Dacă s-ar fi jucat la un campionat european normal, nu unul cu 24 de echipe din care 16 se califică în fazele eliminatorii, meciul de azi al României, cu Albania, ar fi contat doar pentru băieții amatori de statistică. Ambele echipe ar fi avut deja catrafusele împachetate și biletele de avion pregătite pentru întoarcerea acasă. Dar, cum la ediția de anul ăsta au o șansă și națiunile pârlite fotbalistic, partida de astă seară cu albanezii e decisivă. În caz că românii câștigă, cel mai probabil se califică în optimile de finală.

În fine, e meci mare. Cu vreo câțiva ani în urmă, am fi fost siguri că-i căpăcim pe albanezi. I-am fi tratat la preț de Georgia sau Moldova și ne-am fi așteptat le dăm să sară, de la trei goluri în sus. Acum, însă, lucrurile stau altfel. După primele două meciuri din grupă, albanezii au arătat că sunt cel puțin la nivelul nostru. Așa că se anunță un meci al naibii de complicat, iar dacă tricolorii vor juca la fel ca-n primele două apariții, nu prea au cum să câștige.

Hei, și ce-i de făcut ca să bată și românii pe cineva la turneul ăsta? Păi, hai să nu pomenim de planuri pe termen lung, că asta ar însemna ca echipa noastră să naturalizeze vreo 23 de jucători și să aducă un antrenor neamț. Să ne concentrăm pe viitorul imediat. Uite, mai jos, câteva lucruri simple, realizabile în cel mai scurt timp:

În primele două meciuri, românii au găsit plasa porții doar după două lovituri de pedeapsă. Unde mai pui că ambele au fost la limită, iar dacă arbitrii n-ar fi acordat 11 metri la fazele alea, nu s-ar fi sesizat nimeni. Astfel, România e singura echipă de la Euro cu două penalty-uri primite, care l-au propulsat pe Bogdan Stancu, atacant la puternica Genclerbirligi, printre cei cinci golgheteri ai competiției. Ca să-ți dai seama în ce ape se scaldă „Motanu'", ceilalți patru sunt Bale, Morata, Payet și Lukaku.

În contextul ăsta, ca să primim un penalty și la meciul de azi, ar trebui ca albanezii să-i taie piciorul vreunui fotbalist român. Sau, într-un moment de nebunie temporară, un jucător albanez să ia mingea-n brațe și să danseze cu ea în careu. În orice altă situație, băieții noștri nu vor mai pupa un alt penalty. Iar dacă se vor tăvăli în careu și vor implora un 11 metri, în stilul caracteristic, e posibil chiar ca arbitrul să le bată obrazul: „Sunteți nesimțiti, băi, români? Ați primit două deja, ia dați voi gol și altfel!".

Așa că, dacă albanezii nu-s drăguți să-și bage mingea în poarta lor, e necaz mare: echipa României e obligată să dea gol din acțiune.

Nu spun că Claudiu Keșeru, atacantul de la Ludogoreț Razgrad, nu-i un jucător valoros. Probabil că e. Numai că, la cât pare de inimos, Claudiu ar putea ajuta mai mult echipa României din tribună. Că și acolo e nevoie de băieți vânjoși, cu condiție fizică ireproșabilă și plămâni puternici, care să sară, să bată-n tobe și să urle 90 de minute pentru echipa națională.

În teren te mai descurci, o scoți cumva la capăt. Mai greu e să găsești un șef de galerie dedicat, care să anime peluza și când lucrurile nu-s roze. Pe deasupra, Keșeru pare genul de jucător maleabil, care a zis măcar o dată-n carieră replica asta: „Nu-i nicio problemă, joc unde mă pune antrenorul!". Deci, evident că n-ar zice „nu", mai ales dacă cineva cu skilluri de comunicare i-ar explica de ce mutarea lui printre spectatori e în beneficiul echipei naționale.

La meciul cu Elveția, Iordănescu l-a înlocuit pe Răzvan Raț, fundașul stânga al „naționalei", în minutul 61. Motivul oficial a fost o mică accidentare a fotbalistului, dar adevărul e că Raț a jucat prost de tot la turneul ăsta. Omul de la Rayo Vallecano a fost printre cei mai slabi români de la Euro, depășit mai mereu de adversarii direcți și incapabil să nimerească măcar o centrare decentă. E clar că Raț trebuia scos de pe teren chiar și dacă era apt 100%.

Problema e că înlocuitorul de serviciu al lui Raț este Steliano Filip, un tip care se remarcă doar printr-o freză dubioasă. Poate că Steliano e băiat bun în timpul liber, dar chiar n-ai cum să joci cu el titular la Euro. Probabil că, dacă ar fi el însuși antrenor, nici Steliano Filip nu s-ar băga în teren. Bun, și atunci care-i soluția? Una la îndemână: lași banda stângă descoperită, că n-are cum să fie mai rău decât cu băieții ăștia doi, și joci în zece, că nu-i nicio rușine.

Pe deasupra, generalul nea Puiu ar putea scrie istorie cu mutarea asta: primul antrenor care a început un meci, deliberat, cu doar zece jucători. Dacă-i iese schema, o să fie considerat un geniu tactic.

Urmărește rezumatul meciului Ungaria - Austria, ca să vezi cum se marchează din acțiune la Euro

Spre deosebire de noi, vecina Ungaria e aproape calificată în optimi, după doar două meciuri jucate. N-au avut o grupă mai ușoară sau le-a intrat norocul în casă, ci, pur și simplu, au jucat fotbal, nu bambilici. Iar ungurii sunt un model bun pentru România, dintr-un motiv evident: ca și noi, au un lot de jucători submediocri, printre cei mai slab cotați de la Euro.

Deosebirea e că cineva le-a explicat ungurilor că se poate juca fotbal și altfel decât cu tactica „focul la ei". Cel mai probabil, a făcut-o selecționerul lor, un neamț, care se bazează mai mult pe posesia mingii decât pe intervenție divină sau un semn de la Arsenie Boca.

Prin urmare, uite o idee care ne poate aduce victoria: în locul ședinței tactice de dinaintea meciului cu Albania, care oricum nu-i decât o discuție inutilă de îmbărbătare, la modul „Hai, bă, că se poate!", băieții noștri ar putea să vizioneze meciurile Ungariei cu Austria și Islanda. Ar avea destule de învățat de la vecinii noștri.

Dacă sfaturile de mai sus nu-s de ajuns, atunci tricolorii pot să-și găsească inspirația în vorbele de duh ale „regelui" Hagi. Dacă nici pe Gică, cel mai bun fotbalist român din toate timpurile, nu-l asculți, atunci pe cine? În plus, istoria-ți arată că Hagi e un bun motivator. Știe cum să le spună, pe limba fotbaliștilor, cât să-nțeleagă și Chiricheș sau Torje.

Uite o mostră: „Haideți să mergem acolo, să ieșim, să câștigăm orice, să fie bine ca să nu fie rău!". O povață ca asta n-are cum să nu trezească luptătorul din tine și să te determine să dai tot pe gazon, până la ultima picătură de energie. Iar dacă tot mai au nevoie de sfaturi, atunci fotbaliștii noștri pot să-l urmeze pe ăsta: „Ai, n-ai mingea, tragi la poartă!", rostit acum mulți ani de-un antrenor român. Nu de alta, dar statisticile de la European arată că stăm prost când e vorba de șuturi: în două meciuri, am nimerit doar cinci pe spațiul porții, din totalul de 16.

Hai, băieți! Ăsta e momentul nostru, e acum ori niciodată. Și, cum ar spune tot „regele" Hagi, e timpul să „nu ne mai ascundem după unghii".

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre echipa națională:
Meciul echipei naționale cu Franța ți-a arătat că românilor le place să se îmbete cu apă rece
Am fost cu fii-miu de șase ani la România-Grecia și n-am înțeles niciunul nimic
Dacă încă te uiți la meciurile naționalei, nu meriți fotbal bun