La Durușa soarele scaldă dealurile și pălinca spală mințile

Fotografii de Tudor Stoica și Ștefan Botezatu

Durușa e un festival de care nu știe încă multă lume, ceea ce e bine pe de o parte, pentru că ai loc să te desfășori, să dansezi fără să te izbești de alții și mai ales, să borăști fără să nimerești pe cineva. Poetrip trebuia să cânte acolo anul trecut, dar ne-a fost peste mână să străbatem, într-un singur weekend, drumul de la mare până în Maramureș, unde se ține festivalul. Bine că am ajuns anul ăsta, pentru că a fost o gură de aer proaspăt de munte de care aveam nevoie ca de aer.

Din Baia Mare până în Durușa ne-a dus cu dubița Pelicanu', un tip care arăta ca un punkist tatuat din Vamă, doar că era amuzant, asculta muzică mișto, avea de fumat și era profesor de fizică în Bistrița. Sus în deal am găsit uși și ferestre care arătau trist și inutil în aer liber, ca să ne amintească cum stăm închiși acasă între patru pereți. Aici, din fericire, nu existau pereți. Erau doar hamace, saltele, pături, perne, iarbă și copaci. În pădure, organizatorii făcuseră niște culcușuri periculoase: dacă dormeai în ele, nu-ți mai plăcea niciodată patul tău de-acasă. Am riscat totuși și-am tras un pui de somn, înveliți cu sacul de dormit, cu cartea pe piept și palinca alături.

Da, te împiedicai de palincă peste tot, toată lumea își cumpărase de la localnicii din sat palincă din aia bună, care te încălzea și te făcea gata de tâmpenii de la primele două guri. De mere, de pere, de prune. După câteva guri nu mai simțeai diferența. Cea mai mare problemă de la festival a fost confuzia care se făcea între palincă și apă. Nu știu de ce, toți țineau palinca în foste sticle de apă. De fiecare dată când beai dintr-o sticlă din aia, nu știai ce-o să primești. Când îți ardea gura de sete și trăgeai un gât zdravăn de palincă ce-ți ungea stomacul la prima oră a dimineții, te lua leșinul; când mureai după o gură de palincă și nimereai apă, ți se rupea sufletul. Numai așa am ținut-o.

Muzica a fost ceva de vis, de la primele mângâieri dreamy care te trezeau în cort odată cu razele soarelui la răsărit până la zbuciumul și bubuiala de seară, care ne zăngăneau creierii când ne izbeam cu capul de beculețele întinse între copaci. Vineri seara am cântat, deci nu mai țin minte nimic, nu știu cum s-a dus timpul. Sâmbătă noapte au pus muzică Homeboy, Fanas și K-lu și am auzit că a fost „ex-ce-lent!”. Zic „am auzit” pentru că eu dormeam în haosul din cort, beată cu palincă. Din fericire, am fost trezită și târâtă la scenă chiar când au început să bage Rusu & Flore. Nu vă pot descrie cum a fost. Pot să vă spun doar că nu puteai sta pe loc nicio clipă, erau ca niște fachiri înconjurați de șerpi turbați, beți cu palincă. După ei trebuia să pună muzică Christu', dar nu s-a mai putut, frate. Nu în noaptea aia. Au băgat Rusu & Flore non-stop opt ore, după care au coborât de pe scenă, au mai făcut un pas și au căzut lați în iarbă, unde au dormit până i-a răscopt soarele.

Eu zic că, atunci când nu poți trezi DJ-ul care doarme mort în iarbă, ca să-i dai o gură de apă, înseamnă că a fost un festival reușit.

Citește și:

Filme și pelicani la a zecea ediție a festivalului Anonimul

Cel mai bun deal de la Electric Castle: PĂLINCA

„Nu dorm, doar mă gândesc puţin!”

Slow public sex made in Transilvania la Electric Castle

Idioțenii de la festivaluri

Sziget ne-a făcut praf

Simultan începe joi și o să vă facă viața mai bună