Luptele din Siria împing Libanul spre un război civil

Video și fotografii de autorul articolului

Miercuri, în Elveția, delegați din peste 40 de țări s-au adunat la conferința Geneva II pentru a discuta posibilitatea extraordinar de teoretică de a face pace în Siria. Între timp, la mai mult de 2 400 de kilometri distanță, conflictul sirian a continuat să se reverse peste graniță, în Liban, destabilizând și mai tare regiunea.

În ultimele câteva săptămâni, Frontul Al Nusra din Liban, bănuit a fi o ramură a grupului Al Nusra care luptă în Siria, a susținut că e responsabil de o serie de bombardament care i-au făcut pe mulți libanezi să se teamă de izbucnirea unui nou război civil.

Chiar și înainte ca ultimele violențe să crească tensiunile, țara era deja într-o poziție precară din cauza mai multor decenii de nemulțumiri civile.Sprijinul acordat de Hezbollah președintelui sirian Bashar al Assad a inflamat relațiile deja tensionate dintre suniții și șiiții din Liban. Asta se vede foarte clar pe străzile din Tripoli, unde zilnic răsună focuri de armă.

Locuitorii de aici s-au obișnuit atât de tare cu zgomotul de gloanțe, încât șeicul Isbilal Radwan Al Masri, un lider sunit din Tripoli, răspundea la întrebările noastre până când s-a săturat de gălăgia din stradă, a luat o pușcă din apropiere și s-a dus să tragă și el câteva focuri în aer. Apoi s-a întors să termine interviul.

Al Masri a spus că e îngrijorat de numărul mare de sirieni care și-au căutat refugiu în Liban. Estimările spun că deja s-ar putea să fie 1,5 milioane de sirieni în țară, adică mai mult decât o pătrime din populația libaneză. Resursele sunt deja consumate, iar fluxul de refugiați nu pare să scadă.

Refugiații sirieni cu care VICE News a stat de vorbă nu erau interesați să discute despre răspândirea războiului. Îi interesa să vorbească doar despre disperarea și greutățile lor, mai ales despre cele ale copiilor lor. Mulți și-au exprimat nemulțumirea față de comunitatea internațională. „Țara noastră a fost distrusă, copiii mei nu au niciun viitor și plâng pentru ei pentru că nu au nicio șansă”, a spus o refugiat[ siriană care ne-a dat drept nume pseudonimul Ahmed. „Nimic nu ne mai dă speranță, iar copiii o să ajungă să mănânce iarbă până la urmă. Nimeni nu face nimic. De ce?”

Mulți refugiați s-au plâns și de lipsa de ajutor și de tratamentul negativ de care au avut parte în Liban. Fady, un tânăr tată din Al Qusayr care locuiește într-o tabără din orașul Ersal, a spus că animalele au fost tratate mai bine decât oamenii.

„Când ești refugiat, n-ai nicio valoare – oricine de pe stradă te poate lovi sau omorî, după care își vede de treaba lui, iar tu nu ești recunoscut de nimeni, ne-a spus. Ești nimic și nu ai nimic. Nu ai drepturi.”

Traducere: Oana Maria Zaharia