Lumea are nevoie de plante modificate genetic mai mult decât are nevoie de protestatari hipioți

_O recoltă bogată de plante modificate genetic. _(Imagine__ via)

Martin Robbins e scriitor și blogger care relatează despre lucruri ciudate și minunate pentru The Guardian și New Statesman. Dragonii de azie o rubrică nouă care explorează negarea, conflictul și misterul ce înconjoară dubioșeniile din domeniul științei și al minții umane. Îl găsiți pe Twitter @mjrobbins și îi puteți scrie și la martin@mjrobbins.net.

Acum un an, am fost pe un câmp la centrul de cercetări științifice de la Rothamsted ca să văd cum o gașcă de protestatari anti-modificare genetică coceau pâine și povesteau despre diverse teorii ale conspirației. Făceau parte din mișcarea „Ne vrem făina înapoi” și veniseră să distrugă nu știu ce grâu rezistent la afide din zonă. Grâul rezistent la afide pare o idee bună – un mod convenabil de a reduce utilizarea de pesticide și emisiile de CO2 din agricultură. Dar pentru un grup de hipioți care idolatrizau un cretin care credea că agricultura modernă de orice fel cauzează cancer, era recolta diavolului. Acești oameni trăiesc după principiul: „Dacă nu prea înțelegi ceva, cel mai bine e SĂ-I DAI FOC.”

Anul acesta, „Ne vrem făina înapoi” a fost înlocuită de protestele anti-Monsanto, care sunt împotriva oricărui fel de mâncare modificată genetic. Unele îngrijorări sunt justificate – patentele nu sunt cumva anti-competitive și e ok ca Monsanto să domine piața în halul ăsta? Altele sunt mai puțin valide: sloganul „Mâncare adevărată pentru oameni adevărați” nu prea are niciun sens – niciun produs de la ferme din ultimele mii de ani nu a fost 100% natural.

Iar unele sunt de-a dreptul confuze: la Rothamsted am văzut un grup de demonstranți împotriva modificării genetice care ridicau în slăvi un fermier care spunea că el n-avea nevoie de recolte modificate genetic pentru că avea o selecție largă de pesticide pe care le putea folosi – mari ecologiști demonstranții ăștia.

Tipul ăsta nu-nțelege nimic. (Imagine via)

Bineînțeles, există destule griji justificate în privința marilor companii precum Monsanto. Orice corporație atât de mare și cu trecutul lor, trebuie analizată pe toate părțile. Problema apare atunci când oamenii confundă corporațiile cu știința, problemă accentuată de monopolul Monsanto pe partea comercială a organismelor modificate genetic. Poate că Big Pharma se poartă nasol, dar asta nu înseamnă că vaccinurile sunt rele sau că ar trebui să stopăm programele salvatoare de vieți din țările în curs de dezvoltare.

Și nici nu mai are rost să amintim că și activiștii ecologiști au făcut de multe ori faze urâte. Infama campanie "Arctic Ready" de la Greenpeace a inclus crearea unui videoclip viral cu sabotarea unui eveniment Shell VIP. Eșecul epic al PR-ului Shell și amenințările legale care au urmat s-au raportat peste tot, dar s-a dovedit a fi o mare farsă. Ca să faci asta trebuie să ai un mare dispreț față de public și pentru scriitorii care au fost intimidați de amenințări legale false.

Unele ONG-uri au mers și mai departe. Anul trecut am asistat la un workshop de training pentru jurnaliștii specializați pe știință din Africa, unde fusesem invitat să țin un discurs despre cum ar trebui abordat acest stil jurnalistic. La un moment dat, a venit vorba despre problema „plicurilor maro”. În țări precum Nigeria și Uganda, ziarele abia reușesc să le dea salariile jurnaliștilor, așa că aceștia recurg la alte surse de venit. În această economie alternativă a știrilor, piariștii de la conferințele de presă înmânează adesea jurnaliștilor teancuri de bancnote în plicuri maro, plătindu-i să scrie în ziar despre ce vor ei. Jurnaliștii cu care am vorbit au acuzat două mari ONG-uri de acest obicei.

Când te confrunți cu articole care dezinformează din toate părțile, cel mai bine e să rămâi de partea științei. Chestia e că oamenii au tot modificat genetic recoltele de milenii întregi – singura diferență e că acum o facem organizat și științific. Dacă am pune fructele și legumele de azi în fața unui bucătar din epoca de piatră, n-ar avea idee ce sunt majoritatea dintre ele.

Un videoclip despre dieta „omului de peșteră”.

De asta e atât de ridicolă dieta paelolitică sau a omului de peșteră. Încearcă să imite ce mâncau oamenii acum zeci de mii de ani deoarece presupune că trupul uman a fost creat pentru o astfel de dietă. Are sens, până îți dai seama că oamenii, animalele și legumele s-au schimbat enorm în tot timpul ăsta. De exemplu, iată o rețetă din paleo-dietă cu varză de Bruxelles din Men's Fitness care arată grozav până îți dai seama că varza de Bruxelles nu a existat până când n-au creat-o fermierii acum câteva sute de ani.

Discursul anti-modificare genetică nu are sens în mare parte din același motiv: în comparație cu transformarea unei verze sălbatice în broccoli și în varză de Bruxelles, sau cu transformarea unui lup într-un chihuahua, companiile precum Monsanto sunt doar niște amatoare. Romanii erau ingineri genetici prolifici, deși aveau unelte mult mai primitive.

Deci n-ar trebui să ne surprindă, în cazul ăsta, că alimentele modificate genetic produse de oamenii de știință s-au dovedit a nu fi în niciun fel mai periculoase decât toate alimentele modificate genetic pe care le mâncăm de mii de ani și că n-au apărut efecte nocive în niciuna dintre țările în care au fost aprobate alimentele modificate genetic. Expresia„mâncare Frankenstein” este, în mod ironic, foarte potrivită, după cum a explicat anul trecut directorul DC Turner – „monstrul Frankenstein a fost demonizat pe nedrept și hărțuit de o mulțime de oameni ignoranți cu furci și torțe”.

La fel ca în cazul oricărei tehnologii, nu toate utilizările ingineriei genetice sunt strălucite. Și cel mai rațional e să vezi cum funcționează de la caz la caz. Companiile ca Monsanto ar trebui supuse unor teste riguroase, dar nu e corect să credem că toate plantele modificate genetic sunt un pericol. Bineînțeles că e posibil, după cum sugerau câțiva dintre cei cu care m-am întâlnit la Rothamsted, să existe o mare conspirație pro-modificare genetică în care sunt implicate multe dintre guvernele și instituțiile de cercetare ale lumii. E posibil și ca George Bush Sr să fi pilotat avioanele care au lovit Turnurile Gemene, ca zeci de mii de oameni de știință să fie implicați în marea farsă cu încălzirea globală și ca, într-o bună zi, Brett Ratner să regizeze un film care să nu fie de căcat.Totuși, sunt slabe șanse.

Ironia cu demonstranții anti-Monsanto e că atacă tocmai oamenii pe care susțin că vor să-i protejeze. Există un motiv bun pentru care tehnologia ingineriei genetice e folosită de milioane de fermieri din toată lumea, și nu e pentru că sunt victime ai marketingului occidental deștept, ci pentru că au avantaje de pe urma ei. După cum a argumentat de curând profesorul Calestous Juma de la Harvard, progresul biotehnologic al Africii ar putea revoluționa viața pe continent la fel cum a făcut-o progresul în telecomunicații din ultimii zece ani. Oamenii de știință din țări ca Nigeria și Uganda fac progrese impresionante în ce privește seceta și recoltele rezistente la paraziți. Dacă Africa vrea să-și hrănească oamenii în secolul 21 – și să aibă un rol important în domeniul științei și al tehnologiei – atunci are nevoie de organisme modificate genetic și de cercetători mai mult decât de niște protestatari zăpăciți și dezinformați.

Urmăriți-l pe Martin pe Twitter: @mjrobbins

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: Am cunoscut-o pe femeia care încearcă să vindece malaria cu zahăr și apă