alți psihanaliști, familia e originea tuturor problemelor noastre psihice, a veninului nostru, a traumelor și nicăieri nu se vede asta mai bine decât la nunți de români, un popor cu una dintre cele mai mari rate de boli mintale din Europa.

Am prins lacrimi, certuri, dat cu pumnu-n masă și promisiuni că oamenii nu vor mai vorbi niciodată. Și, de fiecare dată când m-a mâncat în fund să comentez, am făcut totul mai rău, din simplul motiv că m-am băgat unde nu-mi fierbe oala. La nuntă răbufnesc conflicte mocnite care dăinuiesc de generații și se întind pe familii extinse cu zeci de membri. Nu o să le rezolvi tu, colegul alcoolist de bancă al mirelui din liceu, sau tu, tipa care a lucrat la un moment dat cu mireasa într-o agenție de PR și cu care ieșea la țigară. Așa că nu încerca. Dă din cap, spune-le „da, așa e" și ignoră toată situația că e vorba doar de o noapte.

Furatul miresii este un obicei balcanic vag amuzant și distractiv pentru toată lumea. Mă rog, până nu mai e și se strică toată nunta din cauza asta. Nunta unor vecini din copilărie s-a încheiat pentru că pulărăii de onoare s-au îmbătat și i-au cerut mirelui, zdrobit oricum de împrumuturile pe care le-a făcut ca să țină nunta, cinci baxuri de Jack Daniel's. Și idioții n-au reacționat când ăla a zis că n-are de unde. Practic, s-a terminat toată petrecerea aia excesiv de scumpă, pentru că cineva a vrut să le arate tuturor cât de prost e.

Furatul miresii, la fel ca nunta în sine, a fost, este și va fi mereu o formalitate înțepată. Discută înainte cu toată lumea, asigură-te că nimeni nu suferă de paranoia și fă o excursie haioasă cu femeia până la un club, preferabil nu în Cișmigiu sau sub Arcul de Triumf. Nu cere o fântână arteziană cu școlărițe japoneze acoperite în fistic ca răscumpărare, că n-o să ți-o dea nimeni. E o glumiță de formă, la finalul căreia ceri ceva simbolic. Atât.

Nunțile la români sunt renumite pentru orele nesfârșite de muzică populară, horele triste și dansurile alea ușor forțate pe blues-uri, Holograf și alți demoni. Cert e că rudele vor sta aproape toată noaptea pe scaune și vor moțăi în timp ce așteaptă mâncarea și vor dansa doar câteva hore cu vreo oră înainte să vină tortul.

Deci, dacă vezi că mirii se chinuie să danseze pe alea două melodii pop sau rock care încep pe la ora 22, poate te bagi și tu acolo să te prostești alături de ei, așa să nu se simtă singurii tâmpiți de acolo. Dacă ai câteva shoturi la bord, s-ar putea chiar să-ți placă.

Legea anti-fumat a făcut un miracol pentru bairamurile de nuntă din România. Corturile de tutun și transpirație în care se bălăceau nuntașii până acum s-au transformat în spații vag aerisite, iar lumea de acolo s-a împărțit în două. Undeva între o treime și o jumătate dintre invitați vor zace pe terasă sau undeva în fața localului și vor fuma. Unii vor rata meniuri întregi, alții vor rata dansuri și momente d-alea speciale și asta e ok. Până la urmă, nunțile sunt formalități făcute pentru familii, deci mulți invitați sub 50 de ani se vor refugia undeva prin apropierea localului, fix cât să audă ce se întâmplă și să-și reîncarce alcoolemia de la bar.

Totuși, nu e ok să zaci tot timpul acolo, oricât ai vrea, că o să se simtă abandonați prietenii pentru care ai venit. Bagă o tură p-acolo, bagă-te în seamă și încearcă să-i tragi după tine afară la aer, departe de unchiul lor bețiv din Movila Miresii, ca să mai răsufle și ei ușurați.

Dap, nu mânca rahat despre nunțile prietenilor tăi pe internet, că nu știi niciodată cine citește și te trezești că distrugi relații, pentru că ești bou și voiai să verși niște nervi. Cel mai bine e să lași evenimentul ăla în urmă, să te prefaci că n-a existat niciodată și să speri că nu divorțează ăia prea curând și nu te cheamă iar să treci prin tot Iadul ăsta comunist.

Mai citește despre nunți:

Furatul miresei este cel mai nasol obicei la nunțile din România
Cum să-ţi faci nunta dacă eşti tânăr şi falit
Poveștile ciudate ale DJ-ilor de nuntă: Mireasa cardiacă, socrul peste subwoofer și inundație în sală