Toate lucrurile dubioase la care te poți aștepta când devii tată pentru prima dată, în România

Am devenit tată la 29 de ani. N-a fost un copil programat, dar nici nu ne-am pus vreodată problema dacă îl ținem sau nu. Amândoi ne doream copii, așa că, atunci când testul de sarcină a ieșit pozitiv, am zis așa: „Mișto, o să fim trei‟.

Niciunul dintre prietenii comuni nu aveau copii la momentul ăla, așa că măcar n-a trebuit să ascultăm toate sfaturile alea cretine despre ce, cum, când și unde să faci. Am avut o tentativă de documentare alternativă, dar pentru că eram naivi am ales internetul. Acolo am dat peste un forum, nu mai știu cum îi zicea, unde câteva zeci de femei povesteau despre cât de nasol e cu mersul la baie dimineața. Am decis să nu mai intrăm niciodată pe internet ca să aflăm lucruri.

Contrar a ceea ce ai auzit de la hipioate exaltate de miracolul nașterii și de la oamenii ăia incurabil optimiști (genul care dacă se trezesc faliți, într-o bună zi, iau asta ca pe un semn al destinului că trebuie să muncească mai mult), sarcina nu e cea mai fermecătoare perioadă din viața unei femei. Despre ce se întâmplă cu o femeie în cele nouă luni de după ce află că e gravidă, ai aflat aici. E momentul să afli câte ceva și despre cealaltă parte a duetului: bărbatul. Da, ăla care e felicitat câteva zile după ce și-a impregnat partenera, după care este ignorat ani în șir de toată lumea.

Sigur, chestiile pe care o să le citești nu se aplică în cazul tuturor. Am prieteni care nici astăzi nu și-au dat seama că soția sau prietena a fost vreodată gravidă. Au făcut fix ce făceau și înainte, inclusiv norma de doișpe beri de vineri seara. Dar la mine lucrurile n-au stat chiar așa. M-am hotârât să las acest text mărturie, să știi ce te-ar putea aștepta după ce o să-ți auzi iubirea vieții cum strigă fericită: „O să avem un bebe!!!!‟

Miracolul vieții își face intrarea în viața ta prin greață. Concret: te trezești dimineața, îți vezi iubirea vieții în lumina care inundă camera. Știi că o să devină mama copilului tău. Viața e frumoasă, ai senzația aia de nou început. Îți vine să o săruți, așa că te apropii de ea cu buzele țuguiate. Îi vezi fața cum i se contractă. Apoi, o vezi cum fuge la baie și vomită.

Exemplul ăsta e bun pentru că definește perfect viața unui bărbat în timpul primului semestru de sarcină al partenerei. E o perioadă a contrastelor: zile liniștite, amestecate cu tornade hormonale. Festinuri culinare, alternate cu grețuri cauzate de la o linguriță de gem. Momente în care simpla rostire a unui cuvânt precum „maioneză‟ te face să te simți vinovat de o zi petrecută de soție în dreptul veceului.

Tot în primele trei luni poți degusta viitorul dezastru financiar care te așteaptă. Încep analizele, chestiile alea în care vezi ceva de mărimea unui bob de mazăre pe ecranul ecografului, însoțit de cuvintele: „400 de lei, vă rog‟. Afli despre existența acidului folic și a No Spa-ului de 80 de grame, că pateul nu e bun, nici brânza cu mucegai.

Consoarta începe să-și facă planuri pentru momentul în care copilul va veni. Casa va trebui zugrăvită. Trebuie să cumperi pătuț pentru copil, cărucior pentru copil, biberoane pentru copil, chestia aia mișto care proiectează imagini cu ursuleți pe tavan, biblioteca aia trebuie mutată, masa aia dată mai așa, bucata aia de mobilă fixată în perete.

Simți cum partea aia de lume de care nu voiai să știi, aia în care chiar trebuie să faci ceva, să te implici, să-ți dovedești meșteșugul, bărbăția adevărată, intră peste tine, îți dă un șut în coaie și te lasă gâfâind.

Burta consoartei începe să crească. Auzi tot mai des următoarea întrebare, într-o formă sau alta: „N-ar trebui să miște ceva aici? De ce nu mișcă nimic???‟.

Perioada analizelor intră în cea mai costisitoare etapă. Descoperi că există ecograf 4D, după care îi dorești imediat moartea inventatorului. Tot acum încep și poftele. Despre chestia asta s-au spus atâtea chestii, încât s-ar putea scrie un întreg dicționar explicativ. Nici nu mai distingi între ce e mit și ce e realitate. Din experiența proprie, îți pot spune că majoritatea poftelor sunt decente, chestii pe care le poți procura de la primul supermarket de cartier.

Din când în când însă, apar și situații care-ți scapă de sub control. Să-ți dau un exemplu. Cam pe când iubirea vieții mele era în luna a șasea, am ieșit, într-o seară, la bere. Era ziua unui prieten. În primă fază, n-am vrut să mă duc, presimțeam dezastrul ulterior. Dar ea a instat. „Du-te, nu fi prost. Mai ieși și tu din casă, nu mai sta numai pe lângă mine‟.

Acum știu. Astea sunt cele mai înșelătoare cuvinte, dintre cele pe care le poate rosti o femeie. Mi-au adus aminte de pasajele alea de prin Vechiul Testament, în care Dumnezeu le zicea oamenilor că pot face ce vor ei, că să trăiască fericiți și etc, până când ăștia greșeau, intervenea Dumnezeu și oamenii mureau cu toții în chinuri. În seara aia, am fost prost. Am mușcat momeala.

Pe la a doua bere, când începusem să mă bucur de viață și să o dăm pe băiețeală, am primit primul SMS: „Auzi, dar cam cât crezi că o să stai?‟. Mesajul ăsta a fost urmat de alte vreo zece și tonul se modifica, de la unul la altul. Într-un final, am fost anunțat, tot via SMS, că dacă nu mănâncă acum un hamburger, o ia cu leșin. Am plecat așa beat (absorția de alcool fusese accelerată de nervi), pe bicicletă, să caut hamburgeri. Când am ajuns acasă, asudat și nervos, ea a luat punga unde se afla hamburgerul, m-a pupat pe obraz și mi-a spus, ca și cum ar fi vorbit cu peretele din spate: „Ai venit, ce bine!‟. După care s-a pus pe mâncat.

În fine, tot asta este și perioada dezastrului vestimentar. Lunile alea în care ea insistă să se îmbrace în haine care-i veneau bine înainte să rămână gravidă, ca să-și dovedească că mai e frumoasă. Rezultatele sunt, în general, catastrofale. Mergi pe stradă cu ea, zâmbești frumos și te rogi în gând să nu te vadă vreun cunoscut. A, da, și trebuie să mai zici, din când în când, „Da, mă, normal că-ți stă bine așa‟. Mai exact, de fiecare dată când ea te întreabă dacă arată bine.

Aici e după cum îți e norocul. Dacă ultimul semestru de sarcină pică primăvara sau toamna, te-ai scos. Dacă e vara sau iarna, lucrurile nu mai stau așa grozav. Între timp, femeia de lângă tine s-a transformat într-un fel de furnal care gâfâie, se plânge de dureri de spate și aruncă reproșuri pentru toate rahaturile minuscule pe care ai uitat sau ți-a fost prea lene să le faci. Dacă e prea frig sau prea cald afară, ea trebuie să stea mai mult în casă, chestie care-i duce în apoteotic stările negative.

Intri în casă și primul lucru îi vezi ochii. Nu mai sunt rotunzi, cum îi știai când te-ai îndrăgostit de ea. Acum au forma unui bob de fasole. Și nu, chestia asta nu e vreo transformare fiziologică normală, se numește plictis și nervi.

Noaptea o simți cum se străduiește să se întoarcă de pe o parte pe alta în pat, oftând, cum așteaptă să te trezești și să o întrebi dacă o poți ajuta cu ceva, doar ca să-ți răspundă: „Cu ce să mă mai ajuți acuma…‟.

Ieșirile la bere se transformă în maximum o bere băută acasă, în bucătărie. Nu mai mult, că poate i se rupe apa sau ceva și trebuie să conduci la maternitate.

Tot asta este și perioada cunoscută de bărbații de pe tot mapamondul ca „Nu o să mai fiu niciodată slabă și mișto, cum eram‟. Cu un mic accent pe ultimele două cuvinte, ca să-nțelegi clar că e vina ta că a ajuns așa.

Există o singură metodă să treci peste aceste luni tulburi. Când simți că situația prinde cote alarmante, o mângâi pe burtă și vorbești cu bebelușul. O face terci de fiecare dată. Asta sau, pur și simplu, să ai răbdare până naște. Crede-mă, își revine de la sine, va fi aceeași femeie mișto pe care o știai.

Citește și alte chestii despre părinți:
Cât de nasol te dezvolți când ești singur la părinți?
Cum e să creşti între minciunile părinţilor divorţaţi
Lucruri pe care le afli doar după ce îţi mor părinţii