FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Dacă ești mândru că ești român, atunci ar trebui să recunoști că manelele sunt esența țării

Românii sunt genul de popor care se laudă că ascultă lăutărească, dar le e scârbă de manele, deși-s cântate de aceiași oameni.

Am găsit puțini rockeri cărora să nu le placă Regina Tristeții a celor de la Impex

Până când manelele nu vor ajunge să fie tratate la fel ca orice alt stil muzical din România, și nu o să poți auzi pe radio la fel de bine o piesă de la Smiley, Ruby, Holograf sau Florin Salam, subiectul rămâne actual. Pentru că nu se schimbă nimic, și mai mult, vin generații noi din urmă care se confruntă cam cu același tip de discurs. E ca un loop în care ești blocat de peste 15 ani. Maneaua a devenit unul dintre cele mai fascinante handicapuri ale societății românești.

Publicitate

Iar Andrei Dinescu este unul din puținii muzicieni români preocupați de acest aspect. El este unul din fondatorii trupei Steaua de Mare, continuată ulterior în proiectul Impex, sub care cântă actualmente, alături de patru. Andrei este unul dintre puținii muzicieni români care consideră că manelele ar trebui introduse în patrimoniul cultural național.

Ca să-ți arăt cum multietnicitatea e motivul principal pentru care ar trebui să fii mândru că ești român, am discutat cu Andrei despre manele, romi, rasism, multietnicitate și muzică.

Impex va concerta vineri, 28 octombrie, în cadrul celui de-al doilea Outernational Night la Jazz Pong din Berceni (pe șoseaua Olteniței 103), alături de multe alte trupe la fel de inedite. Outernational este în plină campanie de strângere de fonduri, așa că, dacă vrei să susții acest festival independent, o poți face aici.

Andrei Dinescu. Fotografie de Mihai Barabancea

VICE: Salut, Andrei! Care mai e treaba cu manelele în 2016?
Andrei Dinescu: Eu cred că o bună parte din cei care sunt anti-manele sunt rasiști. Nu neapărat cine nu ascultă manele e automat rasist, ci vorbesc de cei pe care îi vezi pe net că sunt foarte activi împotriva lor. Motivul nu cred că este unul pur muzical, iar istoria a demonstrat asta de-a lungul timpului.

Cum?
În America anilor '80 erau reacții anti-disco sau anti-muzică, dar de fapt erau anti-negri, anti-homosexuali, anti-latini. Se știa că nu e frumos să fii rasist, în schimb era ok să fii anti-disco; sau anti-manele, în cazul nostru. S-au șmecherit, în sensul că știu că nu e frumos să zici „am boală pe țigani", căci suntem în Europa și rasismul nu e bun, în schimb poți fi foarte declarativ anti-manele și să fii considerat un om evoluat.

Publicitate

Deci manelele încă au legătură cu etnia, în mod direct.
Da, căci în cea mai mare parte vin din lumea țigănească. Și aici e amuzant, căci e povestea asta clasică, „eu ascult lăutărească veche, nu manele. Lăutăreasca tradițională e bună, manelele sunt rele". De fapt, sunt aceleași familii care fac și muzica țigănească veche, și muzica țigănească contemporană.

Se duc și cântă cu lemnul, cu contrabasul, țambalul, vioara când știu că au de-a face cu publicul de muzică tradițională și se duc să cânte manele la nunți, dacă știu că lumea asta vrea să asculte. Dacă ei sunt mai bătrâni și cântă lăutărești, copiii lor cântă manele.

Dar sunt lăutari în vârstă, precum Gheorghe Caliu, care se plâng de faptul că se pierde modul ăla vechi, tradițional, de a cânta muzică lăutărească. Cine face diferențierea?
Publicul alb a făcut diferențierea asta, iar apoi, din păcate, romii au început să-i dea apă la moară. Când m-am întâlnit la studio cu Gheorghe Caliu, am cântat manele împreună. Aveam tobele, clapele acolo, și hai, sistem! Și el știa, imediat. Și am început să cântăm manele și evident, îi plăcea. Dar el trebuie să-ți mențină acest brand de muzică lautărească.

Andrei Dinescu. Fotografie de Adi Bulboacă via Outernational Days

Dacă publicul lui e format din rasiști anti-maneliști, le dă apă la moară. Dar el doar repetă ce zice publicul lui. La fel cum e și Rodion, care ascultă manele. Dar publicul lui e format din rockeri anti-maneliști și atunci, la o adică, el e anti-manelist, dar el acasă ascultă manele. Sunt oameni care nu vor să-și piardă fan base-ul.

Publicitate

Dar e rușinos să zici că asculți manele?
Este o problemă legată de cuvântul „manele". L-am întrebat odată pe unul dintre lăutarii care au venit pe la studio, dacă merită să luptăm acum pentru acest cuvânt care a devenit ceva rău, sau mai bine trecem la altele și îl numim altfel? Și el a zis că muzica pe care o cântă Salam nu e manea. E pop. Manele se referă la un anumit groove, care e mai domol și cu un balans specific.

Cuvântul e folosit azi ca să desemneze muzica țigănească în general. Eu când am contact cu rasiști, nu folosesc cuvântul „manele", ci îi spun muzică țigănească contemporană. Oamenii cântă azi la instrumente electronice, japoneze, gen la o clapă Korg de cinci mii de euro, care nu exista acum o sută de ani. Doar romul contemporan electrificat poate să cânte muzica asta. Acum o sută de ani ea nu exista, deci nu ai cum să o compari.

E o aberație să compari muzica veche țigănească cu cea contemporană. E prea altfel, e cântată cu alte scule. Și e super ipocrit, pentru că peste o sută de ani, muzica de azi va fi muzica veche țigănească. Peste două sute de ani, vor fi unii care vor zice că doar Salam e bun, în schimb cea contemporană atunci e prea nasoală.

Trebuie să mori ca să fii apreciat.
E fel cum a fost cu jazz-ul. Când a apărut, era considerat o muzică jegoasă, sălbatică, prea sexuală, a negrilor jegoși. Azi, jazz-ul e cea mai fină muzică.

Crezi că românii mai sunt preocupați azi de treaba asta cu identitatea națională?
Da, suntem maxim de preocupați si, cumva, e normal. E o confuzie între cetățenie și etnie. Eu zic că are legătură cu o mână de intelectuali care acum 10-15 ani, voluntari sau involuntari, au pornit mișcarea anti-manele. Iar chestia asta a devenit azi mainstream. Dacă ești alb, din oraș, pseudo-intelectual, cu pretenții de om civilizat european, e la pachet să fii de dreapta, rasist, anti-islamist.

Publicitate

Se leagă și de ce se întâmplă în lume la momentul actual?
România e azi în Europa, dar ieri nu era, a stat cinci sute de ani cu turcii. Atunci când eram ciobani, cu fluierașul și cultura noastră ciobănească, Istanbul era ca New York, o hiper metropolă cu știință, matematică astronomie, muzică, nebunie, totul la un nivel super dezvoltat. Iar noi, cand mergeam acolo (sau eram răpiți și aduși acolo), aveam ce sa vedem si să învățăm. Ăla era un loc super evoluat. De-asta nu pot să înțeleg cât de repede au devenit românii atât de anti-islamiști. Cunosc tineri care se întreabă ce ne facem noi românii cu cultura noastră europeană, dacă vin islamiștii peste noi. Frica asta e penibilă, pentru că islamiștii au venit de foarte mult timp peste noi.

Ne-au influențat masiv cultura.
Cifrele noastre sunt arabe. Noi la școală pornim istoria de la romani. Dar romanii au luat de la greci, iar grecii de la egipteni, iar egiptenii au luat de la sumerieni. Prima civilizație serioasă omenească e cea a sumerienilor. Ei au inventat matematica, astronomia, prima bucată de literatură, epopeea lui Ghilgameș. Ei au inventat scrisul. Oamenii despre care noi vorbim azi că sunt arabi, sălbatici, inculți, teroriști, distruși, sub-oameni ne-au învățat totul, să scriem, să citim, să dansăm. Cultura omenirii de acolo vine. Toți au luat de la ei, de la oamenii maro. Într-adevăr, azi nu e momentul istoric al lor cel mai bun, dar nu poți să negi ce ai de la ei. Nu poți să uiți. Mie mi se pare că identitatea românească este foarte mult orientală. Face parte din noi.

Publicitate

Dar se neagă?
Se neagă, la nivel oficial. La nivel personal nu se neagă pentru că noi, fără să știm, folosim în viața de zi cu zi concepte și bucăți de cultură orientală. În orice faci, tu folosești inteligența emoțională țigănească, de exemplu. O folosești, pentru că sunt niște pachete culturale care vin de la romi și le preiei automat; le folosești, la nivel personal.

La nivel oficial, tu ești un austriac sau neamț alb, cu gărduleț alb, și trăiești ca un om alb. În realitate, ești un român, balcanic, turcit, slavizat, un mega mixt, dar cu foarte multă componentă orientală.

Se simte asta și-n muzică?
Dacă te gândești la cultura muzicală a României, care e mai valoroasă, o formație care cântă muzică balcanică azi, în varianta ei modernă, sau Holograf care cântă o muzică occidentală obosită, de acum 40 de ani? E greu de zis cine e mai român, Salam sau Bittman. Eu zic că primul e mai autentic, deși statul sprijină Holograf. La orice zile ale orașului vine Holograf care cântă o labă americană de acum 40 de ani, îndoită de șapte ori. Nu are nimic personal nici din viața lui, nici din cultura noastră, nici din nimic. Nu are legătură cu nimic. E practic o globalizare totală. Pe când romii de azi chiar duc cultura balcanică în viitor, prin faptul că au luat sculele acestea moderne, computere, clape digitale, workstation-uri, tobe electronice. Fac muzică locală cu instrumente moderne; ei o duc în viitor. Statul ar trebui să-i ia și să-i transforme pe toți în patrimoniu, să sprijine cultura locală.

Publicitate

Deci ne pierdem identitatea culturală.
Identitatea românească este multietnicitatea. Eu, ca să îmi găsesc identitatea culturală, trebuie să aflu și să accept că pe aici au fost 12 sau mai multe etnii care ne-au creat identitatea. Grecii, evreii, nemții, ungurii, țiganii, tătarii, sârbii, bulgarii, toți cei care au trăit pe teritoriul României au creat identitatea asta a noastră.

Tu ce crezi despre scandalul din vară cu Vali Vijelie la Ateneu?
E elitism și rasism de doi bani. E cunoscut din istorie faptul că Enescu era prieten cu Barbu Lăutaru și se inspira de la el și de la alți lăutari. Comunicau și erau deschiși. Enescu nu era rasist. În schimb cei care fac în numele lui festivalul, fac un festival extrem de elitist și automat, din păcate, rasist. Fiindcă nici nu se pune problema să cheme, nici măcar lăutari, darămite maneliști, la festivalul Enescu. Închipuie-ți, ar înnebuni ăștia! În schimb, Enescu ar fi făcut asta. Doar cei care vorbesc în numele lui nu sunt ok cu asta. E penibil oricum.

Care-i treaba cu trupa ta Impex, de la ce vine numele?
Impex înseamnă și import-export de culturi și influențe, dar nu înseamnă doar asta. Întâmplător, are legătură cu realitatea noastră, care este una de fuziuni, de importuri și de exporturi. Astăzi e ciudat să cânți doar un anumit gen muzical, de parcă nu ai auzit și de alte cinci mii de stiluri, care chiar să nu lase nicio urmă asupra ta și asupra muzicii tale. Înainte, dacă cineva nu-ți aducea o casetă cu cine știe ce jazzman, poate că nu auzeai de el. Azi auzi chiar și dacă nu-l cauți, îți trece pe la urechi, e accesibil.

Publicitate

Fuziunea e o normalitate, mai ales în România, care este un mix. La noi, stilurile principale ar fi rock, house și manele. Și mă rog, muzică clasică, căci eu și Horațiu am pornit de acolo. Am studiat la liceul de muzică, apoi am studiat destul de serios vioara, cu profesori de la Conservator. La 16 ani deja m-am apucat de alte stiluri. Deci housăr, rocăr, manelist, țăran și clasăr - clasării sunt ăștia care ascultă muzică clasică.

Impex este continuarea de la Steaua de Mare. Am redenumit trupa fiindcă s-au schimbat membrii și atunci nu avea sens să se numească tot Steaua de Mare.

De ce și muzică țigănească?
Sunt niște ritmuri și niște înlănțuiri armonice care sunt unice acelei culturi, nu le poți lua din altă parte. Ca muzician, eu vreau să fur ritmuri și armonii de oriunde. România are o mare prezență țigănească. Nu poți să zici că există lumea rockului pentru că sunt prea puține formații de rock în toată țara. Pe când, lăutari chiar sunt mulți.

În România există două lumi muzicale: lumea muzicii clasice, cu sute și mii de muzicieni români care cântă muzică clasică, și cea a lăutarilor și a muzicii populare. Restul sunt excepții, nu sunt lumi.

Ca muzician, trebuie să fii realist și să știi că există lumile astea două și să înveți de acolo ce poți. Dacă chiar vrei să trăiești în lumea jazz-ului, trebuie să intri pe net din Romania.

Fotografie via Outernational Days

Ce planuri aveți cu trupa?

Vrem să adunăm material pentru un disc, un amestec interesant, cam jumătate instrumental, jumătate vocal, în cinci limbi: germană, rusă, engleză, japoneză și română. Plus muzica instrumentală, care e limbajul universal. Am terminat de construit un studio cu adevărat mișto, la standarde internaționale, ceea ce e ok, pentru că deja de prea mulți ani, orice făceam suna mai prost decât în occident, tehnic.

Te frustrezi ca român dacă doar din lipsă de scule și de bani ideile tale bune nu pot să strălucească.

Te crede lumea că ești manelist?
Nu prea, cred că e din cauza feței mele, că sunt blonziu și așa. Am față de rocăr. De om care în mod normal în România ar fi anti-manele. Și tot timpul când vorbesc, cu fața asta, despre manele, nimeni nu mă crede, sau zice că fac mișto. Dar cum ziceam mai devreme, eu sunt și țăran, și manelist, și housar, și clasăr.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre manele românești:
Trupa Azur mi-a povestit cum a cântat manele-n munți în ciuda regimului Ceaușescu
Ce am învățat din manelele anilor 2000
Cum am scos un album de manele-rap și am crezut că o să ajung faimos în România