Bicicleta naște pasiuni, daca nu știai. În București, vorbim deja despre o saga a poveștii de dragoste dintre orășean și bicla lui, relație care este de atât de multe ori împiedicată de vilănii din administrație. Eu nu înțeleg exact care e treaba, pentru că nu știu să merg pe bicicletă și nici nu îmi doresc. Mi se pare o treabă greoaie și periculoasă.

Dar înot mediocru, spre slab. Am înțeles că cele două cumva se exclud.

Ca să văd însă care e treaba cu bicicleta prin București, am vorbit cu Lucian Mândruță, mare om de TV, acum onliner, care pe lângă opinii și păreri vis-a-vis de orice, mai are și un eveniment pe care îl organizează pentru iubitorii de bicla.

Periodic, Mândruță face, alături de alți iubitori de chestii cu două roți și fără motor, expediții în grup la mare sau la munte. Așa a făcut jde mii de kilometri prin țară. Pe lângă asta, umblă prin București cu bicla, indiferent de ploi, soare, vânt, etc., zi de zi.

Așa a și observat care sunt tipurile de bicicliști nesimțiți și, iată, se simte în măsură acum să-ți spună câteva reguli despre cum să nu fii și tu unul dintre ei:

„Primul lucru pe care trebuie să îl faci ca să nu fii un biciclist nesimțit în trafic este să te asiguri că, în drumul tău către o bicicletă vintage, nu mergi cu o bicicletă furată de niște măgari, din Occident. Adică dorința ta de a fi cel mai cool biciclist și de a merge cu un Peugeot din 1989 nu trebuie să fie mai importantă decât jefuirea unui om acum trei luni de bicicleta lui în Anvers.

Hipsterii ăștia pe care îi vezi prin București că umblă cu biciclete vintage, trei sferturi din ei le au furate din Occident, cumpărate foarte ieftin. Și le achiziționează pentru a părea niște biciliști veterani și pentru că, în acest fel, par și că suferă în timp ce salvează planeta. Să salvezi planeta nu e suficient, trebuie să o faci cu durere, obidă.

Și când mergi cu o bicicletă de-asta second hand, foarte veche, normal că te doare fundul, merge încet, merge prost. Nu mai zic de alea cu fixie, care nu au schimbător de viteză și frânezi prin încetinirea pedalelelor".

„Mai există și ciclistul care crede că dacă el salvează planeta, are dreptul să meargă pe unde vrea el: pe banda I, pe cea de a II-a, de-a curmezișul drumului, fără mâini, fără cască, fără stop noaptea, fără nicio măsură de prevedere în legătură cu siguranța lui.

După părerea mea, acesta este ipocritul maxim. Pretinzi că salvezi lumea, dar nu salvezi un seamăn de-al tău de povara de a te fi ucis cu mașina. N-ai salvat pe nimeni și nimic, de fapt. Asta este nesimțirea oamenilor care merg fără să aibă grijă la trafic, fără să aibă grijă de cei din jurul lor. Și îi vezi că sar în mijlocul drumului, pentru că lor trebuie să li se facă loc, doar sunt cu bicicleta. Puțină umilință ar fi tocmai bună pentru tipul acesta de bicicliști.

Dacă suntem cu bicicleta, suntem pentru că avem treabă dintr-un loc în altul sau ne place treaba asta, nu pentru că vrem să ne dăm mari. Dar trebuie să le placă și celorlalți de noi, nu e suficient să ne placă doar nouă de noi pentru că salvăm omenirea".

„Există un tip de biciclist care iese de trei ori pe lună cu bicicleta. Se duce până în parc și se întoarce. Restul timpului îl petrece pe rețelele de socializare și la meetinguri plângându-se că nu există piste, Primăria nu organizează, Poliția nu fluidizează, lumea nu îl respectă, nimeni nu are grijă ca el să se poată plimba în continuu prin București, prin apartamentele oamenilor. Să-i deschidă lumea ușa la bloc și el să se ducă pe unde vrea.

Ca să nu fii și tu ca el, află că biciclistul, conform Codului Rutier, nu are nevoie de piste, se poate deplasa pe marginea dreapta a drumului. Dacă-i pistă e foarte frumos, extraordinar, dar până atunci nimic nu te împiedică să te deplasezi cu bicicleta. Atunci când vor fi suficient de mulți bicicliști pe șosea, sunt convins că vor apărea și pistele.

Dar dacă stai în casă și tu te plângi pe Facebook că nu ai piste, nu o să apară niciodată. Cel mai bun lucru pe care poți să îl faci dacă nu vrei să fii un biciclist nesimțit, este să te duci cu bicicleta la serviciu, fără să te mai plângi".

„Ciclismul în trafic e totuși safe. Dar nu lua copilul cu tine în teleguță. Mai degrabă aș da copilului bicicleta lui și m-aș asigura că totul e în regulă, mergând în spatele lui, asta ca metodă de safety. Sunt unii care își cară copilul pe portbagaj sau îl pun într-un coșuleț în față, sau care au o teleguță, un fel de rulotă în spatele bicicletei.

Nu cred că aceste metode sunt ok în București. Aici mai trebuie să fii foarte atent. Cel mai bine este să iei copilul cu tine atunci când poate și el să meargă pe bicicletă. Pentru că poți să cazi, și cazi cu el cu tot.

Mă refer doar de trafic. În parc, treaba lor ce fac".

„Există un tip de biciclist care merge cu viteză prin parc. Îl și văd. Mereu se îmbracă cu haine mulate și își ia și o bicicletă super tare, după care merge să se plimbe cât de tare poate prin Herăstrău, fiind în pericol de coliziune la fiecare trei secunde. Oamenii sar din calea lui ca potârnichile.

Ăsta e alt model de nesimțire. Dacă vrei viteză și dacă vrei competiție, du-te la Turul României sau la alte concursuri de gen. Dacă vrei parc, mergi încet. Pe pista de biciclete din Herăstrău nu se poate să te duci cu bicla ta sâmbăta și duminca. E foarte riscant din cauza celor care merg printre oameni cu mare viteză".

„Vorbim de biciclistul de la țară, de fapt. Un astfel de tip se află în toate situațiile imaginabile în același timp: e beat, are o bicicletă vai de ea și nici nu are niciun fel de semnalizator. Si e noapte. Dacă te oprești să îi faci observație, îți explică că nu are bani. Decât de bere. Și chiar are dreptate.

Ăstuia nu prea avem ce să îi facem, eventual să-l luam cu mașina până acasă, dacă vrem să salvăm, încă o dată, planeta".

„Mai sunt și biciclistele cu fustițe colorate și cu coșul de pe bicicletă plin de flori. Lor nu le reproșăm nimic, dar trebuie să spun că nici ele nu ajută prea mult traficul. Sunt pe acolo clar ca să fie văzute, la cum sunt aranjate, și nu prea au legătură cu ciclismul.

Ar fi drăguț dacă ar fi atente la ce fac și mai responsabile".

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre București:
M-am prefăcut că-s turist străin în București și mi-a trecut viața prin fața ochilor
Șapte lucruri pe care le-am înțeles despre București, după ce m-am mutat din provincie
Am încercat cea mai proastă mâncare din București și încă mai am colon