Iubirea la români e ca o durere în fund

Toată lumea vorbește zilele astea de dragoste, așa că m-am gândit că e cazul să vă arăt o formă mai dură a ceea ce înseamnă amorul la români: BDSM-ul.

Aparent masochismul e frate cu românul, pentru că netul e plin de forumuri, rețele sociale și bloguri de gen. Lumea BDSM este una a bărbaților. Dar nu o domină, ci vin aici ca să fie dominați. În număr mare. Pe-un forum erau aproape 1 400 de masculi și doar 160 de femei. Am încercat să pătrund în adâncurile rețelelor, dar majoritatea îmi cereau „verificare față în față sau prin webcam" și o taxă de câteva zeci de euro ca să pot accesa conținutul. Chiar și așa tot am găsit destule lucruri bolnave cât să le provoc puribunzilor un acces de vomă.

Dacă vă întrebați ce mai face proful vostru de biologie din clasa a zecea, puteți să-l găsiți pe forumurile de BDSM. Vă va explica totul de la cum vă fermentează varza în orificii, până la unde să vă vârâți ardei iuți.

Tipul ăsta este încă o victimă a lipsei de femei din Politehnică. Și ne mai mirăm de ce merge țara atât de prost când inginerii se chinuie să-și vâre electrozi în uretră în loc să inventeze surse alternative de energie.

Altul a încercat să-și transforme penisul într-o combină stereo. Oricum trebuie să ai ceva cunoștințe tehnice ca să-ți convertești scrotul într-un subwoofer. Procedura seamănă puțin cu resuscitarea unei baterii de mașină cu cleștii de tensiune.

Nu pot fi toți tipii de pe forumurile BDSM academicieni și ingineri. Unii pur și simplu vor să facă curățenie cu limba în vaginele centuristelor. Imaginația umană este un lucru cu adevărat înspăimântător.

Evident că boala BDSM-ului trebuie să te lovească de mic ca să ajungi așa bolnav la maturitate. Ăsta mânca căcat de la 14 ani. Sunt sigur că asta e un fel de record. Oricum n-aș vrea să știu ce mănâncă acum.

Pubertatea este o vârstă complicată pentru toți. Devine cu atât mai complicată când, în timp ce colegii tăi tatonează cu ideea masturbării, tu te joci cu lama pe penis. Dar acum e bine. A ajuns la stadiul în care-și face o pernă de ace din gonade.

Se pare că sunt și familiști care suferă că nu-și pot satisface pornirile bolnave. Când mă gândesc că oameni de genul ăsta la un moment dat o să facă, din greșeală, copii, nu pot decât să sper că au dreptate maiașii și o mierlim toți în 2012.

Pony-play este atunci când te porți cu un bărbat sau o femeie ca și cum ar fi un cal – îi înhămezi, îi pui să alerge în cizme cu tocuri și să tragă roabe. Tipul ăsta probabil a fost alăptat până pe la 16 ani. El ar trebui s-o ardă pe forumuri de zoofilie, nu de BDSM.

Ca să nu ziceți că doar sclavii au fantezii bolnave, uitați că nici stăpânele nu sunt mai prejos. Totuși tipa asta își menține rolul de casnică și își hrănește sclavul cu mâncare gătită.

Păcat că, în loc să folosească aragazul, ea a preparat haleala acolo unde nu bate soarele.

Stăpânelor nu le ajunge doar să folosească tipii ca hârtie igienică, mai vor și clisme cu lapte. O să trimit textul ăsta fiecărei tipe care mi-a spus vreodată că bărbații sunt toți niște perverși.

Concluzia e că BDSM-ul nu e chiar pentru oricine. Și nu știu câți dintre voi o să mai priviți partenerii de sex opus la fel după ce ați citit dubioșeniile astea. Cert e că românii se iubesc și se excită în feluri nebănuite și sumbre.