Melodia lui Miley Cyrus despre peștele ei mort e o meditație incredibilă asupra mortalității

De când e lumea, oamenii au încercat să înțeleagă și să accepte moartea. Piramidele din Giza, Taj Mahal-ul, mormintele neolitice din Irlanda – toate sunt monumente ale acestei judecăți metafizice. De la Shakespeare până la Joan Didion, tradiția modernă vestică e plină de artiști care încearcă să găsească morții un sens. Așa a încercat și muzica.

Avem tendința să ne imaginăm că orice tip de artă se luptă cu moartea într-un mod grandios. Dar unul dintre cele mai mari mistere ale morții e că ne dezarmează în moduri neașteptate și în momente neașteptate – unele care sunt adesea foarte ciudate. Exact așa a fost în cazul melodiei sfâșietoare pe care Miley Cyrus a scris-o pentru peștele ei, Pablow, care s-a alăturat în ceruri husky-ului Floyd. Înregistrată la ultima sesiune live a lui Miley la Happy Hippie Backyard, începe cu un iz senin, pentru că Miley apare într-o salopetă în formă de unicorn și fredonează versuri ridicole ca „You've never been on land / and you've never seen the sky / you don't know what a cloud is / why did everything I love have to die?"

Miley continuă cu al doilea vers în care povestește cum a mers la sushi cu prietenii, unde „watching my friends eat my friends / ruined my appetite", iar cum în ultimul vers își imaginează că Pablow se îndrăgostește de un căluț de mare pe nume Sadie. După cum am zis, la prima ascultare, melodia pare absurdă și puerilă și suprarealistă în același timp, după cum spune și feed-ul de Instagram al lui Miley. În cele din urmă, e un necrolog sumbru pentru un pește mort. Dar, după ce Miley începe să plângă, iar noi, ca public, ajungem să contemplăm ce înseamnă pentru un pește să moară, situația devine mai intensă. Uită-te la ultimul vers.

I heard of a seahorse named Sadie
I heard she was quite the lady
Maybe you'll find her and you can make babies
That'd be kind of crazy
If Pablow the Blowfish found love deep in the sea
Then that would mean
Pablow the Blowfish was better off than here with me

Și acum suntem puși față în față cu multe din căile pe care Pablow le-ar fi putut urma în viața lui, iar, prin extensie, să ne gândim la viețile persoanelor drage. Ce putem face când viața ne lovește drept în față, ne prinde în capcană, după care ne lasă-n pace? Cum ar fi fost ca viețile celor dragi să fi fost altfel? Ar fi fost mai fericiți în altă viață? Și privită din perspectiva asta, melodia punctează o problemă serioasă, chiar dacă Pablow a fost doar un pește și chiar dacă versurile vin cu o idee despre ce ar putea să însemne pierderea cuiva, există ceva real în felul în care exprimă durerea: Cei care pierd pe cineva drag și nu-și imaginează alt deznodământ, nu se gândesc la lucrurile pe care nu le-au văzut niciodată? Sigur, în majoritatea timpului nu mergem într-un restaurant să mâncăm același fel de mâncare din care erau făcuți prietenii noștri, dar cineva care a pierdut pe cineva s-a nimerit la un moment dat într-un restaurant în care l-au năpădit amintirile și lacrimile.

Există poezie și profunzime în melodia asta simplă și amuzantă despre un pește mort pe care milioane de clișee despre moarte și terorile întunecate ale morții nu le-ar putea reda niciodată. Îmi place cântecul ăsta. Intrarea lui Miley în lumea compozitorilor nu ar putea să fie mai intensă decât atât. Adică, uită-te la mine, un tip care cu o oră în urmă voia să glumească pe seama sushi-ului, acum mai are puțin și plânge la gândul morții. RIP Pablow, plecat mult prea devreme. Cu versurile lui Miley, „I won't forget even one second we had / because you might be gone / but you could never be dead."

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre Miley:
Turneul lui Miley Cyrus: Ce se întâmplă când sexul nu mai vinde Miley Cyrus e o punkistă dată dracului Contul de Instagram al lui Miley Cyrus face cât zece muzee de artă