Toate tipurile de misogini din traficul bucureștean care mi-au urat de bine pentru că-s femeie

Când mă pregăteam să termin cu școala și să intru în viață, serios, adică să mă arunc în lumea ghiolbanilor din trafic, nu știam prea bine care-i treaba cu sexismul și misoginismul. Altfel erau puștii de 18 ani pe vremea aia, mai neprihnăniți și mai săraci în noțiuni occidentale. Credeam că, odată ce iau permisul, jungla va fi a mea.

Zece ani mai târziu, ca orice șofer de București, aș putea să scot un inventar cu „înjurături în trafic". Sunt tipă. Blondă. Și am condus zilnic în București. Știu că deja ai început să-ți bați pula de mine, dar ia-o nițel mai ușor. Am la bord vreo două sute de mii de kilometri.

N-am pretenția să torn aici argumente exhaustive ca să desființez miturile despre „femeia la volan" și să arunc în tine cu statistici, ăsta-i un text empiric despre misoginismul din trafic, inspirat de semnele după care recunoști un ghiolban în traficul din București.

N-are rost s-o dăm în suferințe, treaba e destul de simplă: la volan, ca femeie, pleci de pe la vreun minus cinci (și sunt multe cazuri care confirmă asta, din păcate) ca să ajungi pe zero, să poți s-o bagi într-a-ntâia fără prejudecăți. Iar războiul cu ghiolbanii e pierdut din start. Mai ales cu ăia care-s mai proști decât frâna de mână. Nu știu să articuleze nici măcar o înjurătură, ci recurg direct la o flegmă greoaie înspre sau, chiar, pe tine.

Mi s-a întâmplat într-o intersecție, Petricani cu Doamna Ghica, în care șoferul cocoțat într-un 4X4, mai deștept decât fraierii care așteptam de 20 de minute să trecem pe partea cealaltă, a vrut să depășească întregul rând pe banda de stânga, deși era evident că banda aia era liberă tocmai fiindcă făcea stânga, până în intersecție, apoi riscai să intri pe contrasens. Bădăranul, sigur pe bolidul lui, insista să se urce peste mine.

Eu, senină și încremenită-n timp și spațiu, am coborât geamul să-i spun frumos, repet frumos!, s-aibă răbdare că n-am unde să mă duc. Nu e ca și când puteam să mă-mping la coadă la spovedanie în baba din fața mea. El, precaut, n-a așteptat să ajung la predicat că și-a încordat toți mușchii și mi-a trimis bezele printr-o flegmă cu precizie. N-o să te mint. O parte s-a prelins pe geam, restul rămâne și azi cu mine. Am învățat că-i mai bine să ți-o arzi flegmatic în trafic.

Când te prinde vreo oră satanică în trafic, ajungi să-ți pierzi mințile în așteptarea ta solitară, deși colectivă. Așa că mai dai un scroll pe Facebook, mai trimiți un e-mail, ba chiar cred că mai poți să și citești o pagină-două de carte. Doar că vin zmeii ăia care, dacă te-au prins că n-ai înaintat un metru într-o coadă kilometrică, aruncă în tine cu ce-apucă. Fie ele înjurături sau nu.

Și chiar dacă ar avea aceiași nervi pe un șofer bărbat din fața lor, și-ar mai tempera gesturile. O femeie, însă, e mult mai la îndemână.

O prietenă mi-a povestit cum, într-o situație similară, un șofer s-a supărat foc pe ea că nu s-a mișcat un metru mai în față, așa că, atunci când a reușit să o depășească pe linie continuă, i-a aruncat cu un pahar cu Cola în parbriz. E ironic că tipa chiar lucra pentru Cola. Nu s-a supărat.

Nu despic firul în patru cu egalitatea între sexe și care cum șofează, dar unii bărbați te înjură doar pentru că ești femeie și conduci. Hello, Saudi Arabia! Dacă treaba asta își găsește explicație în vreo psihanaliză freudiană, atunci să-mi fie cu iertare că-i judec pe bieții bărbați bolnavi.

Dacă mă vezi tipă la volan care așteaptă să intre într-o intersecție haotică, unde trebuie să cedez trecerea, nu intra în curul meu și-apoi mă-njuri de mamă și sfinți ca-n Marfa și banii sau ce film românesc bătea recordurile la capitolul ăsta, că nu m-am aruncat eu să fac accident. Dar ai fost tu îndeajuns de grăbit să ne petrecem trei ore la Poliție după.

Ăsta-i dintr-o specie similară cu mizerabilul de mai sus, dar nu la fel de agresiv fizic. Adică e genul care nu greșește niciodată, chiar dacă ți-a tăiat calea fără semnal, intră pe strada cu sens unic de pe care tu ieși sau și-a parcat mașina încât blochează efectiv singura bandă de mers. Mă scoate din sărite principiul: dacă te pui pe avarii, zici că ți-ai scos o mantie care să te facă invizibil pentru celelalte mașini care circulă.

Și, ca femeie singură și blondă la volan, eu sunt de vină că am ceva de comentat: ba că sunt curvă (nu știu ce relevanță ar avea și dacă aș fi!?), ba că am mâncat salam pentru mașina asta (veche din 2008, dar mă rog), sau că s-a umplut traficul de pizde proaste, deși el a intrat pe contrasens. Oricum ai da-o, e vina mea că exist.

Îți place sau nu, eu cred că treaba asta se numește hărțuire. Adică, și gluma se-ntinde de la un semafor la altul, dar când te urmărește unul în trafic, cu hârjoneli la volan care ar fi pedepsite prin lege, parcă am cam depășit nivelul de găinărie acceptat. Asta se întâmplă cel mai des dacă te prinde seara la volan și dai far în far cu beizadelele Bucureștiului. Soluția pe care am găsit-o a fost să-i ignor total. Închizi geamul, dai muzica mai tare și-ți vezi de treabă.

Și tot în profilul ăsta de misogin de trafic, dar pe timp de zi, mai e șoferul în maiou cu ceva hip-hop românesc, anii 2000, căruia-i zguduie mașina cu folie neagră pe geamurile din spate. Ăsta și-o arde cool, îi simți privirea din laterală, cât stai la stop, apoi auzi cum lasă muzica mai încet și îți aruncă un „mânca-ți-aș păsărica" siropos. E, cumva, flatant, ce să zic.

Pe ăștia aproape că-i înțeleg. Pe ele, însă, nu prea. De fapt, treaba asta mă tulbură: cu femeile misogine, dar prostia chiar nu discriminează. Sunt femeile care se bucură când iubitul lor, semeț și mitocan, te înjură pe tine, altă femeie, în trafic. Ba chiar intervin și doamnele în spectacolul pervers din trafic, cu spume și blesteme mai ceva decât ghiolbanul de la volan. O fi vreo terapie alternativă de cuplu.

E o realitate: traficul din București scoate demonii din oameni. Doar că, pentru tine, ca femeie care iubești să fii la volan, misoginismul în trafic devine o provocare și nu șofatul în sine.

Citește și alte chestii despre traficul din București: