Mapping-ul și Twitter pot fi folosite ca metode de combatere a violului în Siria

Haosul războiului creează un mediu perfect pentru creșterea numărului de violuri. Nu e ușor să lupți împotriva violenței sexuale pe timp de conflict, dar organizația non-profit Centrul Media pentru Femei pare să se descurce destul de bine. Cu ultimul lor program, intitulat Femei sub Asediu, încearcă să documenteze toate cazurile de abuz sexual pe care le-au întâlnit în timpul războiului civil din Siria. Pentru asta folosesc puterea internetului, plotând fiecare incident sexual despre care află pe o hartă.

Am vorbit cu directoarea programului, Lauren Wolfe, ca să aflu mai multe despre asta.

VICE: În primul rând, de ce sunt femeile alese drept ținte?

Lauren Wolfe: În Siria, am observat de-a lungul timpului că violul e folosit ca metodă de demoralizare a populației. Rapoartele noastre arată că șaptezeci și cinci la sută dintre atacuri sunt înfăptuite de forțe ale guvernului. Când vine vorba de atacuri asupra bărbaților, care constituie douăzeci la sută din rapoartele noastre, cifra sare la nouăzeci și cinci la sută – și asta din cauză că bărbații sunt torturați și violați în închisori.

Adesea, în conflicte, femeile sunt folosite pentru a transmite un mesaj: „Vă dominăm și vă luăm femeile când vrem.” Într-un loc ca Siria, unde există atâta mândrie și se pune accentul atât de tare pe puritate – mai ales pe puritatea femeilor – violarea unei femei nu face de rușine doar femeia respectivă, ci toată familia ei. În acest caz, ar putea face de rușine o întreagă armată de rebeli.

Care sunt scopurile voastre?

Scopurile sunt de trei feluri: În primul rând, vrem să facem o hartă cu incidentele sexuale din Siria, ca să atragem atenția asupra lor.

În al doilea rând, vrem să evidențiem locurile în care au loc aceste abuzuri, să arătăm locurile în care victimele au nevoie de ajutor, ca să li se poată oferi servicii psiho-sociale după încheierea conflictului.

Al treilea scop e unul pe termen lung – vrem să construim o bază de documentare care ar putea fi folosită drept dovadă la proces pentru stabilirea crimelor de război.

Lauren Wolfe

Cum funcționează harta?

Există trei modalități prin care oamenii pot trimite rapoarte. Pot intra pe site să completeze formularul, ne pot trimite e-mailuri sau pot folosi hashtag-ul #RapeinSyria pe Twitter. Din păcate, din cauza naturii site-ului Twitter, rapoartele primite prin această metodă nu conțin prea multe informații. Cele mai bune rapoarte sunt cele obținute prin crowd-sourcing. Primim tot mai multe astfel de rapoarte, dar majoritatea poveștilor pe care le întâlnim rezultă din propriile noastre cercetări și din articole de la BBC sau Al Jazeera. Mai primim rapoarte și de la organizații ale drepturilor omului ca Human Rights Watch sau International Rescue Committee, de la ONU, de la jurnaliști și doctori.

Cum verificați acuratețea informațiilor?

Marcăm toate poveștile din toate sursele drept „neverificate”, pentru că nu le-am verificat personal. S-ar putea ca asta să se schimbe în viitor. Eu sunt gata să accept că unele dintre organizațiile cu care lucrăm sunt demne de încredere. Deocamdată, încercăm să fim cât mai transparenți în privința surselor și spunem foarte clar de unde ne provin informațiile.

De ce e atât de important să colectați informațiile acum, în loc să așteptați să se încheie conflictul?

Douăzeci la sută din femeile din rapoartele noastre sunt găsite moarte, deci e clar că pierdem dovezi zilnic. În trecut, oamenii au mai încercat să măsoare rata violurilor în timpul conflictelor după ce conflictul se încheia, și operațiunea a fost mereu haotică și complicată. De exemplu, în Rwanda știm că 250 000 până la 500 000 de femei au fost violate în 100 de zile. E diferență de sfert de milion de persoane. În Bosnia, s-a estimat că au fost violate 50 000 - 60 000 de femei. Organizația Doctori pentru Drepturile Omului, cu care colaborăm la acest proiect, au ajuns la aceste estimări cercetând numărul femeilor care au avut sarcini neașteptate – o metodă foarte complexă de a măsura rata violurilor.

Nu a existat niciun conflict al epocii contemporane în care să se poată calcula cu ușurință numărul de abuzuri sexuale. Suntem siguri că violurile raportate sunt doar o parte dintre cazurile care au avut loc, pentru că multe femei preferă să ascundă ce s-a întâmplat din cauza rușinii.

Ați făcut parteneriate cu activiștii din Siria și regiunile de la granița țării. Cum funcționează aceste parteneriate?

A fost dificil, și nu pot dezvălui prea multe despre sursele noastre, dar lucrăm cu jurnaliști și apărători ai drepturilor omului care au experiență în regiune. Astfel am făcut rost de o listă lungă de relații și contacte din Siria.

Nu e ușor să lucrezi cu surse din regiune, pentru că de multe ori nu răspund. Mă îngrijorez mereu că poate au fost arestați sau chiar mai rău. Îmi pot imagina la ce chinuri sunt supuși. Din păcate, în astfel de situații n-ai ce face, trebuie să-ți asumi riscuri imense dacă vrei să ajuți.

Ne poți spune ce fel de povești îngrozitoare sunt trecute pe hartă?

Am auzit povești șocante și răscolitoare. Au fost cazuri în care atacatorii le-au introdus adolescentelor în vagin șoareci și șobolani. Am fost cazuri în care victimele au fost imobilizate printr-o injecție înainte să fie violate. Sunt cazuri de familii ai căror membri au fost violați în fața celorlalți. Unele adolescente au fost răpite, încuiate în apartamente și violate săptămâni în șir.

O femeie ne-a povestit cum cele trei fete ale ei au fost violate și ucise chiar sub ochii ei.

Ce se întâmplă de obicei cu victimele după ce au fost violate?

În Siria au loc crime pentru onoare. Organizația International Rescue Committee a lucrat la astfel de cazuri. Pe hartă avem un raport despre un jurnalist finlandez care a fost în taberele de refugiați. Jurnalistul a intervievat o familie care a povestit cum fata vecinilor lor a fost răpită și violată. Problema e că atacatorii nu pot fi acuzați de atacuri, deoarece cazurile nu pot fi aduse în fața Curții Internaționale de Justiție. Știm că guvernul sirian e foarte conștient de ce se petrece. Dar nu cred că va face nimic în privința asta.

Știți dacă sirienii au modalități de a se proteja împotriva violului sau a se apăra în vreun fel?

Am primit nu demult un mail de la o femei care spunea că e în Siria. M-a întrebat ce ar putea face, ea și vecinele ei, pentru a se proteja în astfel de situații. Se temeau că vor fi atacate. A fost un e-mail dureros și foarte trist. Nu știam dacă e un e-mail real sau o momeală – trebuie să fim foarte prudenți în astfel de situații. Am făcut cercetări cu ajutorul mai multor organizații și am ajuns la concluzia că e-mailul era foarte probabil real. Femeia chiar voia informații despre cum s-ar putea proteja. Ne-a frânt inimile.

Organizația Internațional Rescue Committee a emis recent un raport care dezvăluie că principalul motiv pentru care refugiații fug din Siria e violul. La urma urmei, ce altceva ar putea face bieții oameni decât să fugă?

Intrați pe womenundersiegeproject.org ca să aflați mai multe.

Urmăriți-le pe Lauren și Leke pe Twitter: @Wolfe321 și @QuadriSanusi

Traducere: Oana Maria Zaharia