M-am prăjit, dar nu m-am excitat de la supa afrodiziacă din Jamaica

În melodia reggae clasică Ram's Goat Liver, Pluto Shervington cântă „Ficatul de berbec e bun într-o zeamă bărbătească, capra picantă te face să muşti mai bine decât latri." Dacă nu ştii nimic despre fineţurile bucătăriei caraibiene, chestia aia despre care vorbea Shervington e un preparat tradiţional care se face din capul unui berbec dar şi din diverse lături. Zeama bărbătească nu e o simplă supă. Aparent este un afrodiziac care-ţi aprinde genitalele atât de tare c-ajungi la Urgenţe cu arsuri de gradul trei.

Deşi este un preparat jamaican legendar, se pare că în afara zonei insulare e destul de greu să găseşti zeamă bărbătească. Totuşi, preparatul a ajuns şi-n stomacele celor de la Rolling Stones care au scos albumul Goats Head Soup în 1973, pe care l-au tras la Dynamic Sound Studios din Kingston, Jamaica, după ce-au testat supa. Dacă vrei s-o găseşti în Europa sau în SUA trebuie să ai voinţă. Foarte puţine restaurante prepară chestia asta şi o fac doar o dată pe săptămână pentru amatorii preparatului. Eu voiam s-o încerc de ani de zile ca să văd ce gust are, dar şi să aflu dacă mă face suprapotent.

Am căutat zeama bărbătească prin toate restaurantele caraibiene din Londra şi după multe căutări m-am trezit îmbrăţişat de Clive Biggs, patron unui restaurant numit Refill unde se prepară supa asta în fiecare weekend de 11 ani. În ciuda poftei mele de a încerca zeama bărbătească, aveam o mică problemă:

Nu prea-mi plac organele. Aia e, am spus-o. Aşa că atunci când am intrat în bucătăria lui Clive şi-am văzut un puzzle cărnos de componente pentru zeama bărbătească format dintr-un cap de berbec, bucăţi de burtă, intestine şi (au!) momiţe, treceam printr-o serie de tulburări interne.

Clive şi bucătarii săi, Donald şi Marlene, au fost destul de drăguţi încât să mă lase să-mi satisfac curiozitatea şi să mă uit cum prepară zeama bărbătească. Nu trebuie grăbită prepararea, aşa că ei mai prepară şi nişte şorici, peşte prăjit, colţunaşi şi tot felul de alte ciorbe. Capul berbecului era deja tocat când am ajuns, dar Clive a insistat să-mi arate unul întreg din congelator. Înveţi multă umilitate când priveşti un berbec în ochii lui morţi şi congelaţi. Capul, burta, intestinele, coaiele şi banane verzi tocate se pun în oală alături de nişte dovleac, morcovi şi cartofi ca să-i dea consistenţă. Apoi adaugă un pachet de bază de ciorbă bărbătească. „Toţi o folosesc," mi-a spus Clive. Şi circa o tonă de ardei iuţi caraibieni. Dacă n-ai mâncat haleală caraibiană până acum, înseamnă că nu te-ai bucurat de fierbinţeala fructoasă pe care-o simţi în gură după ce haleşti ardeii ăştia, baza bucătăriei lor.

În timp ce supa maronie fierbea la foc mic, bucătarii rulau colţunaşii care se servesc cu ea. Mai aveam câteva ore de aşteptat până să gust supa asta de erecţii. I-am întrebat despre originea supei şi Clive mi-a spus că „la fel ca multe alte afrodiziace nu i se ştie originea exactă. Când eram mic mi se spunea că-ţi dă senzaţia de bărbăţie. Îţi dă avântul de care ai nevoie ca să devii bărbat."

Evident m-am mirat de ce se foloseşte doar capul unui berbec. Ce, creierul caprei nu-i la fel de bun? „Zeama bărbătească e mereu făcută din berbec, niciodată din femelă. Se crede că se prezervă vigoarea animalului prin carne. De asemenea urina berbecului atrage mereu caprele." Dar noi nu bem urina, nu? „Nu, dar în multe ţări din lumea a treia se mănâncă doar berbecul, iar femelele sunt crescute pentru lapte."

După trei ore, sinusurile mele erau pline cu cărnurile potente, colţunaşii erau prăjiţi şi era vremea degustării. Primul lucru care te loveşte e fierbinţeala. Care creşete şi creşte şi iar creşte. Apoi vine cel mai intens gust de carne pe care l-am simţit vreodată: fragedă, bogată şi, mi-e jenă s-o spun, al dracului de bărbătească. Mă lovise un val de endorfine şi ruşine când, după câteva guri, Marlene m-a întrebat dacă-mi caut nevastă.

Au râs cu toţii.

Ştiu că eşti curios dacă am plecat din restaurant cu un tun din Primul Război Mondial în pantaloni şi, deşi nu-mi place să te dezamăgesc, n-am simţit niciun efect de afrodiziac după ce n-am mai fost virgin în zeamă bărbătească. Dar m-am simţit energizat de parcă băusem două espresso. Aşa că n-am nevoie de cofeină pentru că de acum încolo o să mă energizez cu cap şi coaie de berbec. Iar pentru asta, Clive, îţi sunt recunoscător.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre supă:
Supa alfabet e mai tare ca Skypeul
Ghid de fapte bune: cum să mănânci supă la plic ca un profesionist
Cum am mâncat supă de penis de taur ca leac pentru mahmureală