Mafioţii de la BUG sunt sufletişti

De Mugur Vărzariu

După ce a dat coperta ediţiei internaţionale a Numărului despre Siria al VICE, fotograful Mugur Vărzariu revine cu o serie de imagini din fotodocumentarul pe care l-a făcut în turneul trupei sale de suflet, BUG Mafia.

Prin ’96 spărgeam boxele la maşină ascultând BUG Mafia de pe casete cumpărate de la Unirea sau din Piaţa Romană de la „coloane”. Mesajul lor social rezona perfect cu rebelul din mine şi aş fi dat orice să-i cunosc, dar n-am avut norocul atunci. La 16 ani după am dat peste profilul de Linkedin al marketing managerul trupei, Narcis Bălaşa, şi mi-a venit imediat ideea să fac un documentar foto.

La câteva zile după asta eram deja alături de Tataee (Vlad), la el acasă pe șoseaua Dobroieşti. El se ocupă de toată partea administrativă a trupei, de la contracte, transport, cazare, cărat şi instalat echipament până la detalii mărunte precum bannerul cu BUG Mafia pentru masa DJ-ului. E motorul neobosit al trupei. De la el de-acasă am plecat pe șoseaua Pantelimon, ca să-i luam pe Uzzi (Alin) şi pe Caddy (Dragoș). Mama soacră a ultimului dintre ei şi-a luat la revedere şi le-a urat băieţilor drum bun spre Piteşti, unde aveau concert. I-am întrebat dacă o să cânte și piesa mea favorită, Cu tălpile arse, dar mi-au zis că e cam dificil de abordat melodia asta în concert, ceea ce m-a cam întristat.

Deşi am tocit multe casete cu muzica lor, i-am auzit pentru prima dată pe viu abia la proba de sunet, unde m-am trezit dansând în timp ce trăgeam cadrele. După probe ne-am dus la hotel şi cred că și Jim Morrison ar fi avut ceva de învăţat din felul în care se distrează băieţii. Concertul a început pe la unu noaptea. Munceam conştiincios când, în pauza dintre două melodii l-am auzi pe Caddy răpăind versurile de la Cu tălpile arse. Imediat i s-a alăturat şi Tataee. Credeam că visez, dar la final Caddy a spus: „Asta e pentru fotografu’, special.” Omul e pâinea lui Dumnezeu.

Pe la trei ne-am întors la hotel. Eram rupt de oboseală, dar băieţii încă aveau chef de glume. Uzzi ne-a spus o poveste despre bunicul lui, pe care îl îngrijeşte. La un moment dat un medic l-a întrebat dacă a băut ceva, iar bunicul mucalit i-a răspuns: „Ce să beau doamnă, că nu îmi daţi voie”. Femeia contrariată s-a uitat atent la el: „Mă refer la apă.” Uzzi, întruchiparea coolness-ului, este durul cu suflet de aur.

Am plecat acasă o oră mai târziu. A doua zi a urmat Brăila. Nu ştiu dacă am apucat să dorm două ore din 48, dar a meritat, iar la scurt timp după am mers cu ei la concertul cu Loredana de la Sala Palatului.

Uniţi, prieteni, fără figuri, băieţii BUG sunt ceea ce cântă. Aşa i-am cunoscut eu pe „mafioţi” şi aceste imagini sunt câteva crâmpeie din timpul petrecut împreună. Ca să vedeţi tot documentarul intraţi pe www.mugurvarzariu.com.

Comentarii