Istoria cronologică a vibratoarelor vintage

Nu departe de barul favorit al transsexualilor din San Francisco, situat chiar în inima districtului gay-friendly Polk, se găsește Muzeul de Vibratoare Antice, o expoziție colorată de vibratoare care datează de la începutul secolului 20 și până în 1970.

Muzeul s-a deschis anul trecut în interiorul unui magazin de jucării sexuale numit Good Vibrations, unde terapeuta și educatoarea Joani Blank a expus câteva vibratoare vechi de când a deschis magazinul în 1977. Treptat, clienții au început să le doneze pe ale lor, după care a apărut eBay și, 36 de ani mai târziu, mica ei colecție s-a transformat în Muzeul Vibratoarelor Antice, care găzduiește peste 120 de vibratoare vintage, împreună cu ambalajele, manualele și reclamele lor. E cea mai mare colecție de instrumente pentru provocat orgasme deschisă publicului astăzi.

Curatoarea muzeului, Dr. Carol Queen, căreia i-am luat interviu anul trecut, face regulat turul expoziției de vibratoare, care sunt aranjate cronologic în carcase din sticlă. Multe dintre informațiile ei provin din cartea lui Rachel P. Maines, Tehnologia Orgasmului: Isteria, Vibratorul și Satisfacția Sexuală a Femeii. Dar deși cercetările istorice ale lui Maine sunt baza Muzeului de Vibratoare Antice, Dr. Queen e cea care a transformat informația în ceva palpabil.

„Una e să știi despre vibratoare ca jucării sexuale și alta e să vezi câte versiuni au existat de-a lungul secolului,” spune ea. „E și un exemplu de design și de schimbare industrială a unui instrument în timp.”

Vibratorul are o istorie lungă și complexă, cu rădăcini în isteria feminină, o așa-numită boală care a dispărut din manualele medicale în 1952. Totuși, timp de secole, isteria era un diganostic comun și oficial care se punea femeilor care pur și simplu aveau nevoie să facă sex sau, cel puțin, să se trateze cu câteva orgasme zguduitoare. Dar cum femeile de pe vremuri nu prea știau că pot să aibă orgasme, aveau nevoie de cineva – sau ceva - care să le ajute. Mulțumită parțial Muzeului de Vibratoare Antice, am reușit să fac o evoluție cronologică a vibratoarelor de-a lungul istoriei.

200 AD: Masajul genital

Doctorul și filosoful Galen din Pergamon prescria masajul genital pentru tratarea isteriei, care vine de la termenul latin pentru „uter”. A scris că boala, după cum era cunoscută pe atunci, era cauzată de mișcarea uterului sau ceva de genul ăsta. „Era privită, în orice caz, ca o boală tipic feminină”, spune Dr. Queen. „Unii comentatori vorbeau despre ea aproape în termeni sexuali – afecta virginele și văduvele mai mult decât le afecta pe femeile măritate, de exemplu.”

1650-1660: Uleiuri esențiale

Prin 1653, Petrus Forestus a început să le maseze pacientelor organele genitale cu uleiuri esențiale, ca să le aducă la „paroxism”, ceea ce chirurgul britanic Nathaniel Highmore a realizat că era de fapt un cuvânt fițos pentru orgasm. Pentru a trata simptomele isteriei, doctorii masau vulva și clitorisul unei femei până când aceasta avea un „paroxism isteric de descărcare.” Dar, cum spune Dr. Queen, „Foarte puțini doctori declarau că de fapt provoacă orgasme prin acele tratamente.”

1750: Să punem furtunul pe uter

În Franța, aparatul pentru dușuri pelviene a anticipat capul de duș cu aproximativ 200 de ani. Medicii foloseau furtune pentru a arunca apă pe uter ca să nu se mai miște atâta. Între timp, în Anglia, medicii încă foloseau masajul genital. Dar cum menționează Dr. Queen, „Un astfel de tratament nu vindecă o femeie de isterie, ci doar o face să se simtă mai bine o vreme. Ceea ce era profitabil, pentru că, în scurt timp, femeia era din nou la cabinet.”

1869: Manipulatorul cu aburi, alimentat cu cărbuni

După ce au masturbat manual sute de femei isterice, unii doctorii au început să aibă crampe la mână. Pentru a economisi timp și energie, doctorul american George Taylor a patentat Manipulatorul, o masă căptușită motorizată cu o gaură și o minge pulsatilă în mijloc. Autoarea cărții Tehnologia Orgasmului, Rachel Maines, discută în detaliu despre vechiul instrument mecanic.

1880: Vibratorul electric al lui Mortimer Granville

În scurt timp, dezvoltarea tehnologiei i-a permis doctorului englez Joseph Mortimer Granville să patenteze primul vibrator electromecanic. El stă la baza personajului din Isteria, filmul din 2011 cu Maggie Gyllenhaal, care are loc în perioada victoriană. Din păcate, în film n-o vedem pe Maggie având orgasm.

1899: Vibratile

Prezentat ca fiind secretul unei pieli frumoase, Vibratile a apărut prima oară într-o reclamă din revista periodică din secolul 19, McClure's Magazine. Vibratorul care costa între 5 și 10 dolari promitea să te scape de orice dureri intermitente, cât și de ridurile de la ochi, așa-numitele laba gâștei.

1900: Vibratorul manual

Unul dintre cele mai vechi vibratoare de la Muzeul Vibratoarelor Antice, VeeDee, arată ca o pompă de mână și a venit în ajutorul doctorilor care se săturaseră să se murdărească pe degete. „Doctorii care înainte făceau masaj genital manual, l-au adoptat imediat,” a spus Dr. Queen. „Unii doctori au continuat această practică până în 1930.”

1914: Vibratorul pneumatic

Cu diverse accesorii numite vibratozi, Detwiller funcționa cu aer sau/și gaz comprimat și putea spulbera vaginul femeii dacă apărea vreo problemă tehnică. Fordul Pinto al vibratoarelor este, probabil, cea mai periculoasă jucărie sexuală și una dintre preferatele lui Dr. Queen.

1920: Vibratoarele în pornografie

„Nu vom ști niciodată câte dintre cumpărătoare foloseau vibratorul în scopuri pur sexuale sau pentru a-și trata isteria,” spune Dr. Queen. „Știm doar că vibratoarele au apărut ca instrumente sexuale în filmele porno foarte devreme. Ca rezultat, reclamele pentru vibratoare au început să dispară din reviste și, în zece ani, au dispărut cu totul, împreună cu tratamentele de provocare a paroxismului ale doctorilor, acum că devenea tot mai clar ce era paroxismul.”

1930-1940: Tratamentul Art Deco

În timp ce isteria dispărea în ceață, popularitatea vibratorului creștea continuu. Prin 1930, vibratoarele au devenit portabile, datorită materialelor ușoare din care erau confecționate, precum aluminiu sau plastic. Erau și mult mai colorate și decorative. „E deceniul în care vânzătorii de vibratoare le prezentau ca produse de înfrumusețare,” spune Dr. Queen. „Dintotdeauna folosiseră metoda asta pentru a atrage clientele, dar între 1930 și 1940, a devenit principala momeală.”

1940-1950 – Vibratoarele pentru slăbit

Pe lângă Instrumentul de Masaj cu Infraroșii, Muzeul de Vibratoare Antice are și cîteva vibratoare pentru slăbit din anii 1950. „Nu funcționau prea bine ca instrumente de slăbit,” spune Dr. Queen. „Deși există și în ziua de azi, la sălile de forță, mașinării cu plăcuțe vibratoare pentru slăbit.”

1950-1960: Confuzie

Cu o cupă de sucțiune din cauciuc și toartă pentru mână, vibratoarele precum Spot Reducer continuau să promoveze slăbitul. Dar în 1952, Asociația Americană de Psihiatrie a votat eliminarea termenului isterie din textele medicale, iar prin 1953, sexologul american Alfred Kinsey deja publicase două cărți de succes despre comportamentul sexual uman. În plus, folosirea vibratoarelor tot mai des în filme porno precum Călugărița a facilitat folosirea lor ca jucării sexuale.

1960-1970: Vibrații hipioate

Împreună cu un set de vibratoare Magic Fingers, exponatul final al Muzeului de Vibratoare Antice este Stim-u-Lax, un instrument de masaj al scalpului care nu s-a schimbat foarte mult din 1930. E și unul dintre preferatele lui Dr. Queen și cel mai rar vibrator din colecție, care a fost construit într-o comună. „Era timpul ca vibratorul să capete o înfățișare nouă,” spune Dr. Queen. „Pe la sfârșitul anilor 1960 (și în anumite contexte mai curând de atât), puteai cumpăra un vibrator de la sex shop.”

1970: Bagheta Magică

Colecția de vibratoare a lui Dr. Queen conține Bagheta Magică Hitachi, care a ieșit prima oară pe piață în 1960 și a rămas unul dintre cele mai populare vibratoare electrice din ziua de azi. „Colecția noastră se încheie aici, pentru că apoi începe istoria modernă a magazinului Good Vibrations. Magazinul a fost fondat în 1977 cu scopul de a vinde vibratoare femeilor și nu le-am promis femeilor un paroxism isteric, ci o metodă foarte bună de a avea orgasm.”

1990-azi: Vibratoarele de astăzi

În 1998, legea anti-obscenitate din Alabama a interzis „distribuția oricărui instrument conceput pentru stimularea organelor genitale umane.” Iar în 2007, Curtea Supremă a refuzat să-o asculte pe proprietara unui magazin pentru adulți, Sherri Williams, când aceasta a chestionat valoarea constituțională a unei legi care interzice folosirea sexuală a vibratoarelor în alte state ca Massachusetts, Louisiana, Texas și Virginia. „Le-am spus că o să-mi ia vibratorul din mână doar când o să fiu moartă,” a spus ea. Plângerile ei isterice i-au fost ascultate pentru că în 2008, Curtea federală de Apeluri a hotărât că interzicerea jucăriilor sexuale violează cel de-al patrulea amendament despre dreptul la intimitate.

E interesant cum o rețetă pe vremuri oficială a devenit deodată ilegală ân anumite părți ale țării, odată ce s-a descoperit că tratamentul anti-îmbătrânire era de fapt o formă de masturbare. Deci, acum că știm la ce se folosesc aceste instrumente, curțile noastre de justiție conservatoare s-au panicat. Și mai interesant e faptul că în Alabama e încă ilegal să deții un vibrator, cu o singură excepție: ai voie să deții unul dacă ai rețetă de la doctor. Dar cu ce diagnostic?

Se pare că isteria se învârte în cerc la nesfârșit.

Traducere: Oana Maria Zaharia