FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Jacob Appelbaum nu prea are speranțe pentru viitorul intimității online

Există posibilitatea ca libertatea individuală să fi dispărut în lumea modernă.

Jacob Appelbaum în Berlin.

Jacob Appelbaum a fost numit „cel mai periculos om din cyberspațiu”. Dar nu e așa și chiar îl enervează titlul ăsta. Pentru că, în realitate, Appelbaum e un expert cunoscut în securitatea online care se întâmplă să fie unul dintre dezvoltatorii proiectului Tor, colaborator cu WikiLeaks – co-autor al unei cărți alături de Julian Assange – și o persoană de încredere pentru confidenta lui Edward Snowden Laura Poitras, împreună cu care cercetează legăturile ANS cu Der Spiegel.

Publicitate

În 2010, Jacob a intrat în vizorul serviciilor americane de informații din cauza legăturilor lui cu WikiLeaks și a fost deținut în repetate rânduri, iar echipamentul electronic i-a fost confiscat. Sătul de persecuția de care a avut parte în State, Appelbaum s-a mutat în Germania, unde a fost abordat de aproape toate partidele politice germane pentru abilitățile lui de expert în calculatoare și a fost consilier pentru mai multe filme despre supravegherea online și domeniul drepturilor digitale.

În ziua interviului nostru, colegii lui de la Chaos Computer Club – cel mai mare colectiv de hackeri din Europa – au reușit să spargă bariera de securitate de la scannerul de amprente de pe iPhone 5. Și, a promis Appelbaum, urmează mai multe proiecte la orizont pentru rețeaua Tor. Am vorbit cu el despre posibilitatea ca libertatea individuală să fi dispărut în lumea modernă.

VICE: Care ai spune că e cel mai bun mod de a înțelege internetul? Fără să-l vedem doar ca pe un spațiu virtual.

Jacob Appelbaum: Nu există o separare clară între lumea reală și internet. Am observat că are loc o militarizare a acestui spațiu. Nu a început abia acum, a început demult. În Occident, internetul e controlat la modul extrem – chestii de genul inserția quantum făcute de ANS; programul Tempora. Astea nu au scopul de a controla internetul, ci folosesc internetul pentru a controla spațiul fizic și persoanele din spațiul fizic. Prin urmare, ei folosesc internetul ca pe un aparat imens de supraveghere. Și pentru că nu mai ai opțiunea să te deconectezi de la această mașină, chestia asta a devenit o problemă.

Publicitate

Evident că e un sistem imperfect, altfel n-ar fi fost prinși.

Sunt de acord că nu funcționează perfect, dar asta e ideea; ei prezintă acest ochi atotvăzător ca pe o soluție perfectă, dar nu e o soluție perfectă și e o amenințare destul de serioasă la adresa democrației. Nu poți beneficia de cel mai mare sistem de spionaj construit vreodată și să susții că nu vei abuza de el.

Singura alternativă la asta ar fi un sistem în care anonimitatea e garantată în întregime, chiar dacă comiți fraudă sau ceva de genul ăsta?

E important de reținut că există mai multe feluri de anonimitate, deci – de exemplu – ne aflăm în restaurantul ăsta din Berlin și niciunul dintre noi nu are telefonul la el. Din punct de vedere geografic, suntem anonimi, dar nu avem de gând să escrocăm restaurantul. La fel și pe internet: nu există niciun motiv pentru care furnizorul meu de internet să știe ce site-uri vizitez și unde locuiesc și asta nu înseamnă că se va întâmpla ceva rău dacă ei nu știu chestiile astea. Deși e posibil să existe cazuri de comportament indezirabil, e și mai indezirabil ca internetul să fie folosit ca un aparat global de spionaj în societatea umană.

Și oamenii de pe Silk Road, care vindeau arme sau droguri sau angajau asasini înainte ca site-ul să fie închis?

Arată-mi un stat modern care nu se ocupă cu așa ceva – în niciun caz nu poți spune că în Marea Britanie sau în State nu se întâmplă așa ceva. Lucrurile astea sunt o problemă, într-adevăr, dar o problemă minusculă în comparație cu problema de a nu avea dreptul la exprimare liberă, de a nu avea dreptul să citești. Nu trebuie să ne preocupe atât de mult ce o să facă oamenii răi pe internet, ci mai degrabă cum să facem să îndeplinim toate condițiile pentru a fi o societate cât mai liberă.

Publicitate

Mulți oameni se gândesc că ei nu riscă să fie spionați de ANS sau de GCHQ pentru că nu sunt persoane importante.

Da, ce nevoie avem de o Lege a Drepturilor sau de o Magna Carta, nu? Oamenii se gândesc că ei n-o să aibă probleme cu statul, că doar n-au făcut nimic greșit niciodată. Ideea de a avea libertăți fundamentale asigurate de documente legale e că nu știi niciodată ce îți va oferi viitorul și trebuie să planifici totul dinainte.

Crezi că zvonurile care susțin că Tor nu eatât de sigur pe cât se crede au scopul de a discredita proiectul?

Nu cred că au neapărat scopul ăsta, doar că oamenii abia așteaptă să scrie povești critice senzaționale. Multor jurnaliști le place să scrie articole în care vorbesc de rău despre proiectul Tor și sunt aceiași jurnaliști care nu știu nimic despre încriptare sau despre intimitatea online și n-ar putea folosi Tor pentru a salva viața surselor lor. Cred că s-a dovedit deja că Tor e mai bun ca orice alt program în domeniul păstrării anonimității identităților. Oamenii cred că pot folosi un VPN [folosit pentru a conecta serverele proxy pentru a ascunde identitatea utilizatorului], dar oamenii ăștia nu au idee despre ce vorbesc. Folosirea unui VPN nu garantează anonimitatea.

Julian Assange în ascunzătoarea lui din ambasada Ecuadorului. (Fotografie de Henry Langston)

Dar dacă ești în Arabia Saudită, să zicem, și vrei să te uiți la filme porno – sau să intri pe site-uri interzise ca Wikipedia – un VPN e foarte adecvat, nu?

Publicitate

Da, doar dacă nu lucrezi cumva pentru o companie petrolieră saudită și ești urmărit de ANS și ăștia folosesc faptul că tu utilizezi un VPN pentru a-ți izola traficul și fac medieri între tine și oamenii cu care vorbești fără ca tu să ai idee și fără să-i poată detecta nimeni. Nu faceți sex fără prezervativ cu Fratele cel Mare, el face sex fără prezervativ cu toată lumea.

Ce crezi despre hack-ul parolei cu amprentă a iPhone-ului?

E o nebunie. Nu știu ce să zic.

Dar printul e încriptat în telefon și rămâne pe telefon, susține Apple.

Asta până când spargi telefonul, poate? Mă îngrozește faptul că, într-o epocă în care apar tot felul de povești foarte urâte despre spionaj, Apple – fiind partener în programul PRISM – va crește nivelul de supraveghere până la punctul în care telefoanele vor cere amprenta electronică a unei persoane de câte ori aceasta își deblochează telefonul. S-ar putea să fi fost neplăcut să lucrezi cu Steve Jobs, dar totuși nu-mi imaginez că ar fi fost genul de om care să susțină chestia asta. Și nici iPhone-ul din aur.

Iphone din aur și scanner de amprente? Cred că Steve Jobs se zvârcolește în mormânt. Cred că oamenii sunt foarte optimiști în legătură cu lucrurile astea și n-am nicio problemă cu optimismul ăsta. Dar, la un moment dat, optimismul devine solipsism, credința că perspectiva ta reprezintă în întregime realitatea. Nu putem împiedica ANS sau chinezii sau GCHQ să ne spargă sistemele calculatoarelor, așa că ar trebui să fim prudenți la cât de complete sunt aceste sisteme.

Publicitate

Ce putem face ca să schimbăm lucrul ăsta?

Nu e clar nici măcar ce se întâmplă, darmite ce trebuie făcut. Deci GCHQ și ideea că un „D notice” a fost folosit pentru a cenzura supravegherea – înăbușesc dezbaterile democratice care ar trebui să aibă loc în Marea Britanie. De asta au loc dezbateri în Germania și în State, și nu se întâmplă aproape nimic în Marea Britanie.

Încă nu am lovit estul Europei. De exemplu, în Grecia, Zorii Aurii propun să facă săpun din imigranți ca să spele străzile. Lucrul îngrozitor e că austeritatea dă naștere acestui gen de ură rasială, iar în unele cazuri austeritatea se petrece într-un mod foarte nedemocratic. Se vede că austeritatea e forțată doar pe gâtul unor anumite categorii de oameni, iar asta e foarte periculos.

Ai spus recent pe Twitter: „Când redescopăr muzică minunată sau cărți, observ cât de greu au cântărit tacticile opresive ale guvernului american asupra vieții mele.” Poți elabora puțin?

A, sigur. Citeam o carte și ascultam David Bowie și mă gândeam „Chiar în momentul ăsta probabil sunt supravegheat la maximum, iar asta nu se va schimba prea curând. Dar în State sunt sigur că aveam și microfoane montate în apartament, mama mea a fost arestată și închisă pe baza unor acuzații false și interogată despre rolul meu în WikiLeaks.

Sunt sigur că și partenera mea a fost spionată. Sunt sigur că și aici în Berlin sunt supravegheat, dar nu simt asta atât de tare. Am abilitatea, măcar pentru o clipă, să-mi imaginez că nu sunt tratat ca un inamic al statului sau ca un dizident de vreun fel; nu puteam face asta în Statele Unite. Aici mă pot bucura de ideea că atunci când ascult David Bowie, nimeni nu mă ascultă cum ascult David Bowie.

Publicitate

Revista Rolling Stone a spus la un moment dat că ești cel mai periculos om de pe internet. Nu crezi că Sistemul e cel mai periculos de pe internet?

Articolul ăla chiar mă enervează. Tipul care l-a scris e un tip miști, iar rolling Stone l-a publicat inițial cu titlul „Nemernicul de la WikiLeaks despre care nu știți nimic”. Din păcate, sunt niște jigodii senzaționaliste de multe ori. Am fost foarte supărat când au scris că sunt cel mai periculos om de pe internet pentru că e ridicol. Cea mai mare amenințare pentru oameni pe internet nu sunt hackerii, ci legile abuzive ale sistemului care permit supravegherea oamenilor care nu fac nimic greșit.

Deci cea mai mare amenințare asupra oamenilor pe internet e reprezentată în mare parte de Sistem. Și nu e un sistem singular, sunt multe state care colaborează împreună împotriva indivizilor. Avem nevoie de o renaștere a libertății individuale. Avem nevoie să ne amintim din nou că statele ar trebui să aibă limite.

E ușor pentru oameni să-și închipuie tot felul de distopii, dar la utopii am renunțat complet. Ai idee cum ar putea arăta o utopie?

Lumile utopice pe care ni le imaginam erau un fel de lumi viitoare perfecte, iar acum cred că unul dintre idealurile utopice ale oamenilor e ideea că putem avea o democrație, ceea ce e un țel utopic foarte trist, după părerea mea. Deci idealul utopic e de fapt destul de conservator, că statele ar trebui să aibă limite. Iar în realitatea distopică în care trăim nu există limite și există o structură paralelă pentru putere aproape neregulată de Congres.

Ei știu foarte bine că violează drepturile tuturor; încalcă atât de des legea ascultării telefoanelor încât nici nu știi de unde să începi să-i pedepsești. Dacă ar asculta convorbirea unei singure persoane o singură dată, ar fi o infracțiune majoră, dar dacă o fac de 330 de milioane pe secundă, ce mai contează? Nu e o teorie a conspirației, e un plan de afaceri. Așa că utopiile care ne-au mai rămas nu sunt anarhiste. Am ajuns să sperăm la un guvern care să aibă limite din nou, am ajuns să sperăm la un stat care ne protejează.

Nu poți spune că guvernul nostru e bun în comparație cu Coreea de Nord, nu ăla e standardul după care trebuie să-l măsurăm. Îmi apreciez guvernul în funcție de ce trebuie să facă, de idealurile la care trebuie să se ridice. Deci, pentru mine, utopia e ideea că am putea avea din nou o democrație liberală. Punct.

Urmăriți-l pe John pe Twitter: @jwsal

Traducere: Oana Maria Zaharia