Uneori îmi place să-mi imaginez că gura mea este o pizdă umedă şi strâmtă, iar un Bic Mac sau o lingură de îngheţată de la Ben & Jerry’s este o pulă mare şi vânjoasă pe care mi-o îndes în gură de parcă mi-ar viola careva faţa. Numai că-mi place. Încerc să zic că, deşi ştiu că e dezgustător şi complet nesănătos, tot mă face să-mi dau drumul. Dumnezeu, natura, etc. zbiară „Nu, opreşte-te!”, dar eu zic „Da! Mai mult! Intră în gura mea şi varsă litri de toxine gustoase în burtoaca mea până când explodez sub un pod ca o fostă voleibalistă moartă şi balonată care a fost sexi la un moment dat, dar s-a apucat de heroină şi a ajuns în stadiul în care ar face lucruri atât de dubioase cât să ajungă moartă sub un pod.Ţin un borcan de unt de arahide în torpedou.Aş prefera ca nevastă-mea să vadă cât de des vizitez siteuri porno, decât să vadă de câte ori pe zi merg la McDonald’s.Ieri a trebuit să trag pe dreapta ca să borăsc, pentru c-am halit prea multă brânză şi prăjiturele la o întâlnire unde serveau gratuit brânză şi prăjiturele CARE ZĂCEAU ACOLO, NEPĂZITE, APETISANTE, ÎN TIMP CE NOI CHIPURILE FĂCEAM AFACERI. Le-am mâncat pe toate aproape singur. O femeie de la şedinţă se uita la mine cu nivelul ăla de scârbă pe care îl rezervi de obicei oamenilor care-şi bat copiii.Când mi se adună destulă mâncare în maţ am senzaţia, de la presiunea stomacului, că mă îmbrăţişează cineva pe interior. Ca şi cum mă îmbrăţişez singur. E un surogat patetic pentru cum ar fi să fiu mulţumit de mine şi de viaţa mea. E dezgustător. Şi o fac constant. Acum scriu articolul ăsta cu nişte crochete de caşcaval.
