Le-au furat chinezii românilor titlul de cei mai oribili turiști din lume?

În fața Muzeului Luvru din Paris există o pancartă scrisă în chineză, care le spune vizitatorilor să nu se cace prin împrejurimi. Semnul ăsta e scris doar în dialectul mandarin al chinezei. Se pare că nicio altă naționalitate nu are nevoie să i se amintească că nu e normal să defecheze în fața unui muzeu metropolitan din Franța. Toate celelalte națiuni înțeleg implicit contractul social pe care îl semnăm cu toții în minte: dacă vrem să ne bucurăm de artă, ar trebui să producem excremente doar în bolurile alea de porțelan din spatele unor uși pe care scrie WC. Nu pe trotuar. Nici măcar în tomberoane, peste bufetul suedez de la hotel sau între țâțele unei chelnerițe. Doar în bude, ai înțeles?

Chinezii au și la ei acasă probleme cu defecările stradale, lucru care merge mână-n mână și cu obiceiul lor de a flegma cât mai tare în public, ceea ce oripilează toți turiștii. Se pare că unii dintre ei, iau aceste probleme cu ei atunci când pleacă în străinătate. Evident asta n-ajută imaginea țării. Săptămâna trecută vicepremierul chinez Wang Yang s-a înfuriat din cauza „purtării necivilizate” a conaţionalilor săi, care ar distruge imaginea ţării. Yang a dat vina pe „calitatea inferioară şi proasta creştere” a turistului chinez obişnuit. El s-a plâns că „ei fac gălăgie în locuri publice, flegmează, traversează pe roşu şi fac alte lucruri şi mai scabroase, care lasă o impresie proastă despre tot poporul.”

De atunci biroul lor politic lucrează la o lege a turismului, una care va obliga chinezii să respecte obiceiurile locale oriunde ar merge. Eu zic că era şi cazul. De ani de zile ni se spune c-o să ne invadeze chinezii, dar abia acum îi vedem venind în masă. Anul trecut 900,000 dintre ei au vizitat Franţa. Până în 2015 se crede că acest număr va creşte la cinci milioane. În SUA numărul de vizitatori chinezi e prevăzut să crească cu 232 la sută. În 2012 chinezii au depăşit nemţii, devenind poporul care cheltuieşte cel mai mult pe turism în lume, cheltuind cu 43 la sută mai mult faţă de 2011. Sau poate doar au folosit valuta ca hârtie igienică, că nu găseau altceva pe trotuar.

Cuvintele lui Wang vin după ce conaţionalul său Ding Jinhao şi-a lăsat urma pe un templu egiptean antic din Luxor. Băiatul de 15 ani a folosit o piatră pentru a scrie „Ding Jinhao a fost aici” pe o clădire de 3,500 de ani, stârnind un val de ruşine naţională în China. Xuan Keijong, un reporter de acolo a exprimat-o cel mai bine: „De ce sunt atât de mulţi cetăţeni care se duc în străinătate să ne umilească? În câte generaţii am putea scăpa de acest flagel?”

În Thailanda invazia turiştilor a fost dintotdeauna o problemă politică, mai ales după succesul filmului chinezesc cu buget mic Pierdut în Thailanda, care a generat un adevărat bum de chinezi acolo. Un localnic thailandez s-a plâns ziarului The Nation că „turiştii chinezi merg cu o viteză dementă pe partea greşită a şoselei. De asemenea ei tind să meargă numai pe contrasens. Uneori ei opresc în mijlocul intersecţiilor pentru a se certa cu localnicii când cer îndrumări spre anumite locuri. Hotelierii au ajuns să refuze să-i primească pentru că ei plătesc o cameră dublă, dar stau câte cinci în ea.”

Ziarul a făcut şi un top al păcatelor cele mai grave ale turiştilor chinezi:
– Nu trag niciodată apa la WC.
– Nu respectă regulile rutiere când conduc, merg cu bicileta sau parchează.
– Fac scandal şi-n hotelurile de cinci stele.
– Fac gunoaie, scuipă, se bagă în faţa cozilor.
– Le dau voie copiilor lor să defecheze în piscinele publice.
– Nu vorbesc engleză, aşa că e dificilă comunicarea cu ei.

Un hotel din Maldive a luat toate vazele din camere, pentru că turiştii chinezi îşi fierbeau tăiţeii în ei. Unii nu se rezumă doar la tăiţei. Au fiert şi peşti şi crustacee prinse la malul mării. După ce-au aflat chinezii au făcut ditamai scandalul. Au organizat un boicot în urma căruia hotelierii au cedat şi le-au pus vazele la loc.

Chiar şi vecinii lor din Coreea nu-i mai suportă. Campusul Universităţii pentru Femei Ewha din Seul a fost invadat de zeci de chinezi. Numele acelui loc se traduce ca „ceva ce-ţi aduce beneficii,” aşa că multe cupluri vin acolo în luna de miere să-şi facă pozele de nuntă, apoi ocupă sălilele de mese ale facultăţii cu tot familionul, gonind studentele, în ciuda unor semne care spun că numai cei asociaţi facultăţii au voie să mănânce acolo.

După valul ăsta de evenimente aproape ai senzaţia că sunt hoarde de chinezi care rumegă planeta, scuipă, urlă, taie în faţa ta la coadă, îşi fierb crabii în ceainicul tău şi scriu „muie” cu propriile fecale pe monumentele istrocie ale ţării tale. Deşi în Europa turiştii români şi ruşi sunt cunoscuţi ca fiind cei mai răi, în lume americanii deţineau acest titlu până acum. Chinezii le-au cam luat locul. Tuturor ne place să ne vărsăm nervii pe hegemonul global, iar după creşterea economică din ultimii ani China a luat lejer acest titlu. Ca atare au devenit noul sac de box etnic.

Problema e că ei fac parte dintr-o naţiune care şi-a sporit de patru ori veniturile în ultimul deceniu, aşa că ei nu sunt foarte obişnuiţi cu alte culturi, ca atare ei nu prea ştiu cum să se comporte în afara ţării. Nu prea sunt văzuţi jucând tenis cu copiii sau cititnd romane de Dan Brown pe un şezlong, pentru că ei nu se relaxează aşa. Ei nu se duc doar să se liniştească în concedii. Ca atare ei umblă în haite pe plajă, pentru că nu înţeleg ce ar trebui să facă în vacanţe, deşi răspunsul e chiar în faţa lor. Au bani acum. aşa că merg în vacanţe în străinătate „pentru că pot.”

Ei fac parte dintr-o generaţie care a crescut în umbra sumbră a Revoluţiei Culturale, în care mii de ani de educaţie şi bună-creştere au fost înlocuiţi cu un algoritm superficial de cum ar trebui să se poarte un comunist adevărat. Acum că au trecut şi de această etapă noi avem de a face cu cea mai pură formă de parveniţi de generaţie nouă. E o clasă nouă de consumatori care a pornit de jos şi a ajuns sus într-un singur salt şi care se simte cumva superioară celorlalţi. Ca orice parveniţi ei par să dorească puţine lucruri de la viaţă în afară de a fi respectaţi pentru averilor lor.

Şi noi trăind într-o societate consumeristă suntem mereu dispuşi să-i primim. Toate aceste glumiţe despre fecale şi homari ne ajută să trecem peste faptul că lumea e condusă de o putere orientală şi nu una occidentalî ca până acum. În acest moment chinezii sunt singurii care ţin în viaţă economia de lux din Europa şi de-asta e şi singura care merge bine. Ei cumpără Givenchy şi Dolce de parcă ar fi chinezării din târg. Se înconjoară de Jaguar, Chateauneuf Du Pape şi Talisker. Acum că Europa a devenit săracul Europei, turistul chinez este regele care marchează din 2012 trecerea economică de la vest la est. Curând, cam peste un deceniu, o să vedem europeni în picioarele goale care aleargă pe lângă chinezi şi urlă „Şefu, şefu nu vrei Rolex, am nişte Versace clasa întâi pentru tine, iei acum şi dau cadou şi un Vertu.”

S-ar putea să fim invadaţi de hoarde de turişti chinezi neciopliţi, dar reacţia noastră spune la fel de multe despre nesiguranţa care domină Europa ca şi evaporarea manierelor dinastiei Han în faţa comunismului.

Urmăriţi-l pe Gavin pe Twitter: @hurtgavinhaynes

Traducere: Mihai Popescu

Anterior: Feriți-vă de copiii cu iPad, bebelușii cocainomani din ziua de azi