La CNDB Speranţa şi femeia de serviciu dansează pe aceeaşi scenă

Centrul Național al Dansului este singura instituție de cultură din România unde prin dans și intervenții artistice se pune problema societășii în care trăim. Înființat în 2005, după ce artiștii au bătut vreo doi ani cu pumnul în masă la Ministerul Culturii că, în ciuda invitațiilor la festivaluri din afară, nu aveau unde să danseze, centrul s-a zbătut mult ca să nu fie desființat sau comasat cu alte instituții. În 2011, după sute de proiecte și finanțări, sediul a fost totuși desființat, odată cu intrarea Teatrului Național București în renovare. Coregrafi, curatori, actori, regizori, critici, cineaști și simpli spectatori ocupau atunci sediul pentru mai multe săptămâni și transformau spațiile dezafectate în scene pentru intervenții artistice.

În sfârșit joia trecută, după doi ani de repetiții prin săli ad-hoc, CNDB a inaugurat o sală nouă de spectacole numită Stere Popescu, după celebrul coregraf român care a trăit în Franța și s-a sinucis la Londra. Cum ironia, auto-ironia, umorul, sarcasmul și neașteptatul m-au făcut fan CNDB, nu puteam lipsi de la spectacolul de re-deschidere cu 20 de artiști și trei concerte. Noul spațiu din Bulevardul Mărășești 80 are terasă și miroase a proaspăt renovat. Când am ajuns, curtea era plină ochi, iar eu pierdusem live-ul lui Fierbințeanu, care-și lansa albumul Silence as Beauty la Local Records.

Toată curtea plină ochi a trebuit să se îndese în sala mică de spectacole, la fel ca femeile la concertele cu Ștefan Bănică Jr. Publicul, printre care și mame tinere cu prunci la sân, ocupaseră inclusiv spațiul de dans. Lângă mine stăteau niște dansatori speriați că vor fi nevoiți să facă mai multă improvizație decât ar fi crezut.

Like a virgin – instalație performativă Alexandra Pirici & Mihai Mihalcea

După ce directorul CNDB Mihai Mihalcea (cunoscut în alte contexte și ca arabul Farid Fairuz) a tăiat simbolic o panglică de inaugurare a sediului, a mărturisit că el nu este un bun manager și că a cedat frâiele expertului în politici culturale Carmen Croitoru. Care doamnă a intrat în scenă precum o felină din filmele porno și ne-a prezentat lasciv, poticnindu-se doar de câteva ori, câțiva indicatori despre trecutul și viitorul instituției: „Acesta este graficul the spectator flow. De când există CNDB, media a fost de 0, 01 spectatori pe zi, dar noul plan prevede 50 de spectatori pe oră. Suntem competitivi, performanți și eficienți, dar nu avem buget, așa că vă solicităm o donație, pentru că banii se vor întoarce la… artiști”.

Invitată specială: Miss Hope aka Paul Dunca

Miss Hope este secretara Centrului și doamna baletului contemporan. Acesta este biroul ei, de unde transmite prietenelor sale live, pe telefon, intervețiile de pe scenă. Cu excepția momentului când intervine chiar ea. La inaugurare a citit o poezie în versuri despre ea, Domnișoara Speranța, scrisă de Mihaela Michailov, în care povestea cum a plecat în lume și a ajuns în frumoasa țară România, unde l-a întâlnit pe arabul trist Farid Fairuz care a întrebat-o: „Poți să-mi faci un centru de aur?” Iar Speranța a răspuns: „Ia centrul”. „Pentru cât timp, Speranțo?” Iar speranța a dispărut. Apoi Miss Hope ne-a oferit serviciile ei de secretară și corpul ei bătrân cu care a și dansat puțin, romantic, alături de o eșarfă.

Dansuri Strâmbe – un recital cu Mihai Gămulescu & Manuel Pelmuș

Pianistul Mihai Gămulescu ne-a băgat în transă. Moțăiam plăcut cu ochii închiși, până niște acorduri m-au făcut să cred că a venit și Cezar Oatu. Ghinion, era violonistul Manuel Pelmuș, care este de fapt coregraf și care scârțâia la vioară Odă bucuriei în timp ce Mihai se străduia să-l acompanieze. La final au primit flori. Miss Hope a spus despre ei: „Doi tineri sexy, pentru că hormonii nu încetează să funcționeze” și ne-a îndemnat să-i aplaudăm pe domnii Petre și Cornel, care cărau pianul afară din scenă.

Contemporary Hip-Hop - Mircea Ghinea & Judith State

Tinerii ăștia doi au dansat hip-hop cum nu cred că știu nici măcar americanii cu studii specializate pe așa ceva. Se mișcau atât de repede, încât nu sunt sigură că i-am văzut. Ne-au explicat că stilul lor e contemporan pentru că se întâmplă în prezent și e liric pentru că are versuri, pe care ei încercau să le transpună-n mișcare. Au cerut și sălii să danseze „în ritm de swag”, dar nimeni nu avea groove-ul.

Norzeatic ne-a zis „una mică de dans, pe silabe”, despre gazele de șist, în timp ce Miss Hope transmitea live, de la ea de la birou, cu receptorul în aer.

Vava Ștefănescu - director artistic CNDB

Femeia de serviciu a intrat în scenă țipând să nu mai facă lumea mizerie, că de abia s-a inaugurat. Se afla acolo din punct de vedere social și cultural, dar și ca director artistic și estetic al centrului. I s-a adresat directorului CNDB cu apelativul „domnul Mihai al dansului internațional” și a recitat poezia Perspective, de Mitoș Micleușeanu, aflat în sală să o completeze în șoaptă. Apoi s-a schimbat în rochie de seară și înainte de a ne dansa, a enumerat viitoarele activități ale centrului: acordarea premiului „Omul care se mișcă”, cursuri și ateliere de managementul speranței, un concurs de dansuri naționale, seminarii de ingineria marketingului spectacoluilui în parteneriat cu ICR Nou și proiecte minimale precum împinsul de la spate, dă-te tu, ca să stau eu și bagă un dans.

Baby Blues – intervenție Ana Costea, Tabita Burduj, Iordache & Adrian Neacșu

O nouă intervenție menită să ne bage-n transă, dar n-am mai închis ochii, că se lipiseră de rochia acestei mirese care se bălăngănea grațios și dubios de parcă era scosă dintr-un film de Kusturica.

La discoteca - Maria Mora, Ada Mușat, Diana Bobina, Cristian Neagoe, Paul Dunca Miss Hope

La finalul spectacolului, Miss Hope a ținut să mulțumească prietenilor ei dragi care o fac să se simtă tânără și cu care dansează câteodată pe bar în Gaia. Iar în semn de apreciere i-a chemat pe scenă unde au golit mai multe geamantane de haine și ne-au arătat în pași de dans câteva dintre ținutele lor de succes.

Karpov not Kasparov și Maria Mora

Lumea a umplut din nou curtea, unde înainte de concertele Karpov not Kasparov și Fierbințeanu cu Plurabelle, Jean Lorin Sterian a cântat imnul CNDB, o interpretarea după piesa Cheful a trupei Genius. Deși el stătea în fund pe scări, fetele în public dansau cu mișcări de CNDB, care implicau piruete dramatice, pe aceste versuri:

Hai cu noi, nu sta departe
se deschide Centrul, frate!
Centrul este cel mai tare
nimic nu-i asa cum pare.
Cursuri, piese, oameni grei
sediu nou, tot ce vrei.
Hai cu noi, nu sta departe
se deschide Centrul, frate!

E centrul cel mai tare,
Hai cu noi săte distrezi,
E centrul cel mai tare,
Haide sa dansezi.

Toată lumea la Centru!
S-o facem lată la Centru!
Hai sa dansezi, sa te distrezi,
Da, toata lumea la Centru!

Oameni care mișcă lumea
s-au strâns din nou acuma.
Centrul ăsta n-o să-l uiți,
nici să vrei nu poți să-l uiți!
Cursuri, piese, oameni grei
stagiune, ce mai vrei?
Doi ani s-a dansat pe vine,
dar degeaba ca nu tine.

Până și vecinii iubitori de muzică se agățaseră de gard pentru a gusta cultura și a o vedea pe Maria Mora dansând. Vecinii hateri, care urau muzica, nu s-au arătat la față, dar și-au făcut simțită prezența aruncând cu pietre de după gard, astfel încât să avem la inaugurare inclusiv Poliție și puțin sânge.

Citeşte şi:

De Farid Fairuz nu-i pasă nimănui

Ferentary Party Reloaded