Fotografii cu cei mai temuți mafioți din Japonia

Nu e suprinzător că membrii Yakuza nu sunt foarte deschişi faţă de străini. În special faţă de străini cu camere foto. Cu toate astea, Jesse Lizotte, un fotograf din Sydney, i-a convins pe câţiva membri ai găştii să pozeze pentru cel mai recent proiect al lui, Born Too Late.

Jesse are ceva experienţă în convins oamenii să facă lucruri pe care nu le-ar face de obicei. Înainte de proiectul ăsta, a documentat vieţile găştilor de lowriders din Chicago şi Los Angeles. Dar chiar şi pentru el, a fost destul de dificil să-i convingă pe membri să se lase fotografiaţi cu degetele lor lipsă şi tatuajele cu oamenii pe care i-au omorât.

VICE a vorbit cu el despre cum cele două găşti s-au influenţat reciproc de la distanţă şi despre cum cultura Yakuza se schimbă odată cu noua generaţie.

VICE: Hei, Jesse, în Born Too Late ai ales un subiect destul de intens. Cum a fost să îţi petreci timpul cu lumea interlopă japoneză?
Jesse Lizotte: Sincer să fiu, nu a fost chiar cel mai uşor grup de oameni de fotografiat, ca străin. Sunt genul de oameni cărora nu le place să le faci poze. Au o mentalitate complet diferită. Ei nu înţeleg că e cool să îţi etalezi tatuajele şi să fii gangster. Deşi membrii Yakuza sunt destul de direcţi. Din felul în care se afişează îţi dai seama că îi doare în pulă. Au trecut printr-o grămadă de chestii, iar societatea le-a întors spatele. Nu vezi genul ăsta de comportament la japonezii de rând.

Te-ai simţit vreodată în pericol cât lucrai la proiect?
Da, clar. Odată, translatorul meu m-a dus la un tip căruia nu i-a convenit prezenţa mea. Dar voiam să-l fotografiez, aşa că am stat cam o oră cu el, în linişte, până mi-a zis că e pregătit. S-a dezbrăcat de tot şi am văzut că era plin de tatuaje. Avea vreo patru degete lipsă. Nu voia să îi fotografiez faţa, dar nu aveam de gând să mă cert cu el. Pe piept avea simbolul clanului din care făcea parte, pe care nu mi-a dat voie să-l fotografiez, aşa că l-a acoperit. Pe burtă avea numele unor oameni pe care îi omorâse. A trebuit să-l las să verifice fiecare cadru pe care-l trăsesem. Am rămas doar cu două fotografii. Una din spate şi una din faţă.

Care e legătura dintre Born Too Late şi proiectul anterior, Lowrider?
Nu am plănuit să fac chestia asta. Nu am ieşit pe străzi să fotografiesc tipi duri. S-a întâmplat spontan. Proiectul Born Too Late a început când eram acasă la unul din tipii din Los Angeles şi am văzut că avea un perete plin de fotografii cu inși la închisoare. În mijloc era o poză cu un japonez, care ieşea în evidenţă. Am făcut rost de emailul lui şi l-am contactat, iar în cele din urmă mi-a răspuns scurt: „Ăsta-i numărul meu. Sună-mă când ajungi în Tokyo". Asta a fost tot.

După ce-ai lucrat cu grupările astea, ai observat influenţe occidentale în lumea interlopă japoneză?
Cu siguranţă. Membrii mai tineri au obiceiul să se dea mari pe stradă, cu haine de firmă şi toate cele. Conduc Lamborghini, sunt ostentativi, totul la ei strigă „Uită-te la mine, sunt Yakuza". Membrii mai în vârstă sunt mai subtili.

Diferenţele astea dintre generaţii sunt evidente în Yakuza?
Noua generaţie arată complet diferit. Se observă influenţele occidentale. Membrii tineri ascultă muzică occidentală şi conduc maşini occidentale. Cred că se identifică mai mult cu imaginea gangsterului vedetă. Membrii bătrâni sunt foarte tradiţionali. Discutam cu cineva despre ritualul prin care trebuie să treci atunci când o dai în bară. În mod normal, trebuie să-ţi tai un deget. Dar chestia asta s-a pierdut. Acum, dacă o dai în bară trebuie să plăteşti o grămadă de bani şi atât.

Cu toate astea ierarhiile sunt destul de puternice. Tipii mai tineri îi respectă foarte mult pe cei mai în vârstă. Tinerii servesc mâncarea şi nu mănâncă până nu dau semnalul cei mai în vârstă. Le deschid uşile celor mai în vârstă şi le toarnă sake.

Când fotografiezi asemenea oameni, care sunt glorificaţi, dar în acelaşi timp sunt responsabili pentru atât de multe acte de violenţă, încerci să transmiţi şi un mesaj sau doar îi documentezi?
Mi s-a părut important să-i fotografiez pentru că sunt o specie pe cale de dispariţie. Nu am vrut să o dau în senzaţional. Nici măcar nu am folosit cuvântul Yakuza. Oamnii ştiu deja despre ce-i vorba. Voiam mult mai mult de atât de la proiectul meu.

Vezi restul fotografiilor mai jos.

Traducere: Mihai Niță

Urmărește VICE pe Facebook.

Află mai multe despre Yakuza:
Cel mai mare sindicat de crimă organizată din Japonia are acum website și imn
Japonia nu-i mai lasă pe cineaşti să folosească banda Yakuza în filme
Legăturile Yakuzei cu aripa dreaptă japoneză
Mafia japoneză angajează oamenii străzii să decontamineze Fukushima