Mor după mâncarea de la fast-food și nu dau doi bani pe ipocrizia vegană

Nu sunt sigură că aș putea iubi vreodată mâncarea de la fast-food mai mult decât o iubesc deja.

Un burger plin cu ceapă rehidratată, scos dintr-o pungă de hârtie maro ; pulpe de pui crocante și condimentate și porumb în unt; chifle care dau pe dinafară de maioneză și sos de usturoi. Mmm – le vreau pe toate, nu discriminez.

McDonald's, Burger King, KFC, Burger Van – pe toate la bag în burtă, chiar dacă uneori se scriu despre ele articole îngrozitoare.

Nu e vreun secret rușinos pe care îl împărtășesc cu voi ca la Alcoolicii Anonimi, și nici o plăcere vinovată de care vreau să fiu absolvită. Adevărul e că îmi place la nebunie fast food-ul.

Nici măcar n-o mănânc drept consolare emoțională. În situațiile alea bag Nutella și biscuiți, cu lacrimile șiroind pe obraji.

Burgerii nu repară inimi sfărâmate: sunt o bucurie pură umflată cu carbohidrați și grăsimi saturate. Pentru mine, fiecare vizită în clădirea ornată cu M auriu e ca și cum aș ajunge acasă la duș și haine curate după ce am petrecut o săptămână distrusă prin noroaie la un festival în aer liber.

Îmi amintesc când stăteam pe capota mașinii tatei la vârsta de opt ani și mă certam cu surorile mele pe ultimul copan de pui de la KFC.

Apoi au urmat zilele pline de feromoni petrecute cu băieți în mașini în timp ce încercam să sug un milkshake prin pai cât mai sexi, pentru că așa învățasem de la Kelis. Mmm, gustul de maioneză cu usturoi al unui sărut în mașină la 3 dimineața.

Să nu uităm de faza în care am stârnit mânia profesorilor într-o excursie cu școala la Paris. Ei voiau să comandăm melci, pe când eu am dat cu piciorul la masa elegantă pentru un Happy Meal de la Mac-ul de peste stradă. Ce e mai franțuzesc decât cartofii prăjiți?

Un weekend pe care l-am petrecut în Barcelona la 35 de grade Celsius a fost și el caracterizat de multe excursii la Burger King. În aeroportul din Abu Dhabi – în timp ce așteptam un zbor după ce mă îndopasem două săptămâni în India doar cu curry – mi-au dat lacrimile de fericire când am văzut un fast food. Fiecare chiflă albă și fiecare cartof prăjit suprasărat mă ungea la suflet.

Sinceră să fiu, niciodată n-am avut voință în privința mâncării. Maică-mea m-a dus la o shaormerie la vârsta de 16 ani. Încă nu încercasem niciodată lipia cu salate și răzuirile alea maro de pe piciorul de elefant cu cărnăraie pe el.

Îi sunt recunoscătoare pentru multe lucruri. De la ea știu că dacă aș fi condamnată la moarte, ultima mea masă n-ar fi cu feluri de mâncare fițoase gen homar sau icre negre, ci cu doi cheeseburgeri. Fără cartofi prăjiți, fără băutură, nimic.

Nu mă judeca.

Doar că oamenii nu se pot abține să nu judece, nu? Nimic nu-i stârnește mai tare pe veganii numărători de calorii care beau sucuri naturale și nu mănâncă gluten decât o persoană care intră veselă într-un fast food și iese de-acolo cu sos curgându-i pe bărbie și castraveți murați în barbă. Toți consumatorii de quinoa murmură în cor: „Ce scârbos! " Ei sunt mai buni de atât. Își trec mâna prin părul sănătos spălat cu zeamă de orz și argilă și vorbesc între ei cu condescendență: „Eu n-am mâncat la Mac de ani de zile! " Apoi îmi fură jenați un cartof prăjit, după care fug la sală să-și spele vinovăția sau la baie să se spele pe mâini. Și se reped acasă să se îndoape cu brocoli și fistic. Snobismul lor te face să vrei să le îndeși aripioare de pui picante pe gât.

Îmi place varza kale și îmi place avocado, dar uneori verdețurile scăldate în suc de lămâie și presărate cu cereale nu-și fac treaba pentru mine. Uneori vrei – de fapt, ai nevoie – de un burger, oricât de respingător li s-ar părea unora.

Desigur, nu apreciez faptul că fiecare mușcătură e o palmă dată arterelor mele. E chiar păcat, drept să spun. Recunosc că sunt weekenduri în care îmi fac griji că dacă m-ai tăia, dintr-un braț mi-ar curge ketchup și din celălalt muștar și maioneză.

Dar nu mă pot opri. Și nici nu vreau. Și n-ai cum să mă oprești.

Așa că taci și mai fură un cartof prăjit.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook

Mai multe despre fast food:
Mă doare capul de la atâta fastfood Versiunile chinezești la Pizza Hut și McDonald's sunt absolut scârboase Burger Van e singurul food truck românesc de unde pleci sătul