Ieri, pe la prânz, mi-au căzut ochii pe o știre care era deja virală: „Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a colaborat cu Securitatea", urla Facebook-ul. „Pfuu, și el?", m-am gândit. În timp ce-mi fugeau prin fața ochilor cuvinte precum „turnător", „informator", „Securitate", un coleg a citit știrea cu voce tare. Un altul a spus: „Mi-a fost profesor. Unul dintre cei mai faini profesori pe care i-am avut".

Mi-am adus aminte atunci de un interviu în care ministrul spusese că școala din România „ucide în copil dorința de a cunoaște". M-am gândit imediat la toți elevii și studenții despre care el a spus că se simt „singuri la școală, nefericiți și în stres continuu" și care, acum, vor citi dezamăgiți aceeași știre pe care o citesc și eu și vor spune: „Frate, și ăsta e doar un turnător și un mincinos nenorocit".

Dar apoi au început să apară dubiile și semnele de întrebare. Și nu era vorba numai de dublul standard pe care mulți îl aplică dacă e vorba despre o persoană pe care o plac, găsind în ei resorturile necesare ca să îi treacă cu vederea lucruri pentru care pe alții îi înfierează. Părea mai mult decât atât.

De la oră la oră, se adunau indicii că nu eram martori la o bombă de presă, ci la o posibilă manipulare.

Dar să le iau pe rând.

Primele semne de întrebare le-a ridicat un document oficial care a început să circule pe Facebook, eliberat de Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS) în 2007 și postat pe pagina de internet a Universității București, al cărei rector a fost actualul ministru. Iar documentul spunea așa:

CNSAS a confirmat veridicitatea documentului și a transmis un comunicat de presă: „În acest moment, verificarea membrilor Guvernului României este în derulare, iar la finalizarea acesteia, C.N.S.A.S. va face publice concluziile, inclusiv în privința domnului Mircea Dumitru."

Guvernul a transmis că nu au primit de la Consiliu informații noi care să contrazică verdictul de necolaborare dat lui Mircea Dumitru în 2007.

Știrea despre presupusa calitate de informator al Securității a ministrului Educației a apărut prima dată în ediția online a Evenimentului zilei, cu titlul: „Bombă! Ministrul Educației a colaborat cu Securitatea!".

Era semnată de jurnaliștii Răzvan Bucur și Silviu Tudor. Primul există, în carne și oase. Al doilea este însă pseudonimul redactorului-șef al EVZ, Simona Ionescu, după cum mi-au spus jurnaliști de la Evenimentul zilei.

Semnarea cu pseudonim este o obișnuință în presa românească, mai ales în ultimii ani. De obicei, se practică atunci când jurnalistului îi e cam rușine de ce scrie, nu vrea să-și asume acele rânduri sau nu vrea să se afle că el le-a scris, din varii motive.

„Nu pot să vorbesc acum, ne auzim peste o oră", mi-a spus la telefon Simona Ionescu, după ce a auzit subiectul despre care vreau să vorbim. Peste o oră, însă, nu mi-a mai răspuns la telefon. Și nici peste două.

Astfel, nu am putut s-o întreb dacă s-a gândit în vreun moment că ar putea fi vorba de o manipulare, dacă își reproșează ceva cu privire la publicarea știrii și care este motivul pentru care a semnat cu pseudonim.

Deși aducea acuzații grave, de genul „dosar de informator", „două note informative", „relație prolifică cu Securitatea", articolul nu conținea nicio dovadă sub forma vreunui document. Cita o „sursă credibilă" din CNSAS, fără a-i da numele. Cu totul, articolul avea puțin peste o mie de semne. Cât o știre de coloană, despre drumuri blocate din cauza zăpezii, să zicem.

A doua publicație care a dat știrea, la scurt timp după EVZ, a fost Adevărul. Titlul era: „Ministrul Educaţiei, colaborator al Securităţii. Sub numele de cod 'Negulescu', el îşi turna colegii români şi străini".

Urma o singură frază care relua informația din titlu și apoi doar CV-ul ministrului.

Cum articolul din Adevărul nu cita Evenimentul zilei și aducea o informație nouă - presupusul nume de cod „Negulescu" - am bănuit că nu era vorba de o preluare, ci de o știre dată din surse proprii. Ce înseamnă asta?

La prima vedere, ambele publicații au primit informația de la aceeași sursă din CNSAS. Astfel, ceea ce părea o intoxicare, nu era una gândită la nivelul presei (sau nu numai), ci părea să vină din interiorul CNSAS.

Dacă îți imaginezi că CNSAS este o instituție formată din experți independenți și fără nicio legătură cu politicul, te înșeli. Ea se află sub controlul Parlamentului și membrii Colegiului CNSAS sunt numiți de președinte, de prim-ministru și de grupurile parlamentare. Ultimul colegiu a fost numit în 2012 și are un mandat de șase ani.

Astfel, există în CNSAS oameni numiți de PSD - Florin Abraham, Laurențiu Tănase, Cazimir Ionescu -, de fostul PDL - Adrian Cioflâncă, și chiar de grupul progresist, adică UNPR (în prezent, înghițit de PMP ) - Florian Bichir. Ultimul este fost jurnalist și actual colaborator la Evenimentul zilei, doctor în teologie, absolvent al Colegiului Național de Apărare. Primele suspiciuni înspre el s-au îndreptat, având în vedere relația sa apropiată cu conducerea Evenimentului zilei, precum și luările de poziție în acest caz.

Având în vedere că numele său s-a rostogolit pe Facebook ca posibilă sursă a acuzațiilor, l-am sunat să-l întreb cum comentează.

Purtătorul de cuvânt al CNSAS, Ancuța Median, mi-a transmis, telefonic, faptul că se derulează o anchetă internă în cadrul instituției, privind informațiile care au apărut în presă despre Mircea Dumitru.

Iar premierul Dacian Cioloș a cerut oficial CNSAS să facă lumină în cazul ministrului a cărui reputație este acum în joc.

Motive de a lovi în Mircea Dumitru putem găsi în multe direcții. E un ministru de bază al unui guvern tehnocrat, aflat uneori în conflict deschis cu decidenții din spectrul politic. În al doilea rând, ministrul a declarat recent război universităților care scot doctori pe bandă rulantă. Printre acestea se numără Academia Națională de Informații a SRI, sau cea de la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I", a Armatei, sau școala doctorală din cadrul Poliției, de la Academia „Alexandru Ioan Cuza".

Dacă mai ai nevoie de alte confirmări, uite ce a spus acum câteva zile ministrul Educației:

Un alt detaliu care ar trebui să te pună pe gânduri este și faptul că nici Adevărul, nici Evenimentul zilei nu au așteptat punctul de vedere al ministrului Educației înainte să arunce în spațiul public acuzațiile. La scurt timp, acesta a reacționat, într-o conferință de presă:

Dumitru a explicat că există un dosar de rețea pe numele său, dar angajamentul pe care îl conține nu este al lui, fapt demonstrat de o expertiză olografă.

Ministrul a descris acuzațiile în termeni precum „mistificare grosolană" și „calomnie" și a spus că îi va da în judecată pe cei care au făcut aceste „afirmații defăimătoare".

Practic, la numai câteva ore de la lansarea „bombei de presă" existau deja dovezi solide că cele două publicații centrale care lansaseră dezvăluirea nu aveau destule dovezi în spate.

Cât privește „sursa credibilă" din CNSAS, se ridică întrebarea de ce a făcut asta, știind că se va afla că e doar o manipulare, în condițiile în care lipsesc dovezile? Pentru că a putut. Și, foarte probabil, ce a urmărit s-a împlinit: sigur vor fi câțiva, poate mai mulți, care vor rămâne cu impresia că Mircea Dumitru „a făcut el ceva, nu se poate".

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre manipulare:
Cum funcționează propaganda Antena 3 și de ce pun părinții tăi botul la ea
Clipul Coaliției pentru Familie, cu vedete ipocrite, îți arată de ce sunt disperați homofobii
Cum am fost manipulat de propaganda din Coreea de Nord