Lupta lui Aaron Swartz cu drepturile de autor s-a încheiat tragic

Aaron H. Swartz, unul dintre cei mai viguroși promotori ai accesului liber și a reformei drepturilor de autor, s-a sinucis în New York vineri la vârsta de 26 de ani.

A fost un pionier și un renegat, a făcut parte din echipa care a construit Reddit cât și mult-cunoscutul protocol RSS. Dar a intrat în atenția presei abia în septembrie 2010, când a folosit serverele MIT pentru a descărca vreo două milioane de articole academice din catalogul online JSTOR cu ajutorul unui program numit keepgrabbing.py. Legile copyrightului susțin că gestul a fost ilegal și „urât”: aceste articole trebuiau să fie disponibile doar afiliaților MIT, nu lumii întregi, despre care Swartz credea că are dreptul la mai multă informație.

MIT și JSTOR au decis să nu facă totuși plângere. Dar guvernul a hotărât să-l lovească pe Swartz cu 13 acuzații și să-l amenințe că-l bagă în închisoare vreo câteva decenii bune. Potrivit spuselor mamei lui, Swartz era deprimat de această posibilitate. Se mai gândise la sinucidere în trecut și, din motive necunoscute, de data asta chiar a mers până la capăt.

În iulie 2011, Swartz a fost arestat și acuzat. În septembrie, Curtea de Justiție din Massachusetts a mai adăugat câteva acuzații de înșelătorie, crescând numărul de acuzații de la patru la 13. Au inclus totul pe listă: fraudă online, fraudă de computer, distrugere de bunuri JSTOR. Acuzațiile puteau aveau drept urmare amenzi în valoare de 1 milion de dolari și condamnare la închisoare timp de 35 de ani. În vremea aceea, Swartz a refuzat să ne dea interviu, spunând că nu vrea să comenteze situația.

Dar ITHAKA, organizația nonprofit responsabilă de JSTOR, ne-a declarat în septembrie că își rezolvase problemele civile cu Swartz și considera conflictul încheiat. Ceea ce te face să te întrebi de ce au fost procurorii atât de duri în cazul lui Swartz, având în vedere că ITHAKA hotărâse să-și retragă toate acuzațiile. Mulți l-au considerat pe Swartz o victimă a FBI-ului, care voia să-l dea drept exemplu celor care încalcă drepturile de autor.

Gruparea lui Aaron Swartz Deman Progress avea 1 milion de membri și critica aspru actul SOPA.

Sunt mari șanse ca Swartz să fi schimbat modul în care folosești internetul și modul în care îl vei folosi pe viitor. Înainte de acest incident care l-a făcut faimos, Swartz se dovedise a fi un distins tehnolog și intelectual, colaborând la înființarea RSS – care probabil v-a adus la acest articol – pe când avea doar 14 ani. A vrut să urmeze cursurile facultății Stanford, dar a plecat după un an, spunând că „nu i s-a părut o atmosferă prea intelectuală, având în vedere că majoritatea studenților nu păreau preocupați de studii.”

În loc să termine facultatea, Swartz a fondat o companie numită Infogami, cu ajutorul primului program de vară Y Combinator. Prin Y Combinator, a ajuns în echipa care a înființat Reddit și e considerat co-fondator deși nu e trecut pe lista celor care au pus bazele site-ului, ne spune prietenul său Cory Doctorow. De curând, Swartz s-a alăturat luptei împotriva SOPA/PIPA, punând bazele celei mai mari și mai populare organizații activiste online: Demand Progress.

Aaron a scris și niște discursuri critice foarte inteligente despre cea mai cunoscută enciclopedie online în „Cine scrie Wikipedia.” (În 2011, a ținut un discurs despre Wikipedia la conferința „Instrumentele O’Reilly pentru Schimbare”. În 2007, a ajutat la dezvoltarea bibliotecii online nonprofit Open Library, care colecționează informații despre orice carte publicată vreodată. A făcut împreună cu fotograful Taryn Simon lucrări care au fost expuse la New Museum în 2012. În ultima vreme locuia în Brooklyn și coda pentru Avaaz.org.

[daily_motion src='http://www.dailymotion.com/embed/video/xqlfhk' width='480' height='270']
Aaron într-un interviu din 2007

Swartz era cunoscut ca un pionier al mișcării de eliberare a internetului. Din modul în care a descris evenimentele în timpul creării Reddit, era evident că implicarea lui Swartz venea dintr-o dorință de a propovădui accesul la informație și reforma spre o educație mai înaltă, și nu din predispoziția de a monetiza ceea ce devenea cu repeziciune o sursă lucrativă de trafic. Această ideologie a fost subliniată și în manifestul lui, „Guerrilla Open Access Manifesto”, publicat în 2008, care descrie filosofia lui Swartz asupra mișcării de acces total la informație.

Să înființezi biblioteci întregi ca să le citească doar angajații Google? Să oferi articole științifice studenților din Lumea a întâia, dar nu și copiilor din lumea a treia? Inadmisibil și strigător la cer.

E greu de spus, în momentul de față, cum i-a afectat situația legală lui Aaron decizia de a se sinucide. De-a lungul anilor, a recunoscut că de multe ori cădea în depresie din cauza bătăliilor personale și nu a ascuns faptul că era foarte anxios în urma cazului.

„Ieși afară să iei o gură de aer sau te ghemuiești în pat cu cineva drag și tot nu reușești să te simți mai bine, ba chiar ești și mai supărat că nu te poți bucura de lucrurile astea la fel ca toată lumea. Totul e pătat de tristețe,” a scris Aaron în 2007. „Când lucrurile se înrăutățesc, simți că durerea îți străbate capul și corpul, cauți scăpare și nu găsești nicăieri. Iar asta e doar o formă moderată.”

Într-o postare pe blog de sâmbătă, familia lui Swartz și partenera lui, Taren Stinebricker-Kaufmann, au scris: „Moartea lui Aaron nu e doar o tragedie personală. E produsul unui sistem de justiție care operează prin intimidare și severitate exagerată a procurorilor. Deciziile luate de funcționarii de la Biroul de Avocatură și de către MIT au contribuit la moartea lui. Biroul american de Avocatură a înaintat acuzații exagerat de grave, care ar fi putut duce la o condamnare de peste 30 de ani, pentru pedepsirea unei infracțiuni care nu a avut victime. Între timp, spre deosebire de JSTOR, MIT a refuzat să-l sprijine pe Aaron și să susțină principiile comunității lui.”

Un lucru e clar: internetul are inima frântă. Puțini oameni au reușit să înțeleagă severitatea măsurilor luate împotriva lui Swartz. Aaron pusese la încercare răbdarea guvernului și în 2008, când a vrut să construiască un sistem care să le ofere americanilor acces gratuit la documente federale (sistemul actual taxează 10 cenți per pagină), efort în urma căruia s-a ales cu o investigație din partea FBI, deși nu i s-au înaintat acuzații. (Găsiți o versiune a proiectului la theinfo.org.) Afilierea cu hackerii din Cambridge s-ar putea să-l fi introdus pe Swartz în vizorul autorităților care erau nerăbdătoare să-l condamne pe Bradley Manning, care a vizitat odată un hackerspace MIT.

Internetul e frustrat de moartea lui Swartz, iar indignarea împotriva vânătorii de hackeri a guvernului a crescut. Securitatea e acum una dintre cele mai mari probleme de la Washington, dar în absența unei strategii reale de a o rezolva, federalii au luat măsuri drastice, pedepsind crunt hackeri aproape inofensivi pentru a-i descuraja pe alții.

Lawrence Lessig, expertul legal de la Harvard care a condamnat legea drepturilor de autor pe motiv că ucide creativitatea și libertatea academică, consideră că s-a comis un abuz în cazul lui Swartz. Lessig, fondator al Creative Commons și vechi prieten de-al lui Aaron, a postat propria reacție la sinucidere și nu s-a sfiit să dea vina pe procurori:

„Aaron nu a făcut în viața lui nimic pentru bani. A avut noroc că Reddit s-a dovedit a fi un succes, dar tot ce a făcut când a construit RSS-ul, toată munca lui pentru Creative Commons, toată munca pentru construirea unei biblioteci publice gratuite și pentru înființarea grupului Demand Progress, tot ce a făcut a fost pentru binele public. Era genial și avea un simț al umorului extraordinar. Un copil-minune. Un suflet, o conștiință, sursa unei întrebări pe care mi-am pus-o de nenumărate ori: Ce ar crede Aaron? Acest om nu mai este astăzi, a fost distrus de abuzul unei societăți care nu poate fi numită decentă…

Guvernul a considerat potrivit să-l condamne la cincizeci de ani de închisoare. Trebuie să scăpăm cumva de etica „Am dreptate, așa că am dreptul să te distrug”, etică ce ne domină vremurile. N-am decât un cuvânt de spus: Rușine.

Un singur cuvânt și lacrimi nesfârșite.”

Cu câteva zile înainte de moartea lui, viziunea lui Swartz a fost răzbunată măcar puțin. JSTOR a anunțat că va oferi mii de articole gratuit utilizatorilor înregistrați pentru prima oară în istorie.

Text: Leandro Oliva și Adam Clark Estes

Traducere: Oana Maria Zaharia